Pauză de masă printre avioane...

În una din zilele trecute, mi-am "sacrificat" pauza de masă pentru a mă plimba printre oamenii mari. Aşa încât mi-am luat permisul de intrare şi m-am proptit la Romaero la expoziţia de armament de apărare.

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut la nebunie, pe lângă şansa de a intra într-un hercules C130B din dotarea forţelor armate române şi a vedea de aproape avioanele americane F16 la pachet cu pilotul ;) cea mai interesantă experienţă a fost de departe atingerea glockului de 9 mm şi a unei puşti M ceva...acestea venind la pachet cu toate detaliile despre încărcare, ţintire şi tragere bonus ţinerea în mână a unor astfel de minunăţii.

Trebuie să recunosc că industria armamentului este una interesantă atunci când eşti de partea binelui, cum însă adevărul este întodeauna la mijloc cum ştii că eşti de partea binelui? Ceea ce comercializezi are ca scop principal curmarea de vieţii care în anumite cazuri sunt nevinovate, însă aceasta este o altă discuţie destul de lungă chiar aş putea spune. Pasiunea însă rămâne doar la nivel de sport cu ţinte din carton sau cutii de suc goale.

Aflată sub influenţa propriului meu top gun, sub numele de Jared nu puteam alege altă piesă decât cea dintr-un film cu avioane :)

Traficul, bată-l vina!

Ploaia face oraşul în care supravieţuiesc să devină cenuşiu, ud, nervos, mai gălagios şi mai aglomerat decât în mod obişnuit. Iar dimineaţa cred că este şi mai grea atunci când, alarma ceasului vine însoţită de ropote de ploaie pe pervazul ferestrei şi nu de ciripituri de păsărele, care îţi urează pline de voioşie “Bună dimineaţa!”.

Parte dintr-un trafic infernal de zi ploioasă, am avut timp să citesc mai multe articole de pe bloguri pe care în mod normal le scroll-uiesc în miez de noapte, cocoţată în vârful patului. Unul dintre aceste bloguri ştie cum să pună punctul pe i, unde “i” este punctul dureros al lui Marin. Mai sadică din fire, pasionată de supra-analiză şi liste - nu puteam să rezist la un articol în care ţi se dădeau pe tavă numeroase idei aşezonate cu 1, 2, 3 etc. Prinsă atât de adânc de citirea articolului am făcut ca şansele de producere de accident în traficul matinal, să crească exponential cu claxoanele care mă atenţionau să plec de la stop.

Aplicabilitatea celor citite în articol, in viaţa fiecăruia evident că depinde doar de persoană şi de disponibilitatea acesteia la schimbare. Gândul mi-a făcut o paralelă între articolul despre introspecţie şi autodezvoltare la o discuţia purtată târziu în prag de "noapte bună!" despre creativitate, inovaţie şi imaginaţie mi-am dat seama ca autodezvoltarea este un proces de 3 în 1: parte creativitate, parte inovaţie şi de ce nu, o mare parte imaginaţie. Nu mi-au plăcut niciodată etichetele, decât pe borcane, aşa încât nu mi le aplic nici mie, nici oamenilor din jur, însă am descoperit recent că îmi place să mă etichetez ca o persoana creativă. Acest lucru nu poate decât să îmi aducă lucruri bune în viaţă pentru ca acum trebuie să găsesc zilnic modalităţi de a desena, simţi sau crea un zâmbet care să devină molipsitor pentru cei din jur. Şi pentru că m-a marcat unul din puncte îl împărtăşesc cu voi: Dacă nu poţi să te implici din inima, atunci nu te implica deloc!

Vă recomand să aruncaţi o privire pe blogul lui Marc şi al lui Angel, articolele vor fi perfecte pentru un început de zi.

Poza e găsită pe net, însă mi-a dat un chef nebun de trăit şi merge perfect cu articolul de mai sus:

La drum de seară....

Azi mi-a sărit în faţă un citat al lui Charles Dickens, şi pentru că sună mai bine în limba lui îl voi posta în engleză:

"Have a heart that never hardens, a temper that never tires, and a touch that never hurts"

Mi-a plăcut enorm şi cum deşi nu îmi era adresat m-am gândit că îl pot foarte uşor aplica, am hotărât să îl împărtăşesc cu voi.

LE am găsit şi piesa potrivită :)

profesor sau mentor?

Am găsit pe internet poza de mai jos care mi-a ajuns la suflet şi pentru că a primit şi aprecierea mentorului meu îi dublează valoarea! Vreau să am astfel de profesorii lângă mine şi aspir să devin unul pentru cei din jurul meu.

Recomandare pentru trafic şi nu numai

Firea mea creativă a primit spre citire următoarea carte: Damn Good Advice (for people with talent) de George Lois. O carte uşoară însă plină de sfaturi utile nu doar pentru creative din mine ci şi pentru sufleţelul chinuit care zace ascuns pe undeva.

Pentru că am citit-o în mare parte în trafic, m-am trezit că am început să îmi notez ideile creative pe post-it-uri. Aşa că pe lângă laptopul fiţos, agenda de o tonă fără de care sunt moartă şi cartea mai sus menţionată acum am geanta plină de bucăţele multicolore de hartie lipicioase cu idei /planuri /desene / cuvinte care sigur îşi vor găsi o cale de împlinire.

green tea

L-am descoperit în drafts de acum un an şi pentru ca este o locaţie care mie îmi place la nebunie, nu m-a lăsat inima să sterg pozele.... :)

Liniste

In septembrie 2011 descopeream in urma unei examinari lunare un nodul la san. Investigatiile care au urmat, m-au facut sa descopar o Marin care avea nevoie de schimbare. Dupa un nemilos "pe o scara de la 1 la 5, sunteti la risc 4 de cancer" viziunea asupra vietii ti se schimba. Incepi sa iti pui intrebari, incepi sa iti faci socoteli si sa cauti raspunsuri. Modificarea perceptiei este una brusca, care te loveste in plexul amortit de prima veste. Si incepi lungi investigatii, masori cu pasi mici luuuungi si sterile sali de asteptare, iti fixezi privirea in tavan la nenumaratele consultatii si zambesti pentru ca zambetul este singurul lucru pe care stii sa il tii la locul lui. Te ascunzi cand ajungi acasa, pentru ca ai o mama care a ingropat doi parinti din cauza cancerului, te ascunzi la serviciu pentru ca nu ai un raspuns si urasti sa fi privita cu mila.

Iti permiti sa te inchizi in bai de clinica sau de birou si sa plangi pana cand scoti zambetul, cu care lumea este obisnuita, la iveala. Incepi sa nu mai dormi noaptea decat o ora, poate 3 daca esti norocoasa si totul in asteptarea unui rezultat care se dovedeste ca este neconcludent si continui cu inca o analiza sau o alta programare.

Iti petreci ziua de nastere cu oamenii importanti din viata ta si te distrezi asa cum doar tu stii sa o faci, te uiti la chipurile lor si iti dai seama ca sunt parte importanta din viata ta si ca vrei sa fi alaturi de ei si la 50 de ani.Si ii minti ca esti bine cand ti se vad ochii inlacrimati. Primul lucru pe care il poti gandi este unul negativ...voi muri.

In asteptarea rezultatelor incepi sa te informezi mai mult decat o facusei pana atunci, treci de la auto-examinarea lunara pe care o recomandai tuturor prietenelor sa o faca, la cercetari despre cancerul la san si discutii cu supravietuitoare. Unul dintre cele mai intense momente a fost o astfel de discutie, cu o femeie frumoasa, plina de eleganta si cu voce blanda cu accent basarabean. A venit la mine si m-a luat de mana spunandu-mi ca vrea sa vorbim intre patru ochi, daca nu ma deranjeaza. Raman suprinsa, era o conferinta despre cancerul la san si eu ma asezasem in spate si luam notite, ma linistea acest lucru. Merg cu ea intr-un birou si ne asezam pe doua scaune, fata in fata. Discutia care a urmat avea sa imi schimbe din nou perceptia.Imi ia mainile in mainile ei...sunt fine si par blande, ca ale unei mame.

"Esti frumoasa!Stii asta?"

Zambesc, "da, stiu" continui in gand, acum asta nu prea conteaza.

- Chiar stii? Cat timp te privesti dimineata in oglinda si iti spui ca esti frumoasa?

Continui sa zambesc, probabil ca usor stramb pentru ca ce imi spunea ea, nu rezona cu mine. Continua cu vocea blanda si parca nepercepand reticenta mea:

Esti frumoasa si ar trebui sa iti spui asta zilnic, ia cateva minute in care sa te privesti in ochi si sa te descoperi cat esti de frumoasa! Ai un suflet cald si esti o persoana buna! Vei fi bine, trebuie doar sa gasesti in tine puterea pe care o detii. Ai multe intrebari la care doar tu iti vei putea raspunde. Uita-te la mine, am doi copii, un barbat care ma iubeste insa peste toate ma am pe mine si eu ma iubesc! Imi spun zilnic in oglinda cat de frumoasa si puternica sunt si ca nimic nu imi va sta in cale. Tu...faci asta?

A urmat o tacere din partea mea....ma gandeam... eu nu ma mai vedeam frumoasa de mult! Ma delasase si uitasem de mine. Incercam sa ma schimb pentru a il face fericit pe omul de langa mine, uitand de fapt cine eram, transformandu-ma intr-o persoana pe care nimeni nu o placea, mama, prietenii, nici macar el :).

Discutia a mai continuat cu lacrimi din partea mea si multe cuvinte frumoase din partea ei. Atunci mi-am dat seama ca nu eram unde trebuia. Ca viata, ca persoana, ca relatii interumane. Insa pentru a schimba ceva trebuia sa incep din mine, sa cred din nou in mine si sa ma redescopar.

Dupa discutia aceea am plecat cu multe intrebari si multe cai de batut, cu hotararea sa lupt cu boala si convingerea ca este un lucru bun aceasta intamplare si ca imi va schimba viata in bine.Aveau sa urmeze saptamani in care oameni speciali aveau sa imi intre in viata

Dupa luni de tratament de imunitate, saptamana trecuta am aflat ca nodulul a disparut. Una dintre cele mai bune vesti pe care le puteam afla. Normal anual voi continua investigatiile, lunar voi continua autoexaminarea. De data aceasta a fost doar un semn de alarma al corpului meu si a subcontientului ca ajunsesem intr-un punct in care nu mai puteam continua.Poate cam dur si poate cam abrupt, probabil ca altfel nu intelegeam.

De atunci am inceput schimbarea, cu pasi mici la inceput. Am inceput sa analiez motivele pentru care nu eram fericita, am inceput sa analizez elementele care ma faceau nefericita si ce tinea de mine sa schimb. Am analizat ce conteaza pentru mine si ce vreau sa pastrez in viata mea si pentru ce sunt dispusa sa lupt ca sa pastrez langa mine. Incet, urma sa ma transform intr-o persoana pe care sa o privesc dimineata in oglinda si sa o iubesc!Am inceput sa citesc si sa ma inconjor cu oameni de la care am lucruri de invatat, am inceput sa invat sa tac si sa ascult, am invatat sa sper. Am reinvatat sa imi dau voie sa simt, sa am incredere si sa realizez ca lumea care trebuie, ramane langa tine sustinandu-te in efortul tau de redescoperire.
Zilnic invat, zilnic ma descopar, zilnic sper, zilnic fac pasi mici si adun informatii, incerc sa ating vieti si sa dau energie pozitiva, asa cum altii au facut-o sau o fac cu mine.

Acum munca nu este doar ceva care trebuie facut, acum munca este ajutarea celor din jur sa isi descopere potentialul, acum voluntariatul este o metoda de a da inapoi dragoste pe care cei din jur ti-o dau tie si increderea pe care o citesti in ochii lor, acum iubirea este ceva frumos si de care te bucuri pas cu pas fara intrebari, acum vacanta este o metoda de a te redescoperi.

De data aceasta eu am fost norocoasa! Statisticele spun asta, altele nu sunt atat de norocoase, "afla ca esti bine" este o campanie pe care am sustinut-o, inca dinainte de a fi in situatia sa imi pun intrebarea daca voi lupta sau ma voi da batuta.

Informeaza-te s-ar putea sa iti schimbe viata sau chiar sa ti-o salveze.

E un articol pe care il scriu de mult, unii oameni nu i-am mentionat insa au fost alaturi de mine in momentele cheie in care aveam nevoie de o mana intinsa care sa ma ajute in drumul meu, desi nu sunt mentionati sunt in inima mea. Fiecare lucru bun pe care il fac in viata li se datoreaza pentru ca au fost inspiratia mea intr-un moment de cumpana.

si o piesa care mie imi place la nebunie:

De bifat sau de notat

Zilele trecute am primit pe mail un articol inspiraţional şi cum doctorul a prescris că trebuie să ne trăim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima, articolul a fost unul care m-a făcut să iau un creion şi să încep să bifez lucrurile pe care eu nu aş vrea să le regret la bătrâneţe...e drept că mai am de lucrat şi nu sunt mândră că nu le am bifate pe toate însă e bună şi conştientizarea la ceva! Aşa că am toată viaţa înainte să traiesc la maxim şi să schimb lumea şi să micşorez lista ;)!

1. Not spending enough time smiling with the people you love. - aici mă fac vinovată şi recunosc că încerc pe cât posibil să fac acest lucru cât mai des.

2. Holding a grudge and never forgiving someone you care about. - aici am văzut maturizarea mea bruscă însă sper eu în sensul bun, pot trece mai departe, pot ierta şi pot să trec peste ranchiună, lucru de care sunt extrem de mândră.

3. Fulfilling everyone else’s dreams, instead of your own. - Încă lucrez la lista mea de vise şi la împlinirea lor, mi-ar plăcea ca pe termen lung să nu ajung să spun că visele mele au fost lăsate la o parte în favoarea viselor celor din jurul meu ci că le-am împlinit în egalî măsură.

4. Not being honest about how you feel. - aici sunt dureros de sinceră! :D

5. Being foolish and irresponsible with your finances. - Da, aici am bifat de mai multe ori pentru ca sunt iresponsabilă la puterea x :D dar lucrez la asta....

6. Getting caught up in needless drama and negativity. - Not anymore!

7. Never making your own happiness a priority. - Şi cum rămâne cu restul? Aici mai lucrăm....

8. Never making a difference in the lives of others. - Prin lucrurile pe care le întreprind şi prin faptul că am decis că vreau să devin coach motivaţional sper să pot ajuta lumea prin a le scoate din subconştient şi pune în conştient ceea ce au ei mai bun, astfel încât să fiu înconjurată de oameni fericiţi, mândri de ei şi apţi să zâmbească din tot sufletul.

9. Failing because you were scared to fail. - Mi-ar plăcea să cred că mi-am învăţat lecţia însă până la proxima ocazie când voi afla dacă sunt aptă să risc nu pot spune că bifez.

Aici aveţi articolul care m-a inspirat să stau şi să bifez. Cât citiţi articolul vă las şi o piesă care mie îmi place foarte mult:

Ganduri nocturne

Mereu am crezut ca anumite lucruri se intampla la momentul potrivit: cum ar fi o melodie care descrie exact sentimentele care te incearca incepe sa cante in jur, o persoana care te suna atunci cand te gandeai la ea, un articol care iti pica in mana exact cand ai framantari, cineva care emite o teorie care iti subliniaza exact parerea pe care o aveai in capsor.

Fritz Perls spunea in 1969 "Eu fac treaba mea iar tu o faci pe a ta. Nu exist in asta lume pentru a trai dupa aşteptarile tale, iar tu nu existi pentru a trai după ale mele. Tu esti tu, iar eu sunt eu. Iar daca din intamplare ne gasim unul pe celalalt, e FRUMOS. Daca nu, nu mai ramane nimic de facut." Citatul l-am gasit ieri intr-un articol scris de Sergiu Tamas si pentru ca m-am regasit in incheierea lui: "un partener e cineva care te ajuta sa devii cea mai buna versiune a ta, nu cineva care te forteaza să fii cineva cine nu esti!" am decis sa il impart cu voi.

Sper doar sa fiu norocoasa, ca persoana din viata mea sa fie persoana care vede, sublinieaza si scoate la iveala lucrurile frumoase din mine. Piesa de mai jos canta in fundal cat timp scriam aceste randuri si cum ar spune cineva: this is kismet! :) Iyeoka - Simply falling

Inspiraţie matinală

Bună dimineaţa,

 

Imaginea aceasta m-a lovit într-una din numeroasele mele calătorii prin capitală. Mi-a făcut chef de drum şi cum mă aşteaptă un weekend pe şoselele naţionale cred că este extrem de potrivită.

 

Să aveţi o zi după sufletul vostru!

Un pic de roz :)

Azi am avut un început frumos de zi! Alături de un poster genial primit pe mail, am primit şi o vizită supriză de la o buburuză frumoasă. Cum întodeauna am considerat că a avea copii este cea mai mare realizare din viaţa unui om, atunci când vezi un cuplu fericit şi care trăieşte pentru mogâldeaţa pe care au adus-o pe lume ai toate motivele să zâmbeşti cu toţi dinţii.

Pozele au plăcut enorm aşa încât le împartăşesc şi cu voi :)

 

Ca o marti, fara diacritice :P

Ziua de azi a fost pentru mine o adevarata epifanie. Desi a inceput cu o leaca de amareala asteptata inca de saptamana trecuta :) - aceasta a fost indulcita repede. Trista ca am ranit adanc pe cineva, speranta m-a indeamnat sa sper ca acea persoana va vedea candva persoana mea ca pe o amintire frumoasa, asa cum este acea persoana pentru mine.

Atunci cand o persoana, din diverse motive, care tin sau nu de vointa ta, nu mai face parte din viata ta poti doar sa fii trist. Poti insa sa te bucuri pentru ca probabil drumul nou pe care a pornit ii va aduce fericirea, iar oamenilor care au fost importanti in viata ta nu le poti dori decat binele :). Poti spera sa isi gaseasca fericirea, asa cum speri si pentru tine.

Iluminarea mea mareata a fost aceea ca am reusit sa iau din prima, fara a ma gandi prea mult, dintr-un moment amar si trist lucrurile bune! Candva am fost iubita, candva am iubit si peste toate am fost norocoasa sa invat multe din asta! Iar asta nu are cum sa imi creeze resentimente, ma face sa sper ca nu voi mai repeta greselile, ca voi fi mai inteleapta in alegeri si ca nu voi mai face compromisuri pentru fericirea altora.

Pentru a fi iubit trebuie sa te iubesti pe tine, in primul rand! Trebuie sa iti dai libertatea sa fi tu insati, sa te accepti si sa fi impacat cu ceea ce esti/ ai devenit.

Desi o lupta grea pentru mine, acceptarea a venit in sfarsit! Mi-am readus aminte cine sunt, am redevenit motivata, mi-am regasit drumul si pasiunea in viata, am invatat sa ma vad prin ochii celorlalti si sa accept la mine lucruri care pentru altii par evidente.Oamenii minunati pe care viata mi i-a scos in ultimul an in cale si cei pe care ea mi i-a indepartat din cale, au facut acest lucru posibil.

Acum ceea ce imi doresc este ca persoana care ma va tine de mana atunci cand ma voi impiedica, care imi va sterge lacrima de pe obraz atunci cand voi fi frustrata si care imi va sopti cuvinte de incurajare atunci cand voi avea nevoie sa o faca fara a astepta ca in schimbul acestora eu sa devin altcineva. Pentru ca sufletul pereche este cineva cu care poti fi, fara sa te schimbi! :)

Sa aveti o saptamana plina de inspiratie!

Ca vinerea

Inspiraţia este acolo unde nu te aştepţi să o găseşti – în zâmbetul unui copil, într-o povestire sau într-un gest frumos. Indiferent de cum te loveşte în neuron îmbrăţişeaz-o şi ţine-o strâns pentru că are un rol important în viaţa ta. Inspiraţia unui drum îţi poate scoate în cale oameni care să îţi facă viaţa mai frumoasă, inspiraţia unui zâmbet poate face pe cineva să se îndrăgostească de tine, iar inspiraţia unei vorbe bune poate schimba cursul unei vieţii.

Inspiraţia mea, azi, stă în oameni – în cuvintele lor spuse într-un moment de cumpănă sau de întrebări interioare, în gesturile lor simple făcute pentru a îţi produce o bucurie, în zâmbetul pe care ţi-l întorc într-o zi ploioasă sau pur şi simplu pentru că există în viaţa mea şi mă fac să zâmbesc! Plănuiesc să fie o zi în care indiferent de ceea ce se va întâmpla să fie trăită aşa cum trebuie.

Iar toate cele de mai sus îmi sopteştesc în clipa asta ca viaţa trebuie să fie împărtăşită cu cineva care să te facă să zâmbesti mereu, să râzi când îţi vine să plângi, să te ţină de mână atunci când te împiedici şi să stea lângă tine în ploaie şi să te intrebe dacă vrei să dansezi. Pe voi ce vă inspiră?

Cand zambesti fa-o din suflet

Azi am fost pusa sa vorbesc in fata a 20 de oameni, despre una dintre pasiunile mele, sa imi gasesc o motivatie si sa descriu ce am invatat dintr-o provocare a trecutului. Raspunzandu-mi in cap la intrebari mi-am dat seama ca una din marile mele pasiuni se refera la oameni. Cu voce tare am ales Smartul, cum altfel :))), insa oamenii sunt pasiunea mea! Si desi stiam asta de ceva vreme, azi cumva in lumina unor lucruri noi pe care le descopar despre mine - mi-a aparut ca fiind un lucru evident care ar fi trebuit sa imi dea palme peste ceafa! Evident mi-au aparut pe lista si o gramada de provocari - din care a iesit in evidenta cea mai mare, EU! Cea mai mare provocare a mea sunt EU - pentru ca eu imi pun singura bete in roate, eu imi pun in spate pietre pe care sa le car km intregi pe post de fitness mental, eu sunt cea care imi dau cu stangul in dreptul facandu-ma sa ma impiedic la fiecare 3 pasi etc. Spunand asta cu voce tare, sub alta forma insa cu acelasi mesaj mi-am dat seama ca am oamenii minunati in viata mea care ma fac sa fiu mai buna. Ei scot din mine lucrurile frumoase, cuvintele bune si ma ajuta sa infaptuiesc lucruri frumoase care sa imi schimbe viata in bine! Si atunci cum sa nu fie evident ca oamenii sunt pasiunea mea cand ei sunt cel mai frumos lucru din viata mea?

Si ca sa va dau exemplu de cat de norocoasa sunt voi continua sa va povestesc ziua mea. De ceva saptamanii imi strofoc mintea unde as putea gasi pe cineva care se ocupa cu chestii gen hand made....vreau sa fac un cadou, am in cap ceva anume si pentru ca voiam sa fie ceva special trebuia sa il iau de la cineva special. Azi am gasit acea persoana speciala...se numeste Miron si este un om cu ochelari mari de vedere pasionat de fabricarea de lucruri frumoase cu personalitate!

Taraba lui, asezata la coloanele de la romana are marfa pentru toate gusturile: de la cercei multicolori, cu pene sau cu animalute pana la bratari, punctul meu sensibil! :) Prin multitudinea de lucruri pe care le face chiar in fata ta, am gasit si cadoul potrivit care sper sa ajunga cat de curand la persoana caruia ii este destinat. Si cum nu puteam sa ma abtin ma uitam si la bratari...admirandu-i si bratara de la mana, compozitie proprie a lui Miron - acesta si-a scos-o si mi-a inmanat-o, am refuzat sa o iau cadou si am platit-o la pretul uneia din cele pe care le avea expuse desi cumva am simtit ca il pacalesc la pret...

L-am rugat sa ma ajute cu prinderea ei...privirea lui, vazuta prin ochelarii cu dioptrii mari - semn ca, fie pasiunea pe care o are, fie destinul i-au distrus vederea, mi-a marcat sufletul! "Ochii sunt zambetul inimii" ar fi putut fi titlul pozei mentale pe care i-am facut-o.... atunci cand i-am multumit ca datorita inspiratiei lui eu voi putea face sper o bucurie cuiva, mi-a zambit stins uimit de cuvintele mele. Mi-a raspuns timid si aproape soptit atunci cand l-am intrebat cum il cheama, insa zambetul din privire i s-a extins larg pe buze cand i-am spus ca "Miron este un nume deosebit de frumos! si ca sper sa aiba o zi speciala la fel ca numele pe care il poarta!"

Cum poti sa ai alta pasiune cand astfel de oamenii inca exista si ne insenineaza cu zambetul lor viata zilnic, daca deschidem ochii sa ii vedem? Oameni care ne fac ziua mai frumoasa, care iti dau motive sa zambesti si care prin existenta lor, prin zambetul lor timid, prin munca lor ne dau noua, in fiecare zi sansa sa descoperim lucruri minunate la un pas de noi. Ei iti transforma o zi normala in una speciala - de azi una din dorintele mele este ca zilnic, sa fiu atat de norocoasa incat sa descopar un astfel de om.

Ca piesa de fundal am ales din nou URMA, pentru ca piesa asta exprima foarte bine starea mea de cateva zile incoace si pentru ca imi plac la nebunie versurile :)

Aşa mi-am început dimineaţa

Uite ce lucruri trăsnite am făcut la viaţa mea:

am luat parte la o luptă fizică serioasă,

am stat câteva zile în natură ,

am stat o noapte sub cerul liber,

am plecat cu autostopul,

am jucat poker pe bani,

am jucat la Loto,

am fost la o ghicitoare care mi-a prezit viitorul,

am spus unui străin că-i frumos,

am sărutat un străin,

am fost la un blind date,

mi-am făcut un album foto profesional cu mine,

am predat,

am observat un răsărit,

am observat un apus,

am plantat un copac,

am avut grijă de un animal de companie,

am scris o carte,

am pescuit,

am dansat în ploaie,

am făcut o donaţie,

am fumat un joint,

m-am dus la un salon de masaj,

am traversat o graniţă pe jos,

am ţinut un seminar,

am ascultat povestea de viaţă a unui homeless.

Tu ce lucruri trăsnite ai făcut?

http://motivonti.ro/50-de-lucruri-pe-care-trebui-sa-le-faci-macar-o-singura-data-in-viata-asta.html

Oameni între oameni

Acum ceva vreme am fost facilitator la una din sesiunile Oratorica, găsiţi mai multe infouri despre ce înseamnă şi cu ce se mănâncă aici. Sper, curând să pot termina şi eu articolul despre această experienţă şi să îl împărtăşesc cu voi ;).

Azi am avut ocazia să întâlnesc unul dintre cursanţi la o întâlnire de business. Ceea ce m-a surprins şi mai mult a fost partenera lui. Marta este o persoana plină de viaţă, energie, care vorbeşte extrem de frumos, are ochii vioi care tradeaza o minte ascuţită însă trădează şi enorm de multă tristeţe, este deasemenea autoare a cărţii "Personalităţii cu handicap care au influenţat istoria".

Acum 8 luni când am luat decizia de a trăi fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima ştiam că îmi vor aparea în cale oameni care mă vor motiva şi îmi vor da încredere în mine că sunt pe drumul cel bun. Azi una din persoanele acestea este Marta - care se află într-un scaun cu rotile de când avea 14 ani, însă acest lucru a transformat-o într-o luptătoare feroce, îi place să susţină discursuri motivaţionale si are roţiile caruţului decorate cu planete vesele care te împing la visare...este o persoană frumoasă.

Dedicaţia primită de la ea pe carte dăruită după terminarea discuţiei sună cam aşa: "Rămâi curajoasă şi naturală într-o societate care câteodată este extrem de superficială".

Piesa de mai jos merge ca unsă....

Food for soul....

Voluntariatul cu cei aflaţi în orfelinate aduce mai multe bucurii decât orice altă activitate...indiferent că vorbim de pictat, citit poveşti sau pur şi simplu petrecerea a câteva minute cu micuţii - a căror singură legătura cu o familie este imaginea acesteia din filmele pe care le urmăresc la televizor.

sedinta foto!

Trebuie sa multumesc fotografului, Adrian Georgescu, care nu m-a scapat pe toata durata sedintei de sub ochiul vigilent al aparatului foto si care mi-a dat voie sa impartasesc munca lui cu voi.

Fotografiile au fost facute acum o saptamana cu ocazia unei intalniri a voluntarilor/trainerilor Public Speaking Support Group. Cu greu am ales doar cateva pe care sa le postez, pentru ca unele suprind atat de bine trairile mele interioare incat m-au incantat si speriat in acelasi timp - facandu-ma sa imi dau seama, din nou, cat de expresiva sunt cateodata. 

Acelasi lucru m-ai s-a intamplat si la Bacau, cand unul din copii mi-a facut poze cu ajutorul camerei video - surprinzandu-mi toate grimasele si strambaturile si trairile intense din cadrul cursului :).

Si cum habar nu am de unde se pun diacriticele pe compul acesta care pare nava spatiala :) va trebui sa intelegeti voi ce si cum :)

Piesa de mai jos mi-a fost recomandata de curand si pentru ca m-a insotit cat timp am scris aceste cateva randuri o impartasesc cu voi! :)

O faptă bună un zâmbet cald

Oraşul pare părăsit! Asta a făcut-o pe Marin, proaspăt întoarsă din vacanţă să ajungă cu 40 de minute mai devreme la birou, adică in loc de 60 de minute pe drum a făcut doar 15 aşa încât s-a trezit că este la birou cu mult înaintea începerii programului. Începutul a fost promiţător şi nici nu ghiceam ce avea să se întâmple….însă ceea ce am să vă povestesc mi-a redat încrederea în semenii mei! :) Şi chiar cred că moneda cu “Dă mai departe!” funcţionează! Probabil că la un moment dat am facut ceva bine de azi s-a petrecut aşa :)

Aflată în pauză de masă mi-am pierdut mobilul într-un mall extreme de aglomerat! La observarea lipsei, în 5 secunde s-a instalat resemnarea…marea mea problemă este cum să îmi recuperez toate acele numere de telefon pe care mi le doresc să le am în agenda şi aproape de mine, evident că un mod ar fi un articol pe blog, un mail şi un mesaj pe FB. Am deja strategia….însă cu o ultimă fărâmă de speranţă împrumut de la un coleg telefonul şi îmi apelez numărul….sună…imginaţi-vă şocul meu să văd că nu este închis. O voce soavă îmi răspunde şi îmi spune că telefonul a fost predat la biroul de informaţii al mallului şi că sunt aşteptată să îl recuperez. Alerg într-un suflet acolo, unde mi se cere copie după bulletin….evident ei neavând posibilitatea să execute una sunt îndrumată spre diverta. Aici îi explic celui de la dtp, făcut tricouri sau cum s-o numi secţiunea aceea că îmi trebuie o copie de buletin care însă să nu depăşească 1 leu - singura mea avere. Omul îmi face copia, îşi ia portofelul şi pune lângă leul meu încă un leu: “Plătiţi la casă!”, eu buimacă…încerc să îi mulţumesc şi să îi spun că am bani pe card şi că este în regulă, însă răspunsul lui a fost: “Da-ţi-o încolo, pentru un leu?”…Am luat leu suplimentar şi mi-am plătit copia color de CI.

Sunt plăcut şocată că lumea încă returnează telefoane găsite în mall, îţi dă un ban în plus fără a te cunoaşte şi că lumea e bună! Azi sunt norocoasă că pe lângă oamenii minunaţi care parte din viaţa mea mai întâlnesc şi oameni întâmplător care fac lucruri frumoase fără a aştepta ceva în schimb.

Pentru a fi sigură că lanţul nu se rupe voi continua să fac ce pot eu astfel încât lumea să devină un loc mai bună şi cum un zâmbet poate schimba o viaţa azi am decis că e cazul să replic o poză care m-a inspirat dimineaţă şi să înseninez ziua cuiva. Mirarea mi-a fost mare când o ora mai târziu am văzut că lumea s-a bucurat de idea mea ;)

LE melodia asta a picat exact cum trebuie:


----------
Sent from my Nokia DualSimpatico phone

Bulgara one on one

Marin, este in tari vecine sa petreaca sarbatorile cu mama din dotare, departe de drob, pulpe de miel si alte chestii care se mai mananca in perioada asta prin zona casei.

O camera pe malul marii, geamul deschis si inspiratia o loveste pe blogarita din toate partile. Din pacate afara e frig si in statiunea de pensionari unde suntem cazate nu prea ne ofera multe optiuni, insa un pahar de suc pe balcon privind marea si plaja a meritat tot drumul si toti banii :).

O limba straina cel mai bine o inveti conversand cu nativi, asa incat Marin pe langa faptul ca aplica politica "zambeste-le si iti vor zambi inapoi!" mai face cuceriri si prin intrebari referitoare la cum se zice in bulgara....
multumesc! = Blagodaria!
Salut! = Dobrede!
Complimente = Dobre dajsli
Stotinscki = mini leva in limbajul lui marin, ceea ce in limbaj normal inseamna banuti ;) 

Pentru cei care sarbatoresc weekendul acesta: Paste fericit, oriunde v-ati afla! :)

LE:

Deschiderea de joi seara

Viaţa lui Marin s-a simplificat fantastic – computerul “propritate” personală a cedat nervos presiunii şi a lăsat-o pe avida bloggeriţa din mine fără şanse de a mai fi în contact cu lumea, mă rog cu şanse minime sub forma telefonului mobil. Ce să mai zic - cineva undeva îmi zice de dulce - pentru că şi ciorapii pe care îi port cu mândrie îmi cedează sub forţa privirii mele angelice….şi când zic “ciorapii” zic 5 perechi de ştrampi în 5 minute….un nou record chiar şi pentru Marin. Însă toate bune şi frumoase – încă sper sa pot pleca în vacanţa mult dorită şi dacă acest lucru nu se va întâmpla, am promisiuni de un concert fain pe luni, marţi :) deci totul e bine!

Vă spuneam pe vremea când eram posesoare de calculator că săptămâna trecută a fost plină de evenimente :) ei bine - primul din serie a fost redeschiderea cafenelei Forzza Rossa aflată la “fitze” pe Calea Victoriei, lângă magazinul căluţului cambrat. Marin mare fan al mărcii şi apropiată cu cei care au deschis bodega nu putea să lipsească din post, fiind fără “angajamente” aka maşină, am putut chiar să degust pe lângă clătite şi un pahar de vin. Al doilea am decis că ar sta mai bine pe pantalonii crem al unui participant nevinovat la petrecere :D. Este şi acesta un mod de a intra în vorbă şi de a deveni memorabilă – oricum omuleţul s-a abţinut cu greu să nu mă strângă de gât iar eu, ca o zână apreciez stăpânirea lui de sine şi faptul că a mai fost în stare să facă şi glume. :) oricum momentul a devenit motiv de băşcălie pentru prietenii mei prezenţi şi cumva am convingerea că nu voi fi lăsată să uit evenimentul prea curând :P! Oricum…să revenim la clătitele noastre, deschiderea clătitărie a fost ocazia de a mă bucura de revederea unor cunoştinţe vechi şi de relaţionarea cu altele noi. Aglomeraţia - mi-a adus aminte de muzeul căluţului pe care l-am vizitat anul trecut când am fost în Italia, la fel şi decorul - plin de mici chestii roşii care aduc aminte de maşinuţa cu mulţi cai putere, atmosfera plină de prietenie şi bună dispoziţie, precum şi clătitele minune care se asortau cu crema îngheţată de expresso mi-au mers la suflet dar şi pe posterior :P Oricum a fost o seara reuşită din multe puncte de vedere, care la final a adunat multe zambete, carţi de vizită şi poze :) Voi reveni în zonă pentru că pe lângă test drive-ul cu maşina minune care mă aşteaptă trebuie sa iau o extra portie de clătite gratinate! :)

 ----------
Sent from my Nokia DualSimpatico phone

De la alţii citire

Coehlo....aştept să terminaţi de râs :P avea zilele trecute statusul de mai jos. Mi-a plăcut aşa încât vreau să îl împărtăşesc şi cu voi.I love to hug and get hugged ;)

"An embrace means I don't feel threatened by you, I'm not afraid to be this close, I can relax, feel at home, feel protected and in the presence of someone who understands me. It is said that each time we embrace someone warmly, we gain an extra day of life.. (ALEPH)"

Week-endul a fost unul lung, plin de inspiratie, cu multe evenimente, unele mai plăcute ca altele ceea ce se traduce cu: voi avea o săptămână plină de subiecte, care mai de care mai frumoase de povestit cu voi.

Acum, pentru că îmi place să dau ce îmi prisoseşte continui să dăruiesc din kilogramele mele oricui le doreşte! Nevoia de mobilizare e mare, am decis sa ajut un prieten să îşi filmeze caseta de fitness, care vă va învăţa pe voi cum să faceţi exerciţii corect iar pe mine mă va ajuta in lupta continuă cu kilogramele! Deci în pas de dans la studio cu mine! keep close the blog ;)

o piesa care vine minune pentru duminica aceasta:

Mirosul florilor de primăvară

Mă uimeşte că toată lumea este şocată în jurul meu de reacţia pe care accidentul a stârnit-o în mine, apăi nu prea aveam cum altfel să reacţionez :) una din rezoluţiile de anul nou a fost să redevin eu, iar vechea "eu" nu se lasă doborâtă de ceea ce se apropie vertiginos de daună totală...:( Am facut-o cu simţ de răspundere aş putea spune! :)) şi încă continui să trag ponoasele - vacanţa pe care mi-o pregătisem din februarie şi urma să se întample săptămâna viitoare va trebui să sufere modificări datorită accidentului, cu părerea de rău aferentă azi anulându-se. Oricum, starea bună se menţine datorită oamenilor minunaţi care mă înconjoară, şimţului umorului pe care se pare că nu l-am pierdut în accident însă şi faptului că fiind fără maşină sunt ca un copil mic care redescoperă Bucureştiul, de data aceasta pe bicicletă, cu metroul sau, şi mai sexy, cu RATB-ul ;P. Ştiu, mă invidiaţi! ;)

Apropo ştiaţi că nu mai există bilete pentru autobus? Normal că ştiaţi, toată lumea ştie, mai puţin Marin care se comportă ca şi cum a ieşit din grotă! :))) Să vă povestesc doar, ieri partenerii de bere au leşinat când le-am povestit; aşa încât citiţi următoarele rânduri pe riscul vostru :P Iese zâna din casă, merge la chioşcul RATB şi cu un zâmbet larg pe faţă intră în discuţii cu doamna de la bilete:

- 2 bilete, vă rog!

- cartela de unică folosinţă sau reîncărcabilă?

- Bilete....

- (Îmi zâmbeşte amabil, eu: WOW! ;)) Nu mai există bilete ci doar cartele: de unică folosinţă şi reîncărcabile, pe cele reîncărcabile puteţi să vă puneţi orice sumă şi să le foloşiţi şi la metrou şi pe Expres....

- (mutră uimită de Marin - eram ca peştele pe uscat) Vă rog să mă scuzaţi nu am mai folosit mijloacele de transport în comun de multă vreme, cum adică cu aceaşi cartelă ŞI la metrou?

- Da, aveţi aparate speciale. Ubber încântată de descoperirea făcută mă urc în tramvai...dă şi decartează bani...eroare...încerc din nou....eroare. Se apropie de mine un bătrânel...

- trebuie să verificaţi cartela.

- Poftim?! (mintea mea de fapt spunea ceva de genul WTF?)

- Apăsaţi butonul.

Faţa mea cred că a spus suficient, pentru ca bătrânelul a apăsat el pe butonul cu pricina...mi-a validat cartela sau ce o fi făcut şi am călătorit legal cu ratb-ul.Pentru că un lucru învăţat pe zi este sufcient pentru mintea mea bătrână am ales să merg cu bicicleta restul drumurilor sau cu metroul şi să îmi redescopăr ipodul şi primăvara.

Plimbarea cu bicicleta m-a expus mirosului copacilor înfloriţi şi a primăverii, metroul m-a dus cu gândul la un proiect studenţesc care avea să îmi marcheze în mod pozitiv viaţa, iar toate acestea combinate cu melodia de mai jos care îmi urla în căşti m-au plimbat înapoi in timp până acum mulţi, mulţi ani - când cineva mă învăţa să descopăr lumea, să mă opresc să miros florile, să deschid ochii, să apreciez momentele şi să dau o şansă oamenilor minunaţi din jurul meu şi vieţii in general. Mulţumită acelei persoane care a apărut în momentul potrivit sunt parţial omul de azi....departe acolo unde este, azi îi mulţumesc pentru că mi-a fost alături o parte din călătorie!

Primăvara mă face nerabdătoare şi îmi doresc să redescopăr tot, din nou! Şi cine ştie ce îmi aşterne viitorul, poate din nou ceva ca în piesa de mai jos ;)

Metode de cunoaştere

Joi am avut privilegiul de a fi invitată să merg la concertul Urma...vă spuneam acum ceva vreme că piesa lor: "Buy me with a coffee" mă urmăreşte multă vreme odata ascultată. A fost un eveniment minunat, din toate punctele de vedere - atmosferă, prestaţie, sentimente. Nu aş fi ghicit niciodată că ce avea să urmeze vineri va avea să lase urme adanci, mai ales că ziua a început banal cu multă treabă şi cu multe lucruri de facut pentru mintea mea obosită.

Venind pe Dr. Felix, o locaţie cunoscută mie de pe vremea Plantaţiei Roz mă bucuram de sentimentul de libertate pe care îl simt de fiecare dată când îmi aduc aminte de demisia mea din acea firmă. Momentul mi-a fost întrerupt de plasarea botului maşinii mele sub loganul din faţa. Ploaia combinată cu frâna pe liniile de tramvai aparent nu sunt cea mai fericită combinaţie - pe genul: nu încercaţi asta acasă :). Şi pentru ca setea mea de a cunoşte lume nouă nu era încă satisfăcută, nenea din logan a decis să aducă un prieten, aşa încât a intrat şi el la rândul lui în maşina din faţă. A fost ceea ce se numeşte în termeni ştiinţifici: reacţie în lanţ :P.

Spre stima mea nu m-am pierdut cu firea, chiar aş putea spune că am fost barbată!...am coborât, mi-am recunoscut vina şi cu mare calm mi-am sunat asiguratorul. Este bine că nu m-am pierdut cu firea pentru ca odată scoasă maşina mea de sub logan...deja exista o victimă - minunatul meu smart! Cu inimioarele intacte însă cu mândria şi faţa extrem de şifonate, smartul meu a cedat nervos şi s-a pus în fund spunand "GATA!"! Aşa că a fost nevoie de ajutoare pentru a îl transporta la poliţie şi ulterior la service.

Partea bună este că oricum trebuia să îmi schimb antigelul, acum o voi face cu tot cu radiator. Unul din faruri îmi bătea în porumb acum se va înlocui cu totul în speranţa ca va asigura o mai bună lumină. Instalaţia de aer condiţionat trebuia curătată şi verificată...se va înlocui cu una nouă. Scutul radiator şi masca care aşteptau să fie schimbate după înfruntările cu iarna, vor fi în sfârşit satisfăcute. Iar aripa care aştepta căldura să fie vopsită acum se va înlocui cu una nouă. Iar la toate aceste beneficii se adaugă faptul că până la finalizarea reparaţiilor, Marin îşi plimba posteriorul într-un smart 42 decapotabil ca sa fie fiţa maximă şi să stârneasca invidia participanţilor la trafic extra, decât o face în mod obişnuit.

Acestea fiind arătate mă pot retrage cu o piesă de la Urma, o altă formaţie de la care nu voi mai lipsi niciodată de la concertele din Bucureşti. Voi reveni cu o recenzie a concertului pentru că a fost e experienţă care mi-a făcut pielea de găină... ;)

Hrană pentru zâmbetul interior

Sunt una dintre cele mai norocoase persoane! Atunci când am luat decizia de a mă implica într-un proiect de voluntariat şi training pentru tineri, m-am gândit că va fi diferit de celelalte proiecte ale mele şi va fi o experienţă bună pentru dezvoltarea mea personală să discut cu altă categorie de vârstă, despre subiecte pe care le abordez în mod normal prin natura muncii. Idea de a merge la Bacău să discut despre vorbitul în public, era exact ce îmi trebuia! Aveam nevoie de o plimbare pentru sufletul meu călător şi să pun ceva distanţă între mine şi Bucureşti. Ceea ce am căpătat însă a fost unul dintre cele frumoase cadouri pe care mi le puteam dori, unul dintre cele mai extraordinare weekenduri, plin de satisfacţie sufletească, plin de energie pozitivă pentru mine şi mai ales plin de oameni care m-au învăţat că atunci când îţi doreşti ceva, tot universul se dă peste cap ca să se întâmple.
Bacăul m-a primit asa cum îl păstrasem în amintire de pe vremea bancii roz, cu oameni calzi cu grai moldovenesc! Mi-a plăcut atunci şi mi-a plăcut şi acum! Ghizii mei, în această scurtă vizită au fost părinţii coordonatorului proiectului, băcăuan de fel. M-au făcut să mă simt bine-venită în caminul lor şi parte din familie, o familie caldă si specială care îmi aduce un zâmbet cald pe buze acum când mă gândesc la ei.

Însă eu abia aşteptam să cunosc clasa - ştiam de la traineri care fuseseră acolo înaintea mea, că este plina de elevi/studenţi dornici de a învăţa şi işteţi foc! Însă aşteptările mi-au fost întrecute de privirile pline de vioiciune, de conexiunile rapide şi de multitudinea de lucruri pe care aveau să le împărtăşească cu mine în perioada următoare.

Nu pot să vă descriu atmosfera şi energia pentru că trebuia să fi acolo, în acea sală pentru a fi parte dintr-un univers minunat în care am vorbit despre oameni, voluntariat, vise, aspiraţii, dragoste, iubire de ţară, mentalităţi, prejudecăţi şi....curcubee :).

După două zile petrecute cu o grupă de oameni încântători, aceştia au decis ca o parte din magia lor trebuie să se reverse şi asupra mea, aşa încât şi-au împărtăşit gândurile cu mine. Promisesem că voi citi hârtiuţele când ajung acasă şi mă pun în faţa blogului. Însă o dată primite, acestea mă strigau ca un cadou de Crăciun descoperit cu mult înainte de 24 decembrie...am cedat...:( ceea ce am citit pe micuţele petice de hârtie mi-au umplut inima de bucurie, mintea de gânduri pozitive şi ochii de lacrimi.

Le-am cerut permisiunea să le public comentariile aşa încât veţi citi cu ochii voştri ce şi cum.

Încerc să închei, datorită faptului că deşi a trecut aproape o săptămâna de când m-am întors de acolo sunt în continuare plină de energie bună şi aşa cum mi se spunea duminică seară am un zâmbet pe faţă care nu vrea să dispară, semn ca mi s-a întâmplat ceva cu adevărat minunat! Gio, Roxy, Geo, Andra, Ioana, Monica, Mădălina, Alex, Tudor, Alexu, Vlăduţ, Dominic, Andrei şi Paul sunt convinsă că voi mai auzi de voi, pentru ca voi veţi schimba lumea doar prin felul vostru de a fi! Vă mulţumesc că m-aţi lăsat să fiu o mica parte dintr-un lung drum, care pentru voi va fi plin de realizări şi lucruri măreţe: PSSG Bacău you are awesome! ;)

Şi pentru că Bacăul este special, la colecţia de brătări de pe mâna s-au mai adăugat două, mulţumită lui Roxy şi lui Andrei! Şi spun cu mâna pe inima că sunt brăţările de care sunt cea mai mândră din toată colecţia!

Mai jos aveţi poza cu ei - aşa-i că sunt nişte frumoşi? :D Iar eu sunt foarte mândră de fiecare în parte pentru ce au realizat în trei weekenduri! :)

Comentariile:

Iar aici este interviul dat de Marin ca şi parte din echipa de organizatori a cursului:
http://www.impulstv.ro/ue-ne-invata-sa-vorbim/

În timp înveţi...

Azi, am primit pe mail cele de mai jos....acum, în timp ce lucram la prezentarea celor ce le voi susţine, în weekend la Bacău, m-am gândit să recitesc. În seara aceasta voiam să vă povestesc despre prieteniile prin corespondenţă însă cumva asta face mai mult sens, aşa că în loc de seară bună împărtăşesc cu voi cele de mai jos... După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe... că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum, pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru a face planuri ... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului. Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă ... şi cu fiecare zi învaţă. Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face. Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate. Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat. Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina că în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai. Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt... Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens. Dar din păcate, toate se învaţă doar cu timpul... Jorge Luis Borges Şi pentru ca merge ca unsă vă pun şi o piesă care mie mi-a mers la suflet încă de când am descoperit Lady Antebellum.

Calea cea bună

Partea bună la ”lucrurile nu au ieşit aşa cum mi-am dorit” este că asta te forţează să deschizi ochişorii şi să cauţi soluţii. În ciuda speranţei care te bate la cap să stai agaţat în idea că “poate, poate” unele lucruri se organizează de la sine. Aşa încât te apuci şi dai la sapă pentru soluţii out of the box sau out of the comfort zone şi you go for it, sperând evident să nu îţi prinzi urechiile în rezolvările care ţi se dezvăluie :) iar în weekend asta mi s-a dezvăluit mie, aşa că îmi place să cred că este un semn că sunt pe drumul cel bun:

Cronic şi irevocabil

Trebuie să recunosc că trăiesc o aventură toridă şi plină de implicaţii sentimentale. Îi sunt fidelă şi de fiecare dată când mă cheamă în pat, îi răspund cu zâmbetul pe buze şi ochii semi-închişi. Pasiunea dintre noi ar fi molipsitoare dacă nu ar fi vorba de o legătură la nivel de encefal între noi...ei bine Somnul, a devenit în ultimele zile amantul meu! Şi fremăt la idea de a mă lăsa sedusă de el, o dată şi încă o dată şi încă o dată....şi cum pregătirea unei prezentări se face mai bine cu neuronul liniştit am avut un weekend plin de idei inspiraţionale. Şi cum relaţia mea este la început îi dedic în totalitate timpul în rest, nu am cu ce să mă laud. Neuronul meu încă este în sevraj după insomnie şi încearcă să se realinieze la noua stare de ordine şi anume că după o anumită oră, tragem obloanele şi mai deschidem când soare e sus pe cer, la o înălţime de suliţă! ;) Să avem o săptămână minunată.... :)

FWD: Poze ******* - 24 februarie

Dimineaţă când am ajuns la birou, mă aştepta o supriză în casuţa poştală. Acum ceva vreme vă spuneam că năvăleam mai ceva ca o avalanşa la un documentar despre snowboarderi care filmasera şi prin România. Ceea ce nu am povestit a doua zi, a fost că după experienţa filmului care nu are cum să fie descrisă în cuvinte, am tras o gaşcă de fete după mine să raspundem la un chestionar despre filme în urma căruia pe langă o frumoasă umbrelă în forma de inimă am primit şi minunata poză din ataşament, pentru ca am fost amuzante, fotografa ni le-a trimis dupa încheierea campaniei şi pe mailul personal.Aşa încât dimineaţă am avut o surpriză :) Mulţumesc Corinei pentru surpriză! :)

Reclama, sufletul comertului

Astazi voiam sa va vorbesc despre altceva insa de ieri mi-a cam disparut cheful si ca atare si inspiratia, asa incat o sa ma dau mare cu participarea mea, in spatele camerei, evident :))) la filmarea unei reclame. Si cum la filmari se mai fac si pauze, m-am folosit de una din ele ca sa ma pozez pe scaunul protagonistului :)) sunt o diva asa incat am pozat ca una :))

Zambetul si ce face el din noi :)

Zilele trecute, vorbeam despre zambet si despre ce face el din/pentru noi! Ei bine, intelegerea mea cu oglinda, mazgalita cu ruj in dreptul gurii mele, este aceea ca de fiecare data cand ma uit in ea sa imi aduc aminte dupa dunga rosie trasata ca trebuie sa zambesc! Puteti rade, insa este una din ideile bune pe care le-am avut in ultima perioada si ca sa vedeti ca inca sunt departe de locul cu pereti albi si maneci foarte lungi la camasa, va redau ceva de pe TED :) enjoy!