Hrană pentru zâmbetul interior

Sunt una dintre cele mai norocoase persoane! Atunci când am luat decizia de a mă implica într-un proiect de voluntariat şi training pentru tineri, m-am gândit că va fi diferit de celelalte proiecte ale mele şi va fi o experienţă bună pentru dezvoltarea mea personală să discut cu altă categorie de vârstă, despre subiecte pe care le abordez în mod normal prin natura muncii. Idea de a merge la Bacău să discut despre vorbitul în public, era exact ce îmi trebuia! Aveam nevoie de o plimbare pentru sufletul meu călător şi să pun ceva distanţă între mine şi Bucureşti. Ceea ce am căpătat însă a fost unul dintre cele frumoase cadouri pe care mi le puteam dori, unul dintre cele mai extraordinare weekenduri, plin de satisfacţie sufletească, plin de energie pozitivă pentru mine şi mai ales plin de oameni care m-au învăţat că atunci când îţi doreşti ceva, tot universul se dă peste cap ca să se întâmple.
Bacăul m-a primit asa cum îl păstrasem în amintire de pe vremea bancii roz, cu oameni calzi cu grai moldovenesc! Mi-a plăcut atunci şi mi-a plăcut şi acum! Ghizii mei, în această scurtă vizită au fost părinţii coordonatorului proiectului, băcăuan de fel. M-au făcut să mă simt bine-venită în caminul lor şi parte din familie, o familie caldă si specială care îmi aduce un zâmbet cald pe buze acum când mă gândesc la ei.

Însă eu abia aşteptam să cunosc clasa - ştiam de la traineri care fuseseră acolo înaintea mea, că este plina de elevi/studenţi dornici de a învăţa şi işteţi foc! Însă aşteptările mi-au fost întrecute de privirile pline de vioiciune, de conexiunile rapide şi de multitudinea de lucruri pe care aveau să le împărtăşească cu mine în perioada următoare.

Nu pot să vă descriu atmosfera şi energia pentru că trebuia să fi acolo, în acea sală pentru a fi parte dintr-un univers minunat în care am vorbit despre oameni, voluntariat, vise, aspiraţii, dragoste, iubire de ţară, mentalităţi, prejudecăţi şi....curcubee :).

După două zile petrecute cu o grupă de oameni încântători, aceştia au decis ca o parte din magia lor trebuie să se reverse şi asupra mea, aşa încât şi-au împărtăşit gândurile cu mine. Promisesem că voi citi hârtiuţele când ajung acasă şi mă pun în faţa blogului. Însă o dată primite, acestea mă strigau ca un cadou de Crăciun descoperit cu mult înainte de 24 decembrie...am cedat...:( ceea ce am citit pe micuţele petice de hârtie mi-au umplut inima de bucurie, mintea de gânduri pozitive şi ochii de lacrimi.

Le-am cerut permisiunea să le public comentariile aşa încât veţi citi cu ochii voştri ce şi cum.

Încerc să închei, datorită faptului că deşi a trecut aproape o săptămâna de când m-am întors de acolo sunt în continuare plină de energie bună şi aşa cum mi se spunea duminică seară am un zâmbet pe faţă care nu vrea să dispară, semn ca mi s-a întâmplat ceva cu adevărat minunat! Gio, Roxy, Geo, Andra, Ioana, Monica, Mădălina, Alex, Tudor, Alexu, Vlăduţ, Dominic, Andrei şi Paul sunt convinsă că voi mai auzi de voi, pentru ca voi veţi schimba lumea doar prin felul vostru de a fi! Vă mulţumesc că m-aţi lăsat să fiu o mica parte dintr-un lung drum, care pentru voi va fi plin de realizări şi lucruri măreţe: PSSG Bacău you are awesome! ;)

Şi pentru că Bacăul este special, la colecţia de brătări de pe mâna s-au mai adăugat două, mulţumită lui Roxy şi lui Andrei! Şi spun cu mâna pe inima că sunt brăţările de care sunt cea mai mândră din toată colecţia!

Mai jos aveţi poza cu ei - aşa-i că sunt nişte frumoşi? :D Iar eu sunt foarte mândră de fiecare în parte pentru ce au realizat în trei weekenduri! :)

Comentariile:

Iar aici este interviul dat de Marin ca şi parte din echipa de organizatori a cursului:
http://www.impulstv.ro/ue-ne-invata-sa-vorbim/

În timp înveţi...

Azi, am primit pe mail cele de mai jos....acum, în timp ce lucram la prezentarea celor ce le voi susţine, în weekend la Bacău, m-am gândit să recitesc. În seara aceasta voiam să vă povestesc despre prieteniile prin corespondenţă însă cumva asta face mai mult sens, aşa că în loc de seară bună împărtăşesc cu voi cele de mai jos... După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe... că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum, pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru a face planuri ... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului. Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă ... şi cu fiecare zi învaţă. Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face. Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate. Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat. Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina că în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai. Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt... Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens. Dar din păcate, toate se învaţă doar cu timpul... Jorge Luis Borges Şi pentru ca merge ca unsă vă pun şi o piesă care mie mi-a mers la suflet încă de când am descoperit Lady Antebellum.

Calea cea bună

Partea bună la ”lucrurile nu au ieşit aşa cum mi-am dorit” este că asta te forţează să deschizi ochişorii şi să cauţi soluţii. În ciuda speranţei care te bate la cap să stai agaţat în idea că “poate, poate” unele lucruri se organizează de la sine. Aşa încât te apuci şi dai la sapă pentru soluţii out of the box sau out of the comfort zone şi you go for it, sperând evident să nu îţi prinzi urechiile în rezolvările care ţi se dezvăluie :) iar în weekend asta mi s-a dezvăluit mie, aşa că îmi place să cred că este un semn că sunt pe drumul cel bun:

Cronic şi irevocabil

Trebuie să recunosc că trăiesc o aventură toridă şi plină de implicaţii sentimentale. Îi sunt fidelă şi de fiecare dată când mă cheamă în pat, îi răspund cu zâmbetul pe buze şi ochii semi-închişi. Pasiunea dintre noi ar fi molipsitoare dacă nu ar fi vorba de o legătură la nivel de encefal între noi...ei bine Somnul, a devenit în ultimele zile amantul meu! Şi fremăt la idea de a mă lăsa sedusă de el, o dată şi încă o dată şi încă o dată....şi cum pregătirea unei prezentări se face mai bine cu neuronul liniştit am avut un weekend plin de idei inspiraţionale. Şi cum relaţia mea este la început îi dedic în totalitate timpul în rest, nu am cu ce să mă laud. Neuronul meu încă este în sevraj după insomnie şi încearcă să se realinieze la noua stare de ordine şi anume că după o anumită oră, tragem obloanele şi mai deschidem când soare e sus pe cer, la o înălţime de suliţă! ;) Să avem o săptămână minunată.... :)

FWD: Poze ******* - 24 februarie

Dimineaţă când am ajuns la birou, mă aştepta o supriză în casuţa poştală. Acum ceva vreme vă spuneam că năvăleam mai ceva ca o avalanşa la un documentar despre snowboarderi care filmasera şi prin România. Ceea ce nu am povestit a doua zi, a fost că după experienţa filmului care nu are cum să fie descrisă în cuvinte, am tras o gaşcă de fete după mine să raspundem la un chestionar despre filme în urma căruia pe langă o frumoasă umbrelă în forma de inimă am primit şi minunata poză din ataşament, pentru ca am fost amuzante, fotografa ni le-a trimis dupa încheierea campaniei şi pe mailul personal.Aşa încât dimineaţă am avut o surpriză :) Mulţumesc Corinei pentru surpriză! :)

Mireasma de flori...

Dupa un somn lung, mi-am inceput ziua cu multa buna dispozitie si parca totusi asteptam ceva....nu am reusit sa pozitionez acel ceva asa incat cred ca de fapt asteptam inca o portie de somn! si a fost o zi lunga, asta ca sa faca asteptarea momentului, in care imi voi confunda capul in perna plina de puf de gasca si imi voi inveli corpul cu o pilota care ma va incalzi mai ceva ca bratele unui iubit, cu atat mai lunga. Ador senzatia aia in care te intinzi in pat, te intorci pe o parte, apoi pe alta si intr-un final gasesti exact pozitia aia....in care totul este exact asa cum isi dorea corpul si mintea ta...si atunci adormi...Abia astept sa imi simt patul aproape :))) Oricum, scopul acestui post nu era acela de a avea o descriere erotica a procesului de adormire! Asa incat revin la mireasma de flori... Mergand spre treaba mea pe Calea Victoriei azi am vazut un domn, cu parul alb, servieta si sapca pe care bunici o poarta iarna in parc cand joaca table. Astepta la semafor, iar in mana opusa servietei tinea, cu o mana tremuranda un buchet de lalele multicolore. Florile, erau mai mult ca sigur pentru sotie, pentru ca verigheta ii stralucea pe mana simpla. Femeia din masina cu inimioare i-a prins batranului privirea, si spun batran, plina de respect pentru parul lui alb si mersul greoi care ii trada varsta. Avea o privire de tanar indragostit, usor visatoare, din cand in cand privea florile si zambea cald, apoi isi muta cu nerabdare greutatea pe piciorul celalalt parca contorizand clipele pana cand semaforul pietonal ii va da voie sa traverseze. M-a facut sa zambesc si mi-a incalzit inima...asa ceva este special... Peste drum de parcarea unde imi las masina este o statie de autobuz, vis-a-vis de un restaurant. El si ea, se tin in brate si isi vorbesc incet, ea are parul grizonat prin cu dichis in coc, se vede ca este aranjata "de oras"...haina model vechi, probabil ca este scoasa doar "la ocazii" din sifonier, el cu aceasi palarie a bunicilor, aranjat ca "un barbat bine" o tine protector de umeri si incearca sa o incalzeasca...si iar am zambit si inima mi s-a incalzit....si asa ceva este special... Iar pentru ca azi, mai presus de orice alta zi am vazut aceste doua minuni, oameni a caror iubire a rezistat testul timpului, azi mi se pare o zi minunata!Iar daca dupa zeci de ani de zile, reusesti sa ai inca sclipirea in privire si fluturasii in stomac atunci cand daruiesti flori, sau o tii inca aproape si de 8 martie e "o ocazie" sa isi scoata haina buna din dulap pentru tine....poti dormi linistit stiind ca esti o persoana speciala si ca ai langa tine o jumatate la fel de speciala. Asta inseamna ziua femei, sa ai parte de acea pretuire care dureaza o viata nu doar o zi pe an! La multi ani mamei mele care este una dintre cele mai speciale persoane pe care le cunosc! La multi ani si voua, daca sunteti femei! La multi ani femeilor speciale din viata voastra daca sunteti barbati! Daca inca nu aveti ceea ce am descris mai sus, cautati pentru ca sunt convinsa ca exista pentru fiecare din noi asa ceva! :) Noapte buna!

Somn - bine te-am gasit!

Ieri am scris mult, mi-am analizat la greu sentimentele, mi-am pus si mi-am raspuns la intrebari, am judecat decizii, am plans si am zambit la amintiri. Am tras linie si am respirat....am recitit tot ce am scris, mai bine de 5 pagini, m-am uimit :) nu credeam ca aveam atat de mult de povestit....cateodata, atunci cand asterni pe hartie gandurile, imaginile se formeaza altfel. Cand esti obisnuit sa ai o relatie pe mail, scrisul cumva ajunge sa fie parte din tine, ajungi sa te simti bine vazand cum ceea ce ai in suflet si in minte capata forma, prin desenul literelor. Asa incat analizand ultimul an din viata mea, cu plusuri si cu minusuri, am ajuns sa spun cu "voce tare" ce gandeam de mult si nu capatase glas decat partial intr-un mail la inceput de an...speram eu atunci, un fel de rezolutie....foile vor ramane, nu se vor transpune in 101010 si nici intr-o voce plangacioasa, insa ma vor face sa zambesc, ma vor face sa plang, ma vor face sa imi fie dor, ma vor face sa imi aduc aminte, ma vor face sa vreau sa uit...ca fiecare clipa din viata insa, mai mult decat orice, ma vor face sa imi dau seama ca am trait si traiesc! Cineva imi spunea ca poti alege sa lasi lucrurile sa se intample sau sa alegi sa le faci sa se intample....Eu am ales de data aceasta sa le las sa se intample, fara a ma mai implica, fara a mai da ajutor...si viata a mers inainte. Am ales, in schimb, sa fac sa se intample "somnul", pentru prima oara de saptamani am renuntat sa mai petrec o clipa gandindu-ma la "dar daca?" - "dar daca?" nu exista atunci cand alegi sa ii lasi pe altii sa faca lucrurile sa se intample, exista un risc, ti-l asumi si accepti.Asa incat, acum scriu dupa mai bine de 10 ore de somn si ma simt bine! Pentru prima oara dupa mult timp nu ma mai doare capul, pentru prima oara dupa mult timp imi simt ochii limpezi, pentru prima oara nu mai trebuie sa sap in ceata dupa idei si pentru prima oara dupa mult timp imi beau cafeaua, din placere! Si cum azi am ascultat mult Roxette, o sa impartasesc cu voi ultima piesa care mi-a rasunat in casti inainte de pasi in lume viselor.

Reclama, sufletul comertului

Astazi voiam sa va vorbesc despre altceva insa de ieri mi-a cam disparut cheful si ca atare si inspiratia, asa incat o sa ma dau mare cu participarea mea, in spatele camerei, evident :))) la filmarea unei reclame. Si cum la filmari se mai fac si pauze, m-am folosit de una din ele ca sa ma pozez pe scaunul protagonistului :)) sunt o diva asa incat am pozat ca una :))

Vine, vine primavara! :)

1 martie – ora 0.00 afara ninge neincetat...in club a se desfasoara un concert Butterflies in my stomach! Marin ii adora pe baietii astia si fata :), muzica lor mi-a leganat neuronul in drum spre pat, mult dupa ce acordurile din club se incheiasera. Mi-am dat seama ca si insomnia poate fi buna la ceva…la o viata sociala activa :))).Dupa o piesa de opera mai greoaie – Nabucco, concertul de jazz s-a mulat perfect! Si asa cum zic americanii, jazzul iti curata sufletul…lucru care s-a intamplat si cu mine, m-am lasat imbratisata de muzica si am lasat la o parte orice alt sentiment menit sa ma chinuie. In ciuda zapezii, care aseara a acoperit capitala si care mi-a facut piciorusele sa inghete in sosoni :P azi este oficial prima zi de primavara din calendar. Biroul meu miroase a zambile, care dupa umila mea parere, sunt cele mai superbe flori pe care le primesti, pentru ca pe langa culorile superbe pe care le au, mirosul lor te face sa uiti de orice! Iar martisoarele imi zambesc timid si ele…o albinuta si o broscuta au facut o mica petrecere cu elfantelul care imi sta agatat in piept! Oficial pentru mine trebuie sa vina primavara in cap si in suflet! :) si ca sa va fac sa incepeti frumos luna martie impartasesc cu voi una din piesele mele favorite de la BiMS ;)