Am susținut de multe ori că nu cred în învățământul românesc...pe lângă disprețul pe care marea majoritate a profesorilor îl afișează când vine vorba de elevi se mai adaugă și condițiile și celebrele „secretare” care sunt piatra de temelie a oricărei unitate școlară de la sat sau de la oraș.
Opinia mea, cu privire la cum ar trebui să fie învățământul și profesorii pentru a mă motiva să le susțin cauză, mi-am exprimat-o în nenumărate rânduri. Cu toate astea, zilele trecute într-un interviu pentru lucrarea unei studente de la Brașov, am declarat că dacă ar fi să îmi schimb cariera mi-ar plăcea să devin profesor. Însă un profesor modern, cu principii și pentru care educația oricărui copil să înceapă cu motivarea lui intrinsecă și abia apoi să vină cunoștințele. Dar asta este altă poveste!
Azi am dat peste un alt articol despre școala de meserii de la Brașov. La primele intervenții citite pe această temă am citit numeroase comentarii despre străinii care vin și ne iau copiii. Copii care în ultimul studiu au spus că preferă să stea pe banii părinților până la 30 de ani...ei bine, oare cine și unde a greșit de există o astfel de gândire? Părinții dau vina pe școală, școala dă vina pe părinți - dar la finalul zilei avem mii de tineri care nu muncesc și o țără fără căpătâi, însă bine că vin străinii și iată că fac ceva, da ne iau copiii - însă acei copii care știu că vor să facă ceva cu viața lor și aleg să investească în ei, în locul unui învățământ de doi bani :)
Citiți articolul din Gândul cu povestea unui elev la o școală profesională, nu la orice școală profesională cu LA ȘCOALA PROFESIONALĂ DIN BRAȘOV
joi, 15 mai 2014
miercuri, 14 mai 2014
Desenând la Mickey
Prin luna decembrie, o amică al cărui Pișcot era pasionat de Mickey Mouse m-a rugat să o învăț să îl deseneze pe fantasticul șoarece, zilele trecute dând peste ceva materiale ale lui Disney am găsit și cele 2 chestii super drăguțe așa că am zis nu doar să i le trimit ei ci să le împărtășesc și cu voi :).
Un articol de pe blogul Disneycare conține 2 tutoriale despre cum să îl desenezi pe Mickey Mouse - lecții date chiar de unul dintre desenatorii mari ai casei renumite pentru animațiile scoase :)
Cel de al doilea material este tot un filmuleț despre cum să desenezi una bucată șoricel și una bucată șoricică :) Dragostea este în aer sau este doar puful de salcâm? :)
Un articol de pe blogul Disneycare conține 2 tutoriale despre cum să îl desenezi pe Mickey Mouse - lecții date chiar de unul dintre desenatorii mari ai casei renumite pentru animațiile scoase :)
Cel de al doilea material este tot un filmuleț despre cum să desenezi una bucată șoricel și una bucată șoricică :) Dragostea este în aer sau este doar puful de salcâm? :)
joi, 8 mai 2014
6,6 milioane de copiii, 18.000 de nou-născuți
Atunci când vine vorba de copii e greu să rămâi impasibil. Marea majoritate a campaniilor făcute pentru a trezi un simț de responsabilitate în noi, vin și pleacă, nu știu câte schimbă ceva sau câte ne determină să luăm atitudine, fie că alegem să donăm bani, să facem volutariat sau să ne gândim de două ori când cumpărăm și să verificăm țara de provenință. Milioane de copiii mor zilnic din cauza unor boli care pentru noi pot părea de neînchipuit să fie mortale, cum este pneumonia. Ei bine da, în lume există țări unde cauza morții este pneumonia.
O campanie care zilele acestea a devenit virală pe internet este cea de la Salvați copiii!, filmată de cei din SUA cu ajutorul modelelor din New York, vă rog să urmăriți cu atenție ceea ce urmează.
Dacă ceea ce ați văzut v-a impresionat, Salvați copiii! sunt și în România - unde fac lucruri fantastice! Dacă vă gândiți că nu aveți bani sau că suma pe care voi v-o permiteți să o redirecționați către o astfel de campanie este mică, ei bine, un leu poate schimba viața unui copil, nu pot spune asta de suficiente ori. Dacă fiecare persoană din România ar dona lunar un leu pentru o astfel de cauza s-ar rezolva multe în țara asta, evident nu mai vorbesc dacă am merge mondial cu aceași politică.
O campanie care zilele acestea a devenit virală pe internet este cea de la Salvați copiii!, filmată de cei din SUA cu ajutorul modelelor din New York, vă rog să urmăriți cu atenție ceea ce urmează.
Dacă ceea ce ați văzut v-a impresionat, Salvați copiii! sunt și în România - unde fac lucruri fantastice! Dacă vă gândiți că nu aveți bani sau că suma pe care voi v-o permiteți să o redirecționați către o astfel de campanie este mică, ei bine, un leu poate schimba viața unui copil, nu pot spune asta de suficiente ori. Dacă fiecare persoană din România ar dona lunar un leu pentru o astfel de cauza s-ar rezolva multe în țara asta, evident nu mai vorbesc dacă am merge mondial cu aceași politică.
luni, 28 aprilie 2014
Rețetă de încercat
Nu am stare de mai bine de o lună, iar aprilie pentru mine a însemnat multă alergătură dar și multe lucruri de învațat :) Făcând cercetare pentru un articol pe care trebuia să îl scriu, am dar peste rețeta aceasta care va fi încercată musai, în weekend. După ce am mâncat Gaufres, la ele acasă în Belgia - recunosc că sunt mare fană. În urma cercetării am aflat că sunt de 2 feluri și de aici și diferența majoră între cele mâncate prin diferite locuri. Eu, personal, mă declar fanul celor de Liege - cu zahar caramelizat, iar rețeta propusă fix pentru astfel de prăjitură este :)
Spor în toate, vă povestesc despre experiență când o pun în practică!
Spor în toate, vă povestesc despre experiență când o pun în practică!
marți, 1 aprilie 2014
1 aprilie - ziua păcălelilor
Ei bine, mai jos, o altfel de păcăleală, un pozitivă! O poveste frumoasă, un om frumos, un final menit să își aducă un zâmbet cald pe buze!
Best Shift Ever - Waitress Receives Life-Changing Tip
Ei? :) să aveți o lună așa cum vi-o doriți!
Best Shift Ever - Waitress Receives Life-Changing Tip
Ei? :) să aveți o lună așa cum vi-o doriți!
luni, 31 martie 2014
Etichetă, pe facebook?
Ei bine, da! La fel cum în viața reală anumite lucruri nu se fac, în egală măsură și pe platformele de socializare ar trebui să existe 7 ani de acasă, cum îmi spune mie mama! Așa încât chiar dacă e foarte ușor să fii iute de tastatură gândește, gândește, gândește înainte de a posta, mai ales că odată pus pe www, cam greu de scos, dacă nu chiar imposibil :) așa că înainte de a posta ceva, pe wall-ul tău sau al altcuiva numărați până la 10 și apoi vedeți dacă mai postați.
Mai jos 12 reguli de aur în utilizarea facebook-ului :)
Mai jos 12 reguli de aur în utilizarea facebook-ului :)
vineri, 28 martie 2014
Terapie prin dans
De săptămâna viitoare alături de mama din dotare, voi merge la dans contemporan combinat cu fizioterapie. Mama voia Tai Chi eu dansuri așa că am făcut un compromis care să ne ajute pe amândouă în a avea o coloană vertebrală sănătoasă și de ce nu, a mai slăbi câteva kilograme :)
De ce am ales dans? pentru că este modalitatea cea mai simplă de a îți lucra corpul fără a simți că muncești și inspirată fiind de asta vă las un filmuleț ca pentru un început de weekend cât mai plăcut!
De ce am ales dans? pentru că este modalitatea cea mai simplă de a îți lucra corpul fără a simți că muncești și inspirată fiind de asta vă las un filmuleț ca pentru un început de weekend cât mai plăcut!
duminică, 23 martie 2014
Despre obiceiuri sănătoase
Câți dintre voi îți setează chestii de făcut pentru anul următor, în noaptea Anului Nou?
Eu știu că o fac, la miezul nopții mintea mea e plină de promisiuni, fie despre cât o că citesc sau cât o să călătoresc, despre cum voi comunica sau asculta, despre mine sau despre mine ca oglindă pentru cei din jur. În ultimii ani de când am luat acest obicei, reușesc să îndeplinesc multe din cele ce îmi propun, rata de eșec este destul de mică, lucru care mă motivează de a îmi păstra obiceiul. Și mai mult, pentru că mi se pare un obicei bun, îl folosesc lună de lună. Cum? Pe fiecare dată de 1, îmi setez o rezoluție pentru luna ce urmează: să citesc o anumită carte, să merg mai mult pe jos, să dansez, să desenez mai mult, să cresc timpul de meditație asupra mea - ați fi surprinși câte lucruri pot deveni rezoluții când construcția ta este de leneș notoriu și asumat!
Și cum se spune că pentru ca un anumit lucru să devină obicei ai nevoie de 21 de zile consecutive în care să faci acel lucru pentru a ți-l face parte din tine, mă gândesc că după 21 de luni în care voi fi făcut câte o rezoluție pe lună. Dacă mai adaugi altele pe parcursul unui an, poate chiar scurtăm perioada de a fi la momentul în care îmi voi fi învins și eu lenea. Și dacă nu, tot eu voi purta vina pentru că înseamnă că pe undeva am sărit vreo lună sau vreo rezoluție.
Ei bine am găsit un articol, mai vechi care mă va ajuta cu siguranță să urc rata de succes a rezoluțiilor la 100%. Evident că îl fac public pentru ca și alții să beneficieze de el :P
Tu ce rezoluții ai și cum te asiguri că le pui în practică?
Eu știu că o fac, la miezul nopții mintea mea e plină de promisiuni, fie despre cât o că citesc sau cât o să călătoresc, despre cum voi comunica sau asculta, despre mine sau despre mine ca oglindă pentru cei din jur. În ultimii ani de când am luat acest obicei, reușesc să îndeplinesc multe din cele ce îmi propun, rata de eșec este destul de mică, lucru care mă motivează de a îmi păstra obiceiul. Și mai mult, pentru că mi se pare un obicei bun, îl folosesc lună de lună. Cum? Pe fiecare dată de 1, îmi setez o rezoluție pentru luna ce urmează: să citesc o anumită carte, să merg mai mult pe jos, să dansez, să desenez mai mult, să cresc timpul de meditație asupra mea - ați fi surprinși câte lucruri pot deveni rezoluții când construcția ta este de leneș notoriu și asumat!
Și cum se spune că pentru ca un anumit lucru să devină obicei ai nevoie de 21 de zile consecutive în care să faci acel lucru pentru a ți-l face parte din tine, mă gândesc că după 21 de luni în care voi fi făcut câte o rezoluție pe lună. Dacă mai adaugi altele pe parcursul unui an, poate chiar scurtăm perioada de a fi la momentul în care îmi voi fi învins și eu lenea. Și dacă nu, tot eu voi purta vina pentru că înseamnă că pe undeva am sărit vreo lună sau vreo rezoluție.
Ei bine am găsit un articol, mai vechi care mă va ajuta cu siguranță să urc rata de succes a rezoluțiilor la 100%. Evident că îl fac public pentru ca și alții să beneficieze de el :P
Tu ce rezoluții ai și cum te asiguri că le pui în practică?
Ora pământului, versiunea Durex
Alegerea de a face un copil ar trebui să fie o opțiune personală, în era în care toată lumea are o părere despre viața ta și știe ce e mai bine pentru tine, decât tu însuți intervine Durex. De la protecția împotriva bolilor până la protecția împotriva unei sarcini, pentru că fiecare e liber să își trăiască viața așa cum consideră și nu ar trebui să dea nimănui socoteală excepție făcând imaginea reflectată în oglindă.
Viața socială extrem de expusă pe platformele sociale a făcut să ne imaginăm că dacă avem 1000 de prieteni pe facebook, înseamnă că avem 1000 de prieteni punct, însă la finalul zilei atunci când vrei să vezi un film și să ai pe cineva pe care să strângi în brațe să realizezi că de fapt în ciuda celor 1000 de prieteni ești tot singur.
Și pentru că se apropie Ora Pământului, celebrată an de an cu o oră în care aparatele neesențiale sunt oprite pentru a lăsa să mai respire un pic imensitatea asta albastră care ne suportă, Durex a venit a legat toate cele 3 paragrafe ale mele și le-a transformat într-o campanie genială: TurnOffToTurnOn.
Viața socială extrem de expusă pe platformele sociale a făcut să ne imaginăm că dacă avem 1000 de prieteni pe facebook, înseamnă că avem 1000 de prieteni punct, însă la finalul zilei atunci când vrei să vezi un film și să ai pe cineva pe care să strângi în brațe să realizezi că de fapt în ciuda celor 1000 de prieteni ești tot singur.
Și pentru că se apropie Ora Pământului, celebrată an de an cu o oră în care aparatele neesențiale sunt oprite pentru a lăsa să mai respire un pic imensitatea asta albastră care ne suportă, Durex a venit a legat toate cele 3 paragrafe ale mele și le-a transformat într-o campanie genială: TurnOffToTurnOn.
sâmbătă, 22 martie 2014
Divertismentul bate-l vina!
Nu am televizor și nici nu plănuiesc în a îmi lua unul, însă prin călătoriile mele, mai nimeresc pe lângă un astfel de dispozitiv. Deși văd în presa, tot nu îmi vine să cred când sunt în fața unui televizor ce anume face rating. Pe lângă emisiunile de la televizor cred că și anumite filme porno sunt soft. La asta se adaugă țipăturile, mitocănia și proasta creștere care sunt lege.
Am noroc că în jurul meu sunt oameni care au o anumită educație, unii dintre ei fără televizoare acasă așa încât sunt ferită de a asculta zilnic despre unul și altul care s-au scuipat sau cine știe ce au mai făcut în fața camerei de filmat, iar emisiunea a avut un rating record.
Încă mă bufnește râsul, când la fosta societate pe acțiuni la remarca adresată unei rochii: „zici că e din Suleyman!” (sper că așa se scrie și nu mă va linșa nimeni pe stradă că nu am căutat pe google scrierea corectă). Naiva de mine a ținut să întrebe cine sau ce este un suleyman, 6 perechi de ochi s-au întors către mine, cu pupilele mărite a șoc: „Cum nu știi cine e Suleyma? Tu nu te uiți la televizor?”, în speranța că replica mă va scăpa de pupilele urmăritoare spun blând că nu am televizor. Iadul s-a dezlănțuit pe pământ și am fost supusă de către 6 colege care au început să vorbească între ele ca și cum eu m-aș fi evaporat, despre cum este posibil să existe cineva fără televizor în zilele noastre, ce poate face când ajunge acasă dacă nu are televizor....deja eram în evul mediu și eu eram supusă judecății „doamnelor” satului. Am părăsit încăperea zâmbind la timpul liber pe care eu îl aveam la dispoziție și care lor le era mâncat de telenovela turcească (știu să folosesc metode de căutare :P)
Între Suleyman care rupe gura televiziunii, Canapeaua lui Măruță a cărui karmă este atât de încărcată încât nici strănepoții strănepoțiilor lui nu vor putea trece pe zero și Masterchef unde niște bucătari găsesc cele mai ingenioase metode de a umili oameni simpli - deși sunt acolo de a vorbi despre o artă aceea de a găti...mă bucur zilnic de alegerea de a nu mai folosi dispozitivul numit televizor.
Când la noi vor ajunge să facă rating, chestii de genul celui de mai jos, atunci magazilele de profil să se țină - voi lua cel mai mare televizor posibil, enjoy!
Am noroc că în jurul meu sunt oameni care au o anumită educație, unii dintre ei fără televizoare acasă așa încât sunt ferită de a asculta zilnic despre unul și altul care s-au scuipat sau cine știe ce au mai făcut în fața camerei de filmat, iar emisiunea a avut un rating record.
Încă mă bufnește râsul, când la fosta societate pe acțiuni la remarca adresată unei rochii: „zici că e din Suleyman!” (sper că așa se scrie și nu mă va linșa nimeni pe stradă că nu am căutat pe google scrierea corectă). Naiva de mine a ținut să întrebe cine sau ce este un suleyman, 6 perechi de ochi s-au întors către mine, cu pupilele mărite a șoc: „Cum nu știi cine e Suleyma? Tu nu te uiți la televizor?”, în speranța că replica mă va scăpa de pupilele urmăritoare spun blând că nu am televizor. Iadul s-a dezlănțuit pe pământ și am fost supusă de către 6 colege care au început să vorbească între ele ca și cum eu m-aș fi evaporat, despre cum este posibil să existe cineva fără televizor în zilele noastre, ce poate face când ajunge acasă dacă nu are televizor....deja eram în evul mediu și eu eram supusă judecății „doamnelor” satului. Am părăsit încăperea zâmbind la timpul liber pe care eu îl aveam la dispoziție și care lor le era mâncat de telenovela turcească (știu să folosesc metode de căutare :P)
Între Suleyman care rupe gura televiziunii, Canapeaua lui Măruță a cărui karmă este atât de încărcată încât nici strănepoții strănepoțiilor lui nu vor putea trece pe zero și Masterchef unde niște bucătari găsesc cele mai ingenioase metode de a umili oameni simpli - deși sunt acolo de a vorbi despre o artă aceea de a găti...mă bucur zilnic de alegerea de a nu mai folosi dispozitivul numit televizor.
Când la noi vor ajunge să facă rating, chestii de genul celui de mai jos, atunci magazilele de profil să se țină - voi lua cel mai mare televizor posibil, enjoy!
vineri, 21 martie 2014
Despre dans sau matematică, nu mă pot hotărî
Oricine mă cunoaște, știe că urăsc matematica. Am avut o perioadă scurtă în școala generală, când proful de mate m-a ajutat să mă îndrăgostesc de trigonometrie și să îmi șochez mama.
Îndrăgostită de matematică, mama nu a priceput nicioadată cum de odrasla-i nu pricepea nici măcar ecuațiile de gradul II ce să mai vorbim de vedere în spațiu și rezolvare de probleme. În perioada de dragoste furibundă alături de Mate, mama mea era șocată de notele de 8 și 9 care apăreau la mine. Până la acel moment în viață se resemnase că era norocoasă dacă nu rămâneam corigentă. Ei bine, minunea nu a ținut mult și mi-am revenit la obiceiul de a mă ține la suprafață cât să nu învăț, și mai multă matematică, pentru vară :D
Ei bine, dacă a fi avut genul acesta de profesori poate viziunea mea asupra acestei materii abstracte ar fi fost alta :)
Îndrăgostită de matematică, mama nu a priceput nicioadată cum de odrasla-i nu pricepea nici măcar ecuațiile de gradul II ce să mai vorbim de vedere în spațiu și rezolvare de probleme. În perioada de dragoste furibundă alături de Mate, mama mea era șocată de notele de 8 și 9 care apăreau la mine. Până la acel moment în viață se resemnase că era norocoasă dacă nu rămâneam corigentă. Ei bine, minunea nu a ținut mult și mi-am revenit la obiceiul de a mă ține la suprafață cât să nu învăț, și mai multă matematică, pentru vară :D
Ei bine, dacă a fi avut genul acesta de profesori poate viziunea mea asupra acestei materii abstracte ar fi fost alta :)
Început de Oratorica, ediția 2014
Oratorica este un proiect pentru dezvoltarea personală a studenților din București organizat de studenți.
Anul acesta, m-am bucurat să primesc invitația de a fi trainer, pentru al treilea an consecutiv al workshopurilor de introducere „Vedetă pentru 5 minute” - care deschid an de an. O nouă experiență de care evident că aveam să mă bucur. Ca să înâelegeți de ce spun asta, puteți citi despre experiența de anul trecut aici, iar aici și aici puteți citi despre oamenii pe care Oratorica mi i-a adus în cale.
8 și 9 martie au însemnat pentru mine workshopuri de 2 ore, fiecare cu peste 20 de tineri dornici de a înfrunta frica de vorbit în public. Am avut parte de energie, am învățat lucruri noi și mi-am exersat facilitarea grafică - care a fost extrem de gustată de studenți.
De la aeroplanoare, la investigații criminalistice și pasiunea pentru matematică - totul a fost acoperit atunci când participanților li s-a cerut să preia scena și locul în fața camerei pentru a vorbi în public și a primi feedback!
În ciuda unor dimineți de weekend ploioase, studenții prezenți m-au făcut să aștept cu nerăbdare sesiunea de la final unde vom petrece alte 2 ore, vorbind despre oratorie și ce a însemnat proiectul Oratorica pentru cei care l-au parcurs.
Poze de la sesiuni puteți găsi aici.
Și pentru că dacă ați ajuns până aici după cât v-am plimbat prin link-uri, vă las cu un cadou.
Anul acesta, m-am bucurat să primesc invitația de a fi trainer, pentru al treilea an consecutiv al workshopurilor de introducere „Vedetă pentru 5 minute” - care deschid an de an. O nouă experiență de care evident că aveam să mă bucur. Ca să înâelegeți de ce spun asta, puteți citi despre experiența de anul trecut aici, iar aici și aici puteți citi despre oamenii pe care Oratorica mi i-a adus în cale.
8 și 9 martie au însemnat pentru mine workshopuri de 2 ore, fiecare cu peste 20 de tineri dornici de a înfrunta frica de vorbit în public. Am avut parte de energie, am învățat lucruri noi și mi-am exersat facilitarea grafică - care a fost extrem de gustată de studenți.
De la aeroplanoare, la investigații criminalistice și pasiunea pentru matematică - totul a fost acoperit atunci când participanților li s-a cerut să preia scena și locul în fața camerei pentru a vorbi în public și a primi feedback!
În ciuda unor dimineți de weekend ploioase, studenții prezenți m-au făcut să aștept cu nerăbdare sesiunea de la final unde vom petrece alte 2 ore, vorbind despre oratorie și ce a însemnat proiectul Oratorica pentru cei care l-au parcurs.
Poze de la sesiuni puteți găsi aici.
Și pentru că dacă ați ajuns până aici după cât v-am plimbat prin link-uri, vă las cu un cadou.
duminică, 16 martie 2014
Tabelul lui Mendeleev în versiunea de Relații Publice
Chimia și cu mine nu am fost prietene niciodată, de fapt din cauza chimiei nu am ajuns un arheolog celebru. Aveam vreo 16 ani când am decis că voi deveni arheolog, eram fascinată de tot ce însemnau schelete, săpături și descoperiri din piramide sau alte locuri. Elanul mi-a fost tăiat scurt de mama care mi-a explicat că pentru a deveni arheolog trebuie să știi chimie și că datarea mumiilor și a scheletelor se face cu un proces chimic. Hopaaaaa, asta nu era a bună - nu aveam de gând să mă apuc atunci să leg o prietenie cu domnia sa Chimia așa cum nu plănuiam să fac vreo excursie în spațiu. Cu excursia în spațiu m-am răzgândit, cu chimia nu :).
Și cum universul lucrează prin metode misterioase, mi-a adus în cale zilele trecute o reinterpretare a tabelului lui Mendeleev care mi-a mâncat zilele în anii de creștere :) Reinterpretarea vine din viziunea unui om de PR sau Relații Publice și dacă dați click aici, vă veți amuza și voi :)
Și cum universul lucrează prin metode misterioase, mi-a adus în cale zilele trecute o reinterpretare a tabelului lui Mendeleev care mi-a mâncat zilele în anii de creștere :) Reinterpretarea vine din viziunea unui om de PR sau Relații Publice și dacă dați click aici, vă veți amuza și voi :)
marți, 11 martie 2014
Materie cenușie, la alt nivel
Pasionată de facilitarea grafică și de desen, din când în când îmi mai cad în mână materiale despre oamenii vizuali și ce să faci cu ei sau cum să exploatezi această latură umană. Unul din materialele acestea este și site-ul Brain Rules - site-ul este o interfață pentru o carte care poartă același nume, însă ce este mai interesantă parte a site-ului este secțiunea despre partea vizuală a neuronului nostru :)
Eu recunosc că am mai găsit și alte secțiuni interesante plus pentru părinți sau viitori părinți mai vine și partea de bebeluși însă oricum spor la răsfoit :)
Eu recunosc că am mai găsit și alte secțiuni interesante plus pentru părinți sau viitori părinți mai vine și partea de bebeluși însă oricum spor la răsfoit :)
vineri, 7 martie 2014
O casă, ca acasă :)
Am făcut ce am făcut și tot am amânat să scriu pe blog, însă am salvat cu sârg o grămadă de informații pentru zile când timpul și cheful, mai ales cheful îmi va permite să scriu pe blog :)
Și cum sunt mereu în căutare de lucruri frumoase, în una din zile am dat peste casa asta :) Lumea e mica, casa este a unchiului unuia din oamenii din Smartfan - care a fost extrem de încântat să vadă că apreciez averea familiei :) vouă cum vi se pare?
Și cum sunt mereu în căutare de lucruri frumoase, în una din zile am dat peste casa asta :) Lumea e mica, casa este a unchiului unuia din oamenii din Smartfan - care a fost extrem de încântat să vadă că apreciez averea familiei :) vouă cum vi se pare?
luni, 3 martie 2014
Țară, țară noi vrem de muncă
În luna februarie am încheiat, după 5 ani legătura de muncă pe partea de marketing și comunicare cu una din companiile autohtone. O decizie luată de comun acord, ei au decis că nu mai vor să aibă om de marketing în București iar eu am decis că deși îmi plăcea compania, oamenii cu care lucrasem în ultima perioadă nu prea așa că era timpul să merg mai departe. Motiv pentru care am refuzat mai multe posturi, printre care și cel de trainer. Este o decizie de care sunt foarte încântată - mai ales că lucrurile așa cum este normal au evoluat în favoarea mea.
Vestea desfințării postului am primit-o înainte de Crăciun deci am avut pe lângă un cadou frumos și timp berechet să mă gândesc ce vreau să fac. Acestea fiind datele, am început să fiu mult mai atentă la acest aspect al vieții noastre. La mine lucrurile erau simple știam că vreau să lucrez în București, Buzău, Brașov sau Sibiu - așa că m-am apucat să îmi caut locuri de muncă în aceste orașe. Este complicat, mai ales când pe site-urile de joburi sunt 1000 de aplicanți din care 50% nu au nici o experiență pe ceea ce se cere în respectivul job.
Este și mai dificil când angajatorii fac mari confuzii între job description-uri sau vor să angajeze un struțo-cămilă. Cu multă cercetare, profesionalism și răbdare identifici oportunități de proiecte, de job-uri, de recomandări, important este să vrei și să știi că vrei. Este extrem de dificil în economia de azi să îți găsești un job dar dacă vrei se poate, indiferent că vorbim de barista sau om de marketing.
Ei bine, însă există țări unde poți să muncești chiar dacă ești o persoană fără adăpost, doar să vrei. Vânzarea de ziare se practică și la noi, însă din păcate cu o industrie care trage să moară e cam greu să fii atât de darnic încât să împarți din puținul tău cu unul mai nepăstuit.
Suedia este țara unde oamenii străzii folosesc cardul.
Oare într-o țară în care avem răspunsuri de genul „nu ne merge POS-ul, nu puteți plăti cu cardul!” sau „Se plătește cu cardul doar dacă cumpărați de mai mult de 15 lei”, unde mai pui că există întregi zone unde cardul este acel ceva care se dă vecinului pe data de 15 și el merge „la perete” să scoată pensia, va exista o astfel de inițiativă, vreodată?
Și ca să concluzionez, eu cred că România este țara tuturor posibilitățiilor și oricine poate să își găsească de muncă, să evolueze, să învețe sau să facă orice le trece prin cap....depinde doar de dorința lor de a face ceva.
Vestea desfințării postului am primit-o înainte de Crăciun deci am avut pe lângă un cadou frumos și timp berechet să mă gândesc ce vreau să fac. Acestea fiind datele, am început să fiu mult mai atentă la acest aspect al vieții noastre. La mine lucrurile erau simple știam că vreau să lucrez în București, Buzău, Brașov sau Sibiu - așa că m-am apucat să îmi caut locuri de muncă în aceste orașe. Este complicat, mai ales când pe site-urile de joburi sunt 1000 de aplicanți din care 50% nu au nici o experiență pe ceea ce se cere în respectivul job.
Este și mai dificil când angajatorii fac mari confuzii între job description-uri sau vor să angajeze un struțo-cămilă. Cu multă cercetare, profesionalism și răbdare identifici oportunități de proiecte, de job-uri, de recomandări, important este să vrei și să știi că vrei. Este extrem de dificil în economia de azi să îți găsești un job dar dacă vrei se poate, indiferent că vorbim de barista sau om de marketing.
Ei bine, însă există țări unde poți să muncești chiar dacă ești o persoană fără adăpost, doar să vrei. Vânzarea de ziare se practică și la noi, însă din păcate cu o industrie care trage să moară e cam greu să fii atât de darnic încât să împarți din puținul tău cu unul mai nepăstuit.
Suedia este țara unde oamenii străzii folosesc cardul.
Oare într-o țară în care avem răspunsuri de genul „nu ne merge POS-ul, nu puteți plăti cu cardul!” sau „Se plătește cu cardul doar dacă cumpărați de mai mult de 15 lei”, unde mai pui că există întregi zone unde cardul este acel ceva care se dă vecinului pe data de 15 și el merge „la perete” să scoată pensia, va exista o astfel de inițiativă, vreodată?
Și ca să concluzionez, eu cred că România este țara tuturor posibilitățiilor și oricine poate să își găsească de muncă, să evolueze, să învețe sau să facă orice le trece prin cap....depinde doar de dorința lor de a face ceva.
luni, 17 februarie 2014
Campanie de strângere de fonduri
O prietenă a venit la mine cu rugămintea de a mă implica într-o strângere de fonduri pentru copiii bolnavi de leucemie. 200.000 de euro au nevoie cei de la Asociația Română împotriva Leucemiei pentru a dota laboratorul secției de hematologie a Spitalului Universitar de Urgență București cu un flowcitometru nou.
Ei bine, nu stau cu mâna întinsă ci alături de o profesoară inimoasă de balet și copiii de la Școala de dans și actorie Ec ART Studi, au pus în scenă Alice în țara minunilor. Banii încasați pe bilete vor merge către achiziția flowcitometrului.
Spectacolul se va juca în 2 zile:
25 februarie, ora 18.00 la Palatul Copiilor - sala mică
28 februarie, ora 18.00 la Teatrul Național.
Biletele pentru cele două spectacole s-au pus în vânzare pe blt.ro și biletoo.ro, dar banii de pe bilete nu acoperă decât parțial nevoia, așa încât copiii și alți parteneri donează lucruri făcute de ei care vor fi scoase la vânzare pe 25 februarie la Palatul Copiilor în foaier.
Sunt deosebit de mândră să particip la această inițiativă donând 4 tricouri pictate, care au ca inspirație Alice în țara minunilor - banii strânși din vânzarea acestora vor merge către acest aparat care odată pus în funcțiune poate salva de la suferință nenumărați copii. Deci, dacă vă doriți un tricou marca Marin, acum este momentul banii voștri vor merge către o cauză nobilă!
Ei bine, nu stau cu mâna întinsă ci alături de o profesoară inimoasă de balet și copiii de la Școala de dans și actorie Ec ART Studi, au pus în scenă Alice în țara minunilor. Banii încasați pe bilete vor merge către achiziția flowcitometrului.
Spectacolul se va juca în 2 zile:
25 februarie, ora 18.00 la Palatul Copiilor - sala mică
28 februarie, ora 18.00 la Teatrul Național.
Biletele pentru cele două spectacole s-au pus în vânzare pe blt.ro și biletoo.ro, dar banii de pe bilete nu acoperă decât parțial nevoia, așa încât copiii și alți parteneri donează lucruri făcute de ei care vor fi scoase la vânzare pe 25 februarie la Palatul Copiilor în foaier.
Sunt deosebit de mândră să particip la această inițiativă donând 4 tricouri pictate, care au ca inspirație Alice în țara minunilor - banii strânși din vânzarea acestora vor merge către acest aparat care odată pus în funcțiune poate salva de la suferință nenumărați copii. Deci, dacă vă doriți un tricou marca Marin, acum este momentul banii voștri vor merge către o cauză nobilă!
vineri, 14 februarie 2014
Zahăr, miere și iubire
Pentru romantici din voi dar și pentru pragmaticii din voi dar și pentru cei care sunt încă indeciși cu privire la Ziua Îndrăgostelii Cronice hai să vă distrați :)
Nu știu dacă l-am mai postat, însă tare amuzant mi se pare :P
Nu știu dacă l-am mai postat, însă tare amuzant mi se pare :P
miercuri, 12 februarie 2014
Cadou Heineken la un tweet away :)
Dacă-i bal, apăi bal să fie! Cei la Heineken US au o campanie super drăguță pentru ziua îndrăgostiților de anul acesta: Întâlnire la cutie :). Nu sună încă siropos? ei bine, pentru că nu este :) Simplu și la obiect, poți să faci rost de o invitație super drăguță pentru doi, dacă și el îți împărtășește idea...în social media, pentru că tu - femeia din viața lui vrei ca el să își declare public dragostea pentru tine. Hint, hint pentru masculii cititori de blog Marin! :P
Mai multe în filmulețul celor de la Heineken:
Mai multe în filmulețul celor de la Heineken:
marți, 11 februarie 2014
Te iubesc, 365 de zile
Că tot se apropie ziua îndrăgostiților american style, am găsit zilele astea una dintre cele mai superbe reclame - și ce îmi place este că abia pe final te prinzi că este reclamă, de fapt este mai mult decât orice o declarație de dragoste pentru oamenii care se iubesc tot anul și își arată acest lucru, în fiecare zi prin lucruri mărunte pas cu pas.
Așa că iubiți-vă, zi de zi, în fiecare oră, și nu uitați să îi dovediți celui de lângă voi prin gesturi, lucruri mărunte, pas cu pas că îl iubiți.
Așa că iubiți-vă, zi de zi, în fiecare oră, și nu uitați să îi dovediți celui de lângă voi prin gesturi, lucruri mărunte, pas cu pas că îl iubiți.
luni, 10 februarie 2014
O școală altfel
Consider că sunt una dintre persoanele norocoase având o familie care mi-a încurajat curiozitatea și creativitatea încă de pe vremea când foloseam pereții pe post de tablă.
Mereu mă întreb dacă voi avea înțelepciunea alor mei, atunci când va apărea un copil în viața mea. Pot doar să sper, pentru că orice altceva la ora asta nu își are rostul. Însă atunci când va apărea acel copil, una din metodele de educație care cred că s-ar potrivi familiei mele este metoda Montessori sau poate Waldorf - ambele au mulți activiști pro și contra, însă ambele privesc copilul ca pe subiectul procesului de învățare nu ca pe o povară, ceea ce nu face decât să crească stima de sine și creativitatea și ingeniozitatea unui omuleț.
Sunt o susținătoare a învățământului alternativ și ce îmi doresc de la sistemul de învățământ este să devină o experiență plăcută de învățare, atât pentru tineri cât și pentru pofesori, mai avem mult de luptat până acolo însă pas cu pas și om cum om, lucrurile sunt pe calea cea bună :)
Mereu mă întreb dacă voi avea înțelepciunea alor mei, atunci când va apărea un copil în viața mea. Pot doar să sper, pentru că orice altceva la ora asta nu își are rostul. Însă atunci când va apărea acel copil, una din metodele de educație care cred că s-ar potrivi familiei mele este metoda Montessori sau poate Waldorf - ambele au mulți activiști pro și contra, însă ambele privesc copilul ca pe subiectul procesului de învățare nu ca pe o povară, ceea ce nu face decât să crească stima de sine și creativitatea și ingeniozitatea unui omuleț.
Sunt o susținătoare a învățământului alternativ și ce îmi doresc de la sistemul de învățământ este să devină o experiență plăcută de învățare, atât pentru tineri cât și pentru pofesori, mai avem mult de luptat până acolo însă pas cu pas și om cum om, lucrurile sunt pe calea cea bună :)
miercuri, 5 februarie 2014
Despre vânzare și cuvinte magice
Știți care este cea mai veche meserie din lume? Ei bine, nu! Nu prostituția este cea mai veche meserie din lume, ci vânzarea este. Pentru că înainte de a începe să practici prostituția trebuia să faci actul de vânzare/negociere. Apoi începeai să...pardon, mă scuzați :)!
De cele mai multe ori lumea se ferește de vânzători, eu personal îi admir, consider că trebuie să ai acel „ceva” care îți permite să devii vânzător - acel ceva care nu te lasă să te descurajezi, care ceva care te face să intri pe geam atunci când ești dat afară pe ușă etc, etc. De fapt, toți suntem vănzători în felul nostru: de la momentul în care întâlnim pe cineva de care ne place și încercăm să ne „vindem” pentru a fi plăcuți de persoana respectivă; interviul de job, când încercăm să facem angajatorul să ne placă și să ne facă o ofertă - facem tot o vânzare sau când negociem cu părinții pentru a ne da bani pentru a ne satisface o dorință, capriciu etc.
Pentru a deveni vânzători mai buni, ar trebui să ne facem un vocabular cu limbaj de lemn, de care apoi să încercăm să scăpăm. Ca în orice meserie, atunci când vrei să îți ucizi audiența apuci cu amândouă mâinile limbajul și îi lovești în moalele capului cu el. Adaptarea discursului de aplică zi de zi, indiferent de ocazie. Așa că dacă în discursul de vânzare folosiți cuvinte ca: garanție, inovativ, oportunitate, discount...e bine să vi le scoateți din cap, atunci când vreți să bateți palma cu cineva.
Conform unui articol găsit pe Inc.com există 8 cuvinte magice pe care ar trebui să le evitați atunci când faceți o vanzare, dacă vreți să aprofundați puteți intra aici.
De cele mai multe ori lumea se ferește de vânzători, eu personal îi admir, consider că trebuie să ai acel „ceva” care îți permite să devii vânzător - acel ceva care nu te lasă să te descurajezi, care ceva care te face să intri pe geam atunci când ești dat afară pe ușă etc, etc. De fapt, toți suntem vănzători în felul nostru: de la momentul în care întâlnim pe cineva de care ne place și încercăm să ne „vindem” pentru a fi plăcuți de persoana respectivă; interviul de job, când încercăm să facem angajatorul să ne placă și să ne facă o ofertă - facem tot o vânzare sau când negociem cu părinții pentru a ne da bani pentru a ne satisface o dorință, capriciu etc.
Pentru a deveni vânzători mai buni, ar trebui să ne facem un vocabular cu limbaj de lemn, de care apoi să încercăm să scăpăm. Ca în orice meserie, atunci când vrei să îți ucizi audiența apuci cu amândouă mâinile limbajul și îi lovești în moalele capului cu el. Adaptarea discursului de aplică zi de zi, indiferent de ocazie. Așa că dacă în discursul de vânzare folosiți cuvinte ca: garanție, inovativ, oportunitate, discount...e bine să vi le scoateți din cap, atunci când vreți să bateți palma cu cineva.
Conform unui articol găsit pe Inc.com există 8 cuvinte magice pe care ar trebui să le evitați atunci când faceți o vanzare, dacă vreți să aprofundați puteți intra aici.
marți, 4 februarie 2014
Fă-ţi bagajul ca un profesionist
Ador să călătoresc, în fond cui nu îi place să călătorească? Dezavantajul de a avea o maşină mică este faptul că mereu trebuie să ai un bagaj la fel de mic...glumesc :) ador să călătoresc cât mai lejer, așa încât ceea ce am descoperit este pentru mine fantastic! Omul pune o grămadă de chestii în valiza aia mică :D
Deci, luați aminte cum să vă faceți bagajul, ca un profesionist! :D
Deci, luați aminte cum să vă faceți bagajul, ca un profesionist! :D
luni, 3 februarie 2014
P!NK şi atât!
Săptămâna trecută toată lumea a discutat despre show-ul pe care P!ink l-a făcut la decernarea premiilor Grammy. Pentru fani cu ștate mai vechi ai artistei, activitățiile ei nu au fost o supriză cunoscută pentru exercițiile de striptease pe care și le-a introdus în concerte, acrobațiile pe panglici sau cântatul suspendată cu capul în jos sunt lucruri normale care fac parte dintr-un concert P!nk. Dacă încă nu ați văzut despre ce este vorba, aveți articolul postat pe Hollywood Reporter aici.
Ei bine, din punctul meu de vedere P!nk este ceea ce numești un artist complet, pentru care aș da oricând bani să merg la un concert de al ei pentru că știu că ce se va întâmpla pe scenă nu mă va dezamăgi - pe lângă respectul pe care îl are pentru public, este unul dintre artiști cu cel mai dur program zilnic de antrenament - citisem la un moment dat că încălzirea ei constă într-o alergare de 10 km...așa de bună dimineața :) Motivul? își dorește să poată cânta în timp ce dansează și țopăie și altele de gen fără a gâfâi.
Acum 100 de ani când am vazut-o la Bestfest, recunosc, nu eram nici pe departe fan, însă văzându-i dăruirea, energiea și profesionalismul am fost cucerită fără drept de apel. Și de atunci, deși nu pot spune că îmi place 100% ceea ce scote, în 90% din cazuri i-am adorat cântecele și evoluția.
Mai jos două exemple mult mai vechi despre ce înseamnă P!ink:
Dacă nici acum nu sunteți convinși că e cazul să mergeți la un concert de al ei, nimic nu o va face! :)
Ei bine, din punctul meu de vedere P!nk este ceea ce numești un artist complet, pentru care aș da oricând bani să merg la un concert de al ei pentru că știu că ce se va întâmpla pe scenă nu mă va dezamăgi - pe lângă respectul pe care îl are pentru public, este unul dintre artiști cu cel mai dur program zilnic de antrenament - citisem la un moment dat că încălzirea ei constă într-o alergare de 10 km...așa de bună dimineața :) Motivul? își dorește să poată cânta în timp ce dansează și țopăie și altele de gen fără a gâfâi.
Acum 100 de ani când am vazut-o la Bestfest, recunosc, nu eram nici pe departe fan, însă văzându-i dăruirea, energiea și profesionalismul am fost cucerită fără drept de apel. Și de atunci, deși nu pot spune că îmi place 100% ceea ce scote, în 90% din cazuri i-am adorat cântecele și evoluția.
Mai jos două exemple mult mai vechi despre ce înseamnă P!ink:
Dacă nici acum nu sunteți convinși că e cazul să mergeți la un concert de al ei, nimic nu o va face! :)
sâmbătă, 1 februarie 2014
Bereeee
Recunoscuți pentru reclamele pe care le produc dar și pentru faptul că este probabil cea mai băută bere din filmele americare, cei de la Bud Light vine cu o reclamă nou nouță pentru showul care face minutul de publicitate mai scump decât PIB-ul nostru: Super Bowl 2014.
marți, 28 ianuarie 2014
Oameni....uuuu!
Comunicarea asta bat-o vina e grea, iar atunci când nu ştii ce vrei e şi mai greu.
Zilele trecute am primit o cerere de conectare pe una din reţelele de socializare, respectivul voia să facă voluntariat în una din organizaţiile în care eu activez. Evident, întrebarea mea a fost ce tip de voluntariat, în ce tip de organizaţie, pe de direcţie, bătrâni, copii, training....răspunsul lui a fost că aia ultima de am adăugat-o eu, luat la bani mărunţi mi-a spus că de fapt nu ştie, crede că e timpul să facă şi el puţin voluntariat, nu ştie ce l-ar atrage, nici cât timp ar aloca nici, nici, nici. În cazul acesta i-am răspuns cu un citat, clasic din Alice în ţara minunilor: Când nu ştii unde vrei să ajungi orice drum te va duce acolo.
Făcând paralelă la viaţa de om de comunicare, lăsând-o în spate pe cea de voluntar, de multe ori am auzit feedback-uri de genul "îmi place dar e ceva ce îmi displace", "vreau să fie aşaaaa...maaaai...nu ştiu cum" şi lista ar putea continua însă mă voi opri aici.
Ce am învăţat din experienţele astea? Am învăţat că atunci când lucrez un brief, să îl fac cât mai amănunţit, să am deja o idee clară în cap asupra la ce îmi doresc şi când dau feedback să mi-l argumentez foarte bine, concis, clar, cu exemple şi să las limbajul de lemn - acasă. Unii, mai isteţi ca mine au strâns feedback-urile primite şi au făcut artă :) o idee extrem de tare, pe care am ţinut să o împărtăşesc cu voi :).
Sper că de acum înainte veţi da cum trebuie cu părerea atunci când trebuie, că idea lor poate fi replicată :).
Zilele trecute am primit o cerere de conectare pe una din reţelele de socializare, respectivul voia să facă voluntariat în una din organizaţiile în care eu activez. Evident, întrebarea mea a fost ce tip de voluntariat, în ce tip de organizaţie, pe de direcţie, bătrâni, copii, training....răspunsul lui a fost că aia ultima de am adăugat-o eu, luat la bani mărunţi mi-a spus că de fapt nu ştie, crede că e timpul să facă şi el puţin voluntariat, nu ştie ce l-ar atrage, nici cât timp ar aloca nici, nici, nici. În cazul acesta i-am răspuns cu un citat, clasic din Alice în ţara minunilor: Când nu ştii unde vrei să ajungi orice drum te va duce acolo.
Făcând paralelă la viaţa de om de comunicare, lăsând-o în spate pe cea de voluntar, de multe ori am auzit feedback-uri de genul "îmi place dar e ceva ce îmi displace", "vreau să fie aşaaaa...maaaai...nu ştiu cum" şi lista ar putea continua însă mă voi opri aici.
Ce am învăţat din experienţele astea? Am învăţat că atunci când lucrez un brief, să îl fac cât mai amănunţit, să am deja o idee clară în cap asupra la ce îmi doresc şi când dau feedback să mi-l argumentez foarte bine, concis, clar, cu exemple şi să las limbajul de lemn - acasă. Unii, mai isteţi ca mine au strâns feedback-urile primite şi au făcut artă :) o idee extrem de tare, pe care am ţinut să o împărtăşesc cu voi :).
Sper că de acum înainte veţi da cum trebuie cu părerea atunci când trebuie, că idea lor poate fi replicată :).
Olimpiadă, baby!
Se apropie cu paşi repezi Olimpiada de la Sochi. Cei de la BBC Sport au scos un spot prin care anunţă transmisiunile de la ruşi. Unul dintre cele mai bune spoturi pe care le-am văzut în ultima vreme cu o voce aleasă pe mustaţă încât să îţi îngheţe sângele în vine, trailerul de la BBC Jocurile Olimpice de Iarnă este un succes răsunător.
Vocea este dată de actorul britanic Charles Dance, cunoscut vouă din Games of Thrones în rolul lui Tywin Lannister.
Vocea este dată de actorul britanic Charles Dance, cunoscut vouă din Games of Thrones în rolul lui Tywin Lannister.
sâmbătă, 25 ianuarie 2014
De pe net adunate
Atunci când lucrezi în marketing sau în comunicare, poţi avea multe lipsuri, însă singurul lucru care este obligatoriu să îl ai este imaginaţia.
Cum vrei să faci lucruri cât mai out of the box, astfel încât brandul tău să iasă în evidenţă, mereu trebuie să fii la punct cu ce semai întâmplă prin lume. În multe din cazuri jinduieşti pentru că nu ai cu cine sau cum să implementezi anumite lucruri (buget, aprobări, oameni incompetenţi, oameni care nu sunt dispuşi să rişte etc).
Ei bine, între frustrările mele de om care se află în ţara sau compania sau perioada nepotrivită, am strâns nişte exemple de chestii extrem de drăguţe pe care le împărtăşesc cu voi.
.jpg)
Cum vrei să faci lucruri cât mai out of the box, astfel încât brandul tău să iasă în evidenţă, mereu trebuie să fii la punct cu ce semai întâmplă prin lume. În multe din cazuri jinduieşti pentru că nu ai cu cine sau cum să implementezi anumite lucruri (buget, aprobări, oameni incompetenţi, oameni care nu sunt dispuşi să rişte etc).
Ei bine, între frustrările mele de om care se află în ţara sau compania sau perioada nepotrivită, am strâns nişte exemple de chestii extrem de drăguţe pe care le împărtăşesc cu voi.
.jpg)
Facilitare grafică și Smart - cum să reziști? :)
Încă din 2007 de când mi-am luat smartul și am întemeiat clubul primesc mereu întrebarea cât de sigură e mașina? Ei bine, probabil că la fel li se întâmplă și celor din America, așa că au făcut pe baza unor povești reale o serie de 4 filmulețe despre Smart - 2 din ele sunt despre siguranță, unul despre cât de încăpător este și al doilea este despre comunitate, cam ca ce avem noi în București, Cluj, Timișoara, Constanța, Târgu Jiu etc :)
Modalitatea de prezentare m-a dublu convins să scriu despre filmulețe, facilitarea grafică este folosită pentru a povesti iar materialul pe care se desenează sunt chiar mașinile :)
Unul dintre proiectele din această vară este să îmi desenez mașina, singură, renunțând poate la inimioarele multicolore care mi-au făcut celebră mașina :)
Modalitatea de prezentare m-a dublu convins să scriu despre filmulețe, facilitarea grafică este folosită pentru a povesti iar materialul pe care se desenează sunt chiar mașinile :)
Unul dintre proiectele din această vară este să îmi desenez mașina, singură, renunțând poate la inimioarele multicolore care mi-au făcut celebră mașina :)
vineri, 24 ianuarie 2014
Despre iubire şi acceptare
Unul din clipurile care mi-au sărit în faţă în ultima perioadă este unul despre acceptare, melodia este genială însă clipul spune mult mai multe poveşti.
Ce părere aveţi?
Ce părere aveţi?
joi, 23 ianuarie 2014
Tu, ce tip eşti?
Făcându-mi curat prin computer, am găsit materialele care au stat la baza dezvoltării unui training de al meu, care se numea: "Clientul, stăpânul nostru?". Mă recunosc vinovată, îmi place foarte mult să analizez: pe mine, pe alţii, pe unii, pe ceilalţi. Aşa de tare mi-am dezvoltat această latură, încât îmi pot da seama în câteva minute de foarte multe lucruri despre o persoană, motiv pentru care selecţia mea asupra celor de care mă las înconjurată este şi mai dură.
Revenind acum la curăţenie, vă spuneam ceva de nişte materiale, ei bine acestea fac referire la identificarea tipologiilor de clienţi după modelul DISC, bazate pe modelul stilulrilor comportamentale. Multă cerneală s-a scris pe această temă şi, multe pagini s-au scrie pe alte tipologii şi mai actuale sau mai "cercetate" decât cercetarea, însă pentru mine acesta este unul simplu şi la obiect, uşor de folosit şi...uşor de aplicat. Aşa încât mai jos, câteva idei despre fiecare trăsătură în parte, ia să vă văd, voi de care-mi sunteţi? PS scuzaţi lipsa diacriticelor dar aşa era materialul pe vremea aia...
"Modelul stilurilor comportamentale DISC sta la baza diferentierii tipurilor de clienti si a fost conceput in 1920 de catre William Marston.
Conform acestui model, comportamentul uman este reprezentat de patru factori de baza: dominanţă, influenţă, stabilitate, conformare; acesti factori formand patru stiluri comportamentale care se identifica cu patru tipuri de clienti:
D - Dominant
I - Influent
S - Stabil
C - Meticulos
Mai jos regasim caracteristicile fiecaruia in parte:
Dominantul: Grabit, Galagios, Direct, Competitiv, Provocator,Activ, Dinamic
Influentul: Comunicativ, Deschis, Optimist, Increzator, Sociabil, Prietenos
Stabilul: Constant, Calm, Organizat, Amabil, Conservator, Flexibil
Meticulosul: Perfectionist, Precis, Exact, Organizat, Logic,Structurat, Meticulos
De asemenea, in fiecare dintre aceste tipologii gasim niste trasaturi de baza comune:
Dominantul:
Este interesat intotdeauna de rezultatul final.
Face presiuni pentru obtinerea cat mai rapida a rezultatelor.
Influentul:
Simte nevoia de a interactiona cu oamenii, este entuziasmat, zambeste.
Indrageste mai mult conversatia decat subiectul in sine.
Stabilul:
Accepta solutii verificate, evita riscurile, evita conflictele si reclamatiile.
Client fidel pe termen lung daca prestatorul de servicii nu gafeaza.
Meticulosul:
Are nevoie de fapte, de date, ca sa fie multumit.
Cere informatii precise.
Si acum sa vedem care sunt metodele de abordare pentru fiecare:
Pentru dominant:
Fiti direct, la obiect, nu va pierdeti in detalii şi justificari.
Pastrati un ton al vocii puternic, clar şi increzator, ritmul vocii sa fie rapid.
Pentru influent:
Puneti accentul pe socializare si crearea relatiei. Ascultati-i parerea.
Tonul vocii trebuie sa fie energic, entuziast, prietenos, ritm rapid si vesel.
Pentru stabil:
Ascultati-l cu rabdare, acordati-i timp de gandire.
Tonul vocii trebuie sa fie cald, calm si sigur, ritm lent.
Pentru meticulos:
Cercetati toate aspectele problemei inainte de a-i oferi o solutie.
Folositi un ton formal.
Argumentati totul, oferiti informatii verificate."
V-aţi găsit?
Revenind acum la curăţenie, vă spuneam ceva de nişte materiale, ei bine acestea fac referire la identificarea tipologiilor de clienţi după modelul DISC, bazate pe modelul stilulrilor comportamentale. Multă cerneală s-a scris pe această temă şi, multe pagini s-au scrie pe alte tipologii şi mai actuale sau mai "cercetate" decât cercetarea, însă pentru mine acesta este unul simplu şi la obiect, uşor de folosit şi...uşor de aplicat. Aşa încât mai jos, câteva idei despre fiecare trăsătură în parte, ia să vă văd, voi de care-mi sunteţi? PS scuzaţi lipsa diacriticelor dar aşa era materialul pe vremea aia...
"Modelul stilurilor comportamentale DISC sta la baza diferentierii tipurilor de clienti si a fost conceput in 1920 de catre William Marston.
Conform acestui model, comportamentul uman este reprezentat de patru factori de baza: dominanţă, influenţă, stabilitate, conformare; acesti factori formand patru stiluri comportamentale care se identifica cu patru tipuri de clienti:
D - Dominant
I - Influent
S - Stabil
C - Meticulos
Mai jos regasim caracteristicile fiecaruia in parte:
Dominantul: Grabit, Galagios, Direct, Competitiv, Provocator,Activ, Dinamic
Influentul: Comunicativ, Deschis, Optimist, Increzator, Sociabil, Prietenos
Stabilul: Constant, Calm, Organizat, Amabil, Conservator, Flexibil
Meticulosul: Perfectionist, Precis, Exact, Organizat, Logic,Structurat, Meticulos
De asemenea, in fiecare dintre aceste tipologii gasim niste trasaturi de baza comune:
Dominantul:
Este interesat intotdeauna de rezultatul final.
Face presiuni pentru obtinerea cat mai rapida a rezultatelor.
Influentul:
Simte nevoia de a interactiona cu oamenii, este entuziasmat, zambeste.
Indrageste mai mult conversatia decat subiectul in sine.
Stabilul:
Accepta solutii verificate, evita riscurile, evita conflictele si reclamatiile.
Client fidel pe termen lung daca prestatorul de servicii nu gafeaza.
Meticulosul:
Are nevoie de fapte, de date, ca sa fie multumit.
Cere informatii precise.
Si acum sa vedem care sunt metodele de abordare pentru fiecare:
Pentru dominant:
Fiti direct, la obiect, nu va pierdeti in detalii şi justificari.
Pastrati un ton al vocii puternic, clar şi increzator, ritmul vocii sa fie rapid.
Pentru influent:
Puneti accentul pe socializare si crearea relatiei. Ascultati-i parerea.
Tonul vocii trebuie sa fie energic, entuziast, prietenos, ritm rapid si vesel.
Pentru stabil:
Ascultati-l cu rabdare, acordati-i timp de gandire.
Tonul vocii trebuie sa fie cald, calm si sigur, ritm lent.
Pentru meticulos:
Cercetati toate aspectele problemei inainte de a-i oferi o solutie.
Folositi un ton formal.
Argumentati totul, oferiti informatii verificate."
V-aţi găsit?
marți, 21 ianuarie 2014
Cum faci reclamă pentru niște mirodenii?
Atunci când vrei să explici ce mult înseamnă mirodeniile într-o mâncare ai mai multe căi prin care poți să atragi lumea:
1. Te numești Petre Ispirescu și te apuci să scoți din penel povestea „Sarea în bucate” - mama, bunica sigur o știu, poate și tata și bunicul s-ar putea să o știe, însă nu bag mâna în foc pentru partea masculină a familei :)oricum ca să vă mai scutesc din factura telefonică vă dau filmul și povestea în versiune vinil, alegeți voi de unde vreți să aflați despre sare și alte mirodenii.
2. Te faci regizor și faci un film cu o femeie frumoasă care îți explică cum stă treaba cu mirodeniile:
3. Și ultima, dar nu cea din urmă faci o reclamă care arată cam așa:
Însă cred că cea mai bună reclamă a mirodeniilor, tot bazarul din Istanbul rămâne, de la miros până la metodele de prezentare a minunățiilor culinare de acolo, totul te îmbie să cumperi și să încerci toate aromele.
1. Te numești Petre Ispirescu și te apuci să scoți din penel povestea „Sarea în bucate” - mama, bunica sigur o știu, poate și tata și bunicul s-ar putea să o știe, însă nu bag mâna în foc pentru partea masculină a familei :)oricum ca să vă mai scutesc din factura telefonică vă dau filmul și povestea în versiune vinil, alegeți voi de unde vreți să aflați despre sare și alte mirodenii.
2. Te faci regizor și faci un film cu o femeie frumoasă care îți explică cum stă treaba cu mirodeniile:
3. Și ultima, dar nu cea din urmă faci o reclamă care arată cam așa:
Însă cred că cea mai bună reclamă a mirodeniilor, tot bazarul din Istanbul rămâne, de la miros până la metodele de prezentare a minunățiilor culinare de acolo, totul te îmbie să cumperi și să încerci toate aromele.
Ținem brandul la 220 :)
Acum ceva vreme mergeam la o conferință despre Guerrilla Marketing, mulți speakeri pe scenă - unii cu discursuri bune alți cu discursuri nu așa bune. Mulți oameni în sală unii cu telefoanele închise alții cu ele deschise etc.
Am aflat idei interesante implementate în afară, cum ar fi achiziționarea de muzică prin contactless în stațiile de autobuz sau lansarea noi colecții H&M care îți permitea să cumperi haine înaintea lansări pe baza unui teaser de 15 secunde. (Revin, cu acest exemplu dacă găsesc spoturile de la studiile de caz :D)
La noi, cei de la Beck's au importat o idee plină de utilitate, zic eu - astfel în stațiile de autobuz îți poți încărca telefonul, laptopul sau ce te-a lăsat în pană :) Mie mi se pare o idee super drăguță și care evident atrage atenția asupra brandului :)
Credite foto: Cristian Vasile
Am aflat idei interesante implementate în afară, cum ar fi achiziționarea de muzică prin contactless în stațiile de autobuz sau lansarea noi colecții H&M care îți permitea să cumperi haine înaintea lansări pe baza unui teaser de 15 secunde. (Revin, cu acest exemplu dacă găsesc spoturile de la studiile de caz :D)
La noi, cei de la Beck's au importat o idee plină de utilitate, zic eu - astfel în stațiile de autobuz îți poți încărca telefonul, laptopul sau ce te-a lăsat în pană :) Mie mi se pare o idee super drăguță și care evident atrage atenția asupra brandului :)
Credite foto: Cristian Vasile
luni, 20 ianuarie 2014
Când apa este prețioasă sau când viața ta înseamnă viață pentru alții
Poate ați auzit de Charity: Water - este un proiect unde poți dona bani pentru a se construi fântâni în zone unde apa potabilă este mai prețioasă ca aurul. Poți alege să donezi sau poți alege ca în locul cadoului de ziua ta, oamenii să doneze orice sumă își doresc către acest fantastic proiect.
Rachel, o fetiță din Statele Unite și-a dorit ca de ziua ei, când împlinea 9 ani să doneze 300 de dolari pentru ca 15 oameni să beneficieze de o fântână cu apă potabilă. Din păcate a reușit să strângă doar 220 de dolari însă ce s-a întâmplat mai departe puteți afla urmărind filmulețul....Când viața înseamnă viață, cuvintele nu își mai au rostul.
Despre povestea lui Rachel, am aflat de pe unul din blogurile pe care le urmăresc, Minimalist Baker care împreună cu alți bloggeri culinari au pus în online o carte de bucate care poate fi dată jos, complet gratuit, rugămintea lor și a mea este să intrați pe pagina celor de la Charity: Water și să luați în considerație o mică donație, indiferent de sumă atunci când ne punem împreună să facem ceva cu siguranță la final va ieși un lucru frumos:
http://minimalistbaker.com/smores-hot-chocolate-charity-water-e-cookbook/
Rachel, o fetiță din Statele Unite și-a dorit ca de ziua ei, când împlinea 9 ani să doneze 300 de dolari pentru ca 15 oameni să beneficieze de o fântână cu apă potabilă. Din păcate a reușit să strângă doar 220 de dolari însă ce s-a întâmplat mai departe puteți afla urmărind filmulețul....Când viața înseamnă viață, cuvintele nu își mai au rostul.
Despre povestea lui Rachel, am aflat de pe unul din blogurile pe care le urmăresc, Minimalist Baker care împreună cu alți bloggeri culinari au pus în online o carte de bucate care poate fi dată jos, complet gratuit, rugămintea lor și a mea este să intrați pe pagina celor de la Charity: Water și să luați în considerație o mică donație, indiferent de sumă atunci când ne punem împreună să facem ceva cu siguranță la final va ieși un lucru frumos:
http://minimalistbaker.com/smores-hot-chocolate-charity-water-e-cookbook/
Inspiraţional
Am multe visuri, la unele muncesc să le împlinesc, altele încă sunt departe însă sunt în calea mea şi altele sunt doar nişte idei pe care din lipsă de curaj nu le pun în aplicare.
Ei bine, o idee ca cea de mai jos mi se pare nebunească 100%, nu ştiu dacă aş putea să fac aşa ceva, aşa cum nu ştiu dacă aş putea lua decizia să înot kilometri întregi pentru o cauză aşa cum a făcut Lynne Cox în 1987 însă sunt sigură că aş face alte lucruri care pentru alţi oameni ar părea nebuneşti.
Mai jos povestea unui copil care a făcut orice pentru a își îndeplini visul.Filmul, va apărea cândva anul acesta :)
Ei bine, o idee ca cea de mai jos mi se pare nebunească 100%, nu ştiu dacă aş putea să fac aşa ceva, aşa cum nu ştiu dacă aş putea lua decizia să înot kilometri întregi pentru o cauză aşa cum a făcut Lynne Cox în 1987 însă sunt sigură că aş face alte lucruri care pentru alţi oameni ar părea nebuneşti.
Mai jos povestea unui copil care a făcut orice pentru a își îndeplini visul.Filmul, va apărea cândva anul acesta :)
duminică, 19 ianuarie 2014
Recomandare de film - Helvetica
Pentru că este deja duminică, și știu că deobicei se stă în casă, vă fac o recomandare de un documentar interesant, care mie, îmi place.
Câți dintre voi se plâng că au un scris indescifrabil și că sunt încântați că există computerul pentru a scrie mailuri. Cum alegeți felul în care scrieți? de câte ori v-ați jucat cu fonturile pentru a vedea cum arată un paragraf sau un cuvânt?
Există oamenii care pot spune personalitatea unei persoane după scris, la fel fontul pe care îl alegi atunci când scrii un mail, când redactezi un document oficial sau când faci o machetă spune extrem de multe despre tine, ca om de marketing. Fiecare font are povestea lui, iar pentru oamenii din marketing, pentru graficieni sau pur și simplu pentru cei pasionați de frumos, scrisul este extrem de important.
Unul din pașii dezvoltării unui brand este fontul - alegerea celui folosit în corespondența brandului, în scrierea numelui sau al sloganului - această alegere transmite la fel de mult ca imaginile pe care le asociezi cu brandul tău.
Pasionată fiind de scris, evident că fonturile și povestea lor nu mă lasă rece, așa că recomandarea mea are legătură cu cei care dezvoltă scrisul în era digitală :)În filmul de mai jos, am găsit versiunea completă, veți întâlni oameni care și-au făcut o meserie din a crea fonturi, așa încât data următoare când alegeți să scrieți cu Arial sau cu Verdana sau poate cu Verdana, gândiți-vă că în spatele literelor pe care voi alegeți să le folosiți a existat cineva care le-a desenat însă aveți în vedere și ce spune fontul ales de voi sau ce povestește despre proiectul vostru, produsul vostru sau brandul vostru :)
Deci să ne petrecem duminica aflând despre designul de fonturi, despre branduri și despre mici istorioare din trecutul comunicării.
Câți dintre voi se plâng că au un scris indescifrabil și că sunt încântați că există computerul pentru a scrie mailuri. Cum alegeți felul în care scrieți? de câte ori v-ați jucat cu fonturile pentru a vedea cum arată un paragraf sau un cuvânt?
Există oamenii care pot spune personalitatea unei persoane după scris, la fel fontul pe care îl alegi atunci când scrii un mail, când redactezi un document oficial sau când faci o machetă spune extrem de multe despre tine, ca om de marketing. Fiecare font are povestea lui, iar pentru oamenii din marketing, pentru graficieni sau pur și simplu pentru cei pasionați de frumos, scrisul este extrem de important.
Unul din pașii dezvoltării unui brand este fontul - alegerea celui folosit în corespondența brandului, în scrierea numelui sau al sloganului - această alegere transmite la fel de mult ca imaginile pe care le asociezi cu brandul tău.
Pasionată fiind de scris, evident că fonturile și povestea lor nu mă lasă rece, așa că recomandarea mea are legătură cu cei care dezvoltă scrisul în era digitală :)În filmul de mai jos, am găsit versiunea completă, veți întâlni oameni care și-au făcut o meserie din a crea fonturi, așa încât data următoare când alegeți să scrieți cu Arial sau cu Verdana sau poate cu Verdana, gândiți-vă că în spatele literelor pe care voi alegeți să le folosiți a existat cineva care le-a desenat însă aveți în vedere și ce spune fontul ales de voi sau ce povestește despre proiectul vostru, produsul vostru sau brandul vostru :)
Deci să ne petrecem duminica aflând despre designul de fonturi, despre branduri și despre mici istorioare din trecutul comunicării.
vineri, 17 ianuarie 2014
Fotografie, care e povestea ta?
Azi am avut norocul să port o discuţie superbă cu un om foarte apropiat sufletului meu. Se întâmplă cam odată pe an să ne ciocnim şi să povestim, pentru mine este inspiraţional - este un om cu multe lupte interne, însă un om care "trăieşte în afara cutiei" - cum mi-a răspuns atunci când i-am spus că mereu a fost un om cu idei "out of the box". Discuţiile noastre sunt rare, însă învăţ de fiecare dată, ceva.
Azi una dintre recomandările lui a fost site-ul acesta, un site care spune o poveste şi care este în egală măsură o mare întrebare pentru fiecare dintre noi. Ce întrebări ar isca fotografia voastră şi la ce întrebări nu aţi fi pregătiţi să daţi răspunsul?
Poza este mai veche însă spune exact ce trebuie despre mine şi răspunde la foarte multe întrebări, acesta este motivul pentru care o folosesc de fiecare dată când este nevoie ca poza mea să meargă pe un articol, la o prezentare sau pe cărţile de vizită aşa cum este cazul în JCI. Luaţi la întâmplare o poză alegeţi-vă câteva întrebări din cele postate pe site şi răspundeţi la ele, însă alegeţi ce consideraţi incomod - răspunsurile sunt pentru voi şi vă vor ajuta să vă cunoaşteţi mai bine :)
Azi una dintre recomandările lui a fost site-ul acesta, un site care spune o poveste şi care este în egală măsură o mare întrebare pentru fiecare dintre noi. Ce întrebări ar isca fotografia voastră şi la ce întrebări nu aţi fi pregătiţi să daţi răspunsul?
Poza este mai veche însă spune exact ce trebuie despre mine şi răspunde la foarte multe întrebări, acesta este motivul pentru care o folosesc de fiecare dată când este nevoie ca poza mea să meargă pe un articol, la o prezentare sau pe cărţile de vizită aşa cum este cazul în JCI. Luaţi la întâmplare o poză alegeţi-vă câteva întrebări din cele postate pe site şi răspundeţi la ele, însă alegeţi ce consideraţi incomod - răspunsurile sunt pentru voi şi vă vor ajuta să vă cunoaşteţi mai bine :)
miercuri, 15 ianuarie 2014
Despre luptă și pozitivitate
Nu voi scrie mult aici pentru că orice aș scrie este de prisos, e suficient să spun că la câteva luni după discursul de mai jos, Sam Berns a încetat din viață. Ce putem învăța de la un bolnav de pregeria sau ce putem învăța de la un copil de 17 ani cu vise, veți afla dacă urmăriți TED-ul de mai jos:
marți, 14 ianuarie 2014
Cine desena în școală?
Câți dintre voi aveați caietele pline de desene făcute în timpul orelor de școală? E ok, acum puteţi să recunoaşteţi pentru că știu că multă lume obișnuia să deseneze. Caietul meu era plin de numele meu scris în diferite forme, floricele etc. Iar anii în care trebuia să desenez la biologie şi zoologie chestii au fost cei mai tari din toată şcoala.
Şi ca să vedeţi ce înseamnă să laşi un om să se exprime, vă fac o recomandare de TED iar dacă îl urmăriţi până la final, veţi învăţa să desenaţi :)
Şi ca să vedeţi ce înseamnă să laşi un om să se exprime, vă fac o recomandare de TED iar dacă îl urmăriţi până la final, veţi învăţa să desenaţi :)
duminică, 12 ianuarie 2014
Ce trebuie să faci când vorbeşti în public, pentru Millennials :)
Pe blogul de la slideshare găsiţi multe articole, unele interesante, altele nu prea :) după gust. Zilele acestea am dat peste unul interesant, din punctul de vedere al unui vorbitor în public, fie el trainer, om de comunicare sau pur şi simplu profesor, da, da profesor. De ce am amintit profesorii la cei care ar trebui să fie interesaţi de articol? Pentru că este vorba de vorbit în public, mai jos, indiferent dacă sunteţi sau nu profesori veţi vedea legătura dintre articol şi profesori.
În opinia mea, întărită de nenumărate ori în ultimi ani, de către tinerii care au venit la trainingurile mele de vorbit în public, profesori nu îşi dau interesul, motiv pentru care nici elevii/studenţii nu îşi dau interesul, formându-se astfel, un cerc vicios. Cerc vicios care duce la o societate a cărei educaţie este făcută din ratingurile unor emisiuni despre scandaluri, umilinţe, lipsa culturii şi altele. Cele mai tari amintiri ale mele despre orele din şcoala generală sunt legate de proful de fizica care venea în clasă şi ne făcea experimente, aşa am învăţat despre dizolvare, interacţiune, submersiune şi altele. Într-un mod amuzant şi interactiv aplicat publicului ţintă respectiv, copii de 10 ani a căror minte era mereu la joacă. Îmi aduc aminte de orele de engleză, în care citeam pe roluri, cu intonaţie, din Shakespeare sau alte chestii culte, la fel de interesante - lecţii care mă implicau pe mine ca public iar prezenţa mea în sală era recunoscută de profesor, prin implicarea mea. Ei bine, asta m-a făcut să îmi dau interesul, să am note bune şi mai ales, după orele de şcoală să rămân cu ceva în cutia craniană.
Nu toţi profesorii iau în considerare asta, nu toţi profesorii acceptă că sunt cazuri şi cazuri dar că principalul motiv pentru care te faci dascăl este pentru a inspira, deschide apetitul pentru cunoaştere şi mai ales pentru a ghida la început de drum, tinerii. Sau cel puţin, eu aşa cred că ar trebui să gândească un profesor. Tot din punctul meu, subiectiv, de vedere, profesorii sunt în primul rând - vorbitori în public - indiferent că conştientizează sau nu acest lucru. În clipa în care în faţa ta ai mai mult de un interlocutor, deja începi să aplici vorbitul în public. Acum vedeţi legătura? :)
Unul din primele lucruri pe care le înveţi ca vorbitor în public, are legătură cu audienţa şi cunoaşterea ei. Un alt lucru pe care "îl furi" sau îl înveţi pe propria piele este implicarea publicului şi recunoaşterea existenţei lui, ce spuneam mai sus - implicarea în lecţiile de engleză şi experimentele fizice setate pentru copii pentru a le menţine atenţia. Indiferent din ce postură vorbim: profesor, vorbitor, trainer sau om de marketing, identificarea şi implicarea publicului ne poate ajuta să găsim acel "quelque chose" care face diferenţa dintre noi şi restul oamenilor care îşi asumă aceaşi titulatură.
Revenind acum la slideshare, în unul dintre articole am găsit cuvântul "millennials" = cei născuţi între 1980 şi 2000. Autorul articolului face câteva recomandări pentru atunci când trebuie să ţii o prezentare în faţa unei audienţe care are în componenţă şi millennials. Evident, articolul face referire la publicul american, însă consider recomandările universal valabile, indiferent de codul poştal aplicat sălii unde ţii prezentarea.
Pe scurt sfaturile şi aici, puteţi citi articolul în întregime:
Fii mobil
Fii transparent
Fii social (adică social media pe lângă clasicele veleităţi de persoană care îmi place să lucrez cu oamenii :P)
Oferă un scop, o viziune (cred că ar putea fi tradus numărul 4)
Fii internaţional (asta nici nu e greu pentru români, cam greu cu studiile de caz din România aşa că oricum ne uităm la alţii în ogradă mai tot timpul)
Simple, evidente şi extrem de la obiect, sfaturile de mai sus, sunt utile. Am ales să postez despre ele pentru că există momente în care credem că le ştim pe toate şi uităm să aplicăm lucrurile de bază, evidente, simple şi care dau reţete de succes! Un reminder, din când în când nu strică :)
În opinia mea, întărită de nenumărate ori în ultimi ani, de către tinerii care au venit la trainingurile mele de vorbit în public, profesori nu îşi dau interesul, motiv pentru care nici elevii/studenţii nu îşi dau interesul, formându-se astfel, un cerc vicios. Cerc vicios care duce la o societate a cărei educaţie este făcută din ratingurile unor emisiuni despre scandaluri, umilinţe, lipsa culturii şi altele. Cele mai tari amintiri ale mele despre orele din şcoala generală sunt legate de proful de fizica care venea în clasă şi ne făcea experimente, aşa am învăţat despre dizolvare, interacţiune, submersiune şi altele. Într-un mod amuzant şi interactiv aplicat publicului ţintă respectiv, copii de 10 ani a căror minte era mereu la joacă. Îmi aduc aminte de orele de engleză, în care citeam pe roluri, cu intonaţie, din Shakespeare sau alte chestii culte, la fel de interesante - lecţii care mă implicau pe mine ca public iar prezenţa mea în sală era recunoscută de profesor, prin implicarea mea. Ei bine, asta m-a făcut să îmi dau interesul, să am note bune şi mai ales, după orele de şcoală să rămân cu ceva în cutia craniană.
Nu toţi profesorii iau în considerare asta, nu toţi profesorii acceptă că sunt cazuri şi cazuri dar că principalul motiv pentru care te faci dascăl este pentru a inspira, deschide apetitul pentru cunoaştere şi mai ales pentru a ghida la început de drum, tinerii. Sau cel puţin, eu aşa cred că ar trebui să gândească un profesor. Tot din punctul meu, subiectiv, de vedere, profesorii sunt în primul rând - vorbitori în public - indiferent că conştientizează sau nu acest lucru. În clipa în care în faţa ta ai mai mult de un interlocutor, deja începi să aplici vorbitul în public. Acum vedeţi legătura? :)
Unul din primele lucruri pe care le înveţi ca vorbitor în public, are legătură cu audienţa şi cunoaşterea ei. Un alt lucru pe care "îl furi" sau îl înveţi pe propria piele este implicarea publicului şi recunoaşterea existenţei lui, ce spuneam mai sus - implicarea în lecţiile de engleză şi experimentele fizice setate pentru copii pentru a le menţine atenţia. Indiferent din ce postură vorbim: profesor, vorbitor, trainer sau om de marketing, identificarea şi implicarea publicului ne poate ajuta să găsim acel "quelque chose" care face diferenţa dintre noi şi restul oamenilor care îşi asumă aceaşi titulatură.
Revenind acum la slideshare, în unul dintre articole am găsit cuvântul "millennials" = cei născuţi între 1980 şi 2000. Autorul articolului face câteva recomandări pentru atunci când trebuie să ţii o prezentare în faţa unei audienţe care are în componenţă şi millennials. Evident, articolul face referire la publicul american, însă consider recomandările universal valabile, indiferent de codul poştal aplicat sălii unde ţii prezentarea.
Pe scurt sfaturile şi aici, puteţi citi articolul în întregime:
Fii mobil
Fii transparent
Fii social (adică social media pe lângă clasicele veleităţi de persoană care îmi place să lucrez cu oamenii :P)
Oferă un scop, o viziune (cred că ar putea fi tradus numărul 4)
Fii internaţional (asta nici nu e greu pentru români, cam greu cu studiile de caz din România aşa că oricum ne uităm la alţii în ogradă mai tot timpul)
Simple, evidente şi extrem de la obiect, sfaturile de mai sus, sunt utile. Am ales să postez despre ele pentru că există momente în care credem că le ştim pe toate şi uităm să aplicăm lucrurile de bază, evidente, simple şi care dau reţete de succes! Un reminder, din când în când nu strică :)
vineri, 10 ianuarie 2014
Povestea bananei
Mie, personal, îmi plac bananele. Lenea mea le adoră - uşor de curăţat, fără sâmburi, extrem de versatile - pot fi compoziţie de clătite, pot fi umplutură, pot deveni compoziţie de pâine, pot fi mâncate pe pâine, dar cel mai des însă sunt pur si simplu savurate proaspete, fără alte adăugiri.
Ei bine, te-ai întrebat vreodată de unde vin bananele? ei, da, normal că din copac însă cei de la Dole au o poveste pentru noi. Nu ştiu, cine este agenţia producătoare a conceptului lansat cu ceva timp în urmă, în Europa, însă bună treabă au făcut. Iei banana, abţipildul clasic cu Dole are un cod, iei codul îl introduci pe site-ul producătorului şi afli de unde a venit fructul tău.
Şi ca lucrurile să fie şi mai amuzante, iar interacţiunea ta cu brandul să fie completă, ai pe site diferite filmuleţe despre banane, inclusiv unul de 3 minute care conţine un pic de facilitare grafică şi care îţi explică de unde vine banana :)
Vă las să descoperiţi mai multe la ei pe site, vizualizaţi evident cât savuraţi, o banană! :)
Ei bine, te-ai întrebat vreodată de unde vin bananele? ei, da, normal că din copac însă cei de la Dole au o poveste pentru noi. Nu ştiu, cine este agenţia producătoare a conceptului lansat cu ceva timp în urmă, în Europa, însă bună treabă au făcut. Iei banana, abţipildul clasic cu Dole are un cod, iei codul îl introduci pe site-ul producătorului şi afli de unde a venit fructul tău.
Şi ca lucrurile să fie şi mai amuzante, iar interacţiunea ta cu brandul să fie completă, ai pe site diferite filmuleţe despre banane, inclusiv unul de 3 minute care conţine un pic de facilitare grafică şi care îţi explică de unde vine banana :)
Vă las să descoperiţi mai multe la ei pe site, vizualizaţi evident cât savuraţi, o banană! :)
joi, 9 ianuarie 2014
Provocare!
Cum staţi cu standardul de frumuseţe? Dar cu optimismul?
V-am mai vorbit de Ted, pe aici pe undeva, ei bine platforma asta are tot felul de chestii interesante. În America, anul trecut la un TEDx dedicat femeilor :) au avut-o invitată pe Lizzie Valasquez, speaker motivaţional.
Bolnavă de un sindrom rar, care o împiedică să se îngraşe, la 24 de ani cântăreşte 29 de kilograme şi are 0% grăsime corporală. Boala ei este atât de rară încât în lume există doar 2 persoane diagnosticate, Lizzie este una dintre aceste persoane. Mai multe despre acest caz medical puteţi afla de pe Wikipedia.
Începusem acest post cu întrebarea "cum staţi cu standardul de frumuseţe? Dar cu optimismul?" ei bine, mai jos, aveţi o întreagă listă de metode optimiste de a privi viaţa prin ochii unei supravieţuitoare:
V-am mai vorbit de Ted, pe aici pe undeva, ei bine platforma asta are tot felul de chestii interesante. În America, anul trecut la un TEDx dedicat femeilor :) au avut-o invitată pe Lizzie Valasquez, speaker motivaţional.
Bolnavă de un sindrom rar, care o împiedică să se îngraşe, la 24 de ani cântăreşte 29 de kilograme şi are 0% grăsime corporală. Boala ei este atât de rară încât în lume există doar 2 persoane diagnosticate, Lizzie este una dintre aceste persoane. Mai multe despre acest caz medical puteţi afla de pe Wikipedia.
Începusem acest post cu întrebarea "cum staţi cu standardul de frumuseţe? Dar cu optimismul?" ei bine, mai jos, aveţi o întreagă listă de metode optimiste de a privi viaţa prin ochii unei supravieţuitoare:
miercuri, 8 ianuarie 2014
Promovarea, bat-o vina!
Unul din site-urile pe care le urmăresc cu interes este Slide Share, aici oamenii interesanți din diferite industrii își încarcă prezentările (prezi, powerpoint, key-note etc) de la conferințe, întâlniri, team-buildinguri etc. Astfel, deși nu ai fost în sală la momentul prezentării poți avea acces la o mică parte din informațiile prezentate acolo. Îți alegi oamenii de la care vrei să obții informații și la fel ca orice canal de socializare, primești update-uri. Dacă încă nu știi ce fel de persoane ai vrea să urmărești, nu e bai, primești notificări săptămânale cu prezentările cu cele mai multe vizualizări sau îți poți alege domeniul de interes și la fel să vezi recomandările.
Dacă găsești oamenii potriviți, poți descoperi multe informații, campanii, produse sau proiecte în care să te implici.
Dacă, în schimb, vrei să promovezi ceva, slideshare este o modalitate la îndemână și ușor de folosit. Aici îți poți promova ideile, produsele, proiecte sau de ce nu, chiar brandul personal :). Pe lângă contul meu de persoană fizică, începând de azi, mă ocup și de contul JCI România, unde, dacă dați „Follow” veți putea urmări toate prezentările din conferințe, evenimente și proiecte. Așa, chiar dacă nu ați avut experiența completă: prezentare + livrare, veți putea să vă bucurați măcar de câteva informații, care cine știe, se pot dovedi utile.
Dacă găsești oamenii potriviți, poți descoperi multe informații, campanii, produse sau proiecte în care să te implici.
Dacă, în schimb, vrei să promovezi ceva, slideshare este o modalitate la îndemână și ușor de folosit. Aici îți poți promova ideile, produsele, proiecte sau de ce nu, chiar brandul personal :). Pe lângă contul meu de persoană fizică, începând de azi, mă ocup și de contul JCI România, unde, dacă dați „Follow” veți putea urmări toate prezentările din conferințe, evenimente și proiecte. Așa, chiar dacă nu ați avut experiența completă: prezentare + livrare, veți putea să vă bucurați măcar de câteva informații, care cine știe, se pot dovedi utile.
luni, 6 ianuarie 2014
Assistant Manager = PR, Sales = Marketing
În urmă cu ceva ani, când îmi căutam eu asiduu loc de muncă pe PR, mereu anunţurile care ofereau un astfel de job aveau un titlu de genul "PR/Assistant Manager" poate nici atunci şi poate nici acum nu ştiu eu cum vine treaba cu PR -ul, însă ştiu câteva chestii despre secretariat, ca orice om aşa mi-am început cartea de muncă, şi oricum aş întroarce-o în capul nu prea au legătură una cu alta. Dacă vorbim despre relaţii cu publicul...asta, stimaţi directori de SRL-uri, este altă mâncare de peşte! Parol!
În wikipedia:Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice.
O altă mâncare de peşte pe care am observat-o este postul de Sales/Marketing. Dacă e să ne luăm după Kotler, considerat de unii un fel de tată al marketingului, avem următoarea definiţie: "Marketing este o activitate menită să satisfacă nevoile și dorințele prin procese de schimbare". De pe wikipedia mai adăugăm o definiţie a "Chartered Institute of Marketing" (CIM) şi anume "procesul managerial de anticipare, identificare și satisfacere a cerințelor clienților într-un mod profitabil". Sursa aici..
Conform DEX on line, la "Vânzare" avem:
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate, ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. — Vinde + suf. -are.
Cumva poate aici mai înţeleg confuzia dintre Sales şi Marketing, deoarece scopul celor două este cam acelaşi: de a vinde, însă totuşi dacă ne uităm în afară marketingul şi vânzările lucrează împreună, însă rar sunt unul şi acelaşi om, pentru că fiecare urmăreşte alte caracteristici şi vizualizează altfel compania.
Aşa că mă întreb, într-o ţară unde avem la ora asta înregistraţi 507 607 de şomeri care este problema ori oamenii care caută angajaţi nu ştiu ce vor, ori angajaţii nu se bagă la joburi hibride şi de aici... să te ţii!
În wikipedia:Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice.
O altă mâncare de peşte pe care am observat-o este postul de Sales/Marketing. Dacă e să ne luăm după Kotler, considerat de unii un fel de tată al marketingului, avem următoarea definiţie: "Marketing este o activitate menită să satisfacă nevoile și dorințele prin procese de schimbare". De pe wikipedia mai adăugăm o definiţie a "Chartered Institute of Marketing" (CIM) şi anume "procesul managerial de anticipare, identificare și satisfacere a cerințelor clienților într-un mod profitabil". Sursa aici..
Conform DEX on line, la "Vânzare" avem:
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate, ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. — Vinde + suf. -are.
Cumva poate aici mai înţeleg confuzia dintre Sales şi Marketing, deoarece scopul celor două este cam acelaşi: de a vinde, însă totuşi dacă ne uităm în afară marketingul şi vânzările lucrează împreună, însă rar sunt unul şi acelaşi om, pentru că fiecare urmăreşte alte caracteristici şi vizualizează altfel compania.
Aşa că mă întreb, într-o ţară unde avem la ora asta înregistraţi 507 607 de şomeri care este problema ori oamenii care caută angajaţi nu ştiu ce vor, ori angajaţii nu se bagă la joburi hibride şi de aici... să te ţii!
vineri, 3 ianuarie 2014
Instagram în 2 versiuni
Marea majoritate am auzit, ştim sau folosim Instagram, la ora actuală este cea mai mare reţea socială pentru împărtăşirea pozelor. Indiferent de motivul pe care îl avem: socializare, nevoia de vizibilitate sau pur şi simplu pentru a fi în trend, Instangram-ul poate fi şi este o metodă de promovare.
Astfel, el ar trebui inclus în comunicarea unui brand la fel ca faceebook-ul, pinterest, G+ sau LinkedIn, în funcţie de ce grup ţintă ai. Am câţiva muşterii de îmi citesc blogul care vor considera extrem de util acest post şi se vor inspira din el :), ceea ce înseamnă că în curând vom vedea şi companii româneşti care vor include serviciul, în strategia lor de marketing. Abia aştept! :)
Din punctul meu de vedere, folosit cum trebuie, poţi atrage numai beneficii din el, indiferent că te reprezinţi, sau că reprezinţi un brand sau un produs, promovarea iese - dacă ştii să o faci şi dai dovadă de creativitate şi o bună cunoştere a clientelei.
Mai jos vă prezint 2 conturi:
- primul un brand cu produsele, sentimentele şi clienţii aferenţi - vorbim de Starbucks, care nu mai au nevoie de nicio prezentare :);
- al doilea, un proiect personal ajuns extrem de popular, cel al lui Murad Osmann - un producător de clipuri publicitare şi muzicale - acesta îşi pozează de mai bine de 2 ani prietena cu ajutorul telefonului mobil, în toate colţurile lumii. Social media îl adoră! :)
Şi ca să vă trimit acasă şi cu câteva idei, mai jos introduc o prezentare de pe slideshare, descoperită în această dimineaţă, de la Ross Simmons:
Voi folosiţi Instagram?
Astfel, el ar trebui inclus în comunicarea unui brand la fel ca faceebook-ul, pinterest, G+ sau LinkedIn, în funcţie de ce grup ţintă ai. Am câţiva muşterii de îmi citesc blogul care vor considera extrem de util acest post şi se vor inspira din el :), ceea ce înseamnă că în curând vom vedea şi companii româneşti care vor include serviciul, în strategia lor de marketing. Abia aştept! :)
Din punctul meu de vedere, folosit cum trebuie, poţi atrage numai beneficii din el, indiferent că te reprezinţi, sau că reprezinţi un brand sau un produs, promovarea iese - dacă ştii să o faci şi dai dovadă de creativitate şi o bună cunoştere a clientelei.
Mai jos vă prezint 2 conturi:
- primul un brand cu produsele, sentimentele şi clienţii aferenţi - vorbim de Starbucks, care nu mai au nevoie de nicio prezentare :);
- al doilea, un proiect personal ajuns extrem de popular, cel al lui Murad Osmann - un producător de clipuri publicitare şi muzicale - acesta îşi pozează de mai bine de 2 ani prietena cu ajutorul telefonului mobil, în toate colţurile lumii. Social media îl adoră! :)
Şi ca să vă trimit acasă şi cu câteva idei, mai jos introduc o prezentare de pe slideshare, descoperită în această dimineaţă, de la Ross Simmons:
Voi folosiţi Instagram?
joi, 2 ianuarie 2014
Studiu de caz: Oreo
Am decis ca anul acesta să trec la un nou nivel cu blogul și să împărtășesc cu voi, mult mai multe informații despre creativitate, branding, voluntariat, proiecte, facilitare grafică, vorbit în public, training - altfel spus, comunicare și PR, la un alt nivel. Încet, încet aduc la zi blogul și pe măsură ce găsesc lucruri interesante le voi împărtăși cu voi, astfel, când decideți să veniți aici să plecați la următorul site cu o informație utilă. Așa că țineți aproape :)
Azi scriu despre un produs, transformat într-un brand de nivel mondial pe care îl admir, devorez și primesc cadou cu fiecare ocazie posibilă de la jumătatea mea, Oreo. Nu cred că există cineva care să nu fi auzit măcar de biscuiții minune, dacă nu i-a și încercat până acum. Recunoscuți pentru reclamele ingenioase și pentru modalitățiile extrem de creative în care își fac reclamă, anul trecut Oreo a împlinit 100 de ani de existență. Au decis să sărbtorească acest lucru printr-o campanie extrem de ingenioasă, lucrată în SUA de către Draftfcb Chicago: 100 de postări, în 100 de zile, pentru 100 de ani.
Mai jos aveți studiul de caz al campaniei și aici găsiți cele 100 de postări :)
Dacă încă nu ați încercat cel mai bun prieten al laptelui, acum e momentul! :)
Azi scriu despre un produs, transformat într-un brand de nivel mondial pe care îl admir, devorez și primesc cadou cu fiecare ocazie posibilă de la jumătatea mea, Oreo. Nu cred că există cineva care să nu fi auzit măcar de biscuiții minune, dacă nu i-a și încercat până acum. Recunoscuți pentru reclamele ingenioase și pentru modalitățiile extrem de creative în care își fac reclamă, anul trecut Oreo a împlinit 100 de ani de existență. Au decis să sărbtorească acest lucru printr-o campanie extrem de ingenioasă, lucrată în SUA de către Draftfcb Chicago: 100 de postări, în 100 de zile, pentru 100 de ani.
Mai jos aveți studiul de caz al campaniei și aici găsiți cele 100 de postări :)
Dacă încă nu ați încercat cel mai bun prieten al laptelui, acum e momentul! :)
Și a mai trecut un an...
Nu știu cum v-ați petrecut miezul nopții la trecerea în 2014, însă am convingerea că singurul care poate face un an să fie bun sau prost ești tu, mă rog, în cazul meu, eu, nu modalitatea în care „pășești” în Revelion. Adică propria persoană îți influențează anul prin viziunea pe care o ai, prin felul în care abordezi lucrurile și prin oamenii de care te înconjori.
Pentru mine, 2013 a fost un an superb, cu multe realizări profesionale la capitolul voluntariat, cu realizări profesionale la SRL-ul unde sunt încadrată, dar mai ales am multe realizări pentru mine - ca om. Anul acesta am învățat, mi-am trăit pasiunile și am iubit - totul cu intensitate! În schimb, nu am mai făcut mai mult sport și nici la capitolul mâncat sănătos 100% nu am excelat însă sunt pe drumul cel bun și fac câte ceva pentru a mă menține sănătoasă zi de zi :)
Pentru 2014 îmi doresc să fiu iubită și să iubesc, îmi doresc ca eu și cei dragi mie să fim sănătoși, să ascult mai mult, să învâț mai mult, să călătoresc mai mult și să zâmbesc mai mult!
Și pentru că una din rezoluțiile din anul aceste este să ascult mai mult, asta ducând la învățare, vă recomand mai jos un TED cu 5 modalității de a asculta mai bine!
La mulți ani!
Pentru mine, 2013 a fost un an superb, cu multe realizări profesionale la capitolul voluntariat, cu realizări profesionale la SRL-ul unde sunt încadrată, dar mai ales am multe realizări pentru mine - ca om. Anul acesta am învățat, mi-am trăit pasiunile și am iubit - totul cu intensitate! În schimb, nu am mai făcut mai mult sport și nici la capitolul mâncat sănătos 100% nu am excelat însă sunt pe drumul cel bun și fac câte ceva pentru a mă menține sănătoasă zi de zi :)
Pentru 2014 îmi doresc să fiu iubită și să iubesc, îmi doresc ca eu și cei dragi mie să fim sănătoși, să ascult mai mult, să învâț mai mult, să călătoresc mai mult și să zâmbesc mai mult!
Și pentru că una din rezoluțiile din anul aceste este să ascult mai mult, asta ducând la învățare, vă recomand mai jos un TED cu 5 modalității de a asculta mai bine!
La mulți ani!
sâmbătă, 28 decembrie 2013
Schițe
De ceva vreme am încceput să port cu mine un carnețel, primit cadou, în care desenez de fiecare dată când timpul și cheful îmi permite. Astfel, în loc de pagini pierdute și nenumărate agende care aveau câte un desen răzleț, acum le am pe toate cumva la un loc.
În continuare folosesc metoda schițelor în întâlnirile de afaceri și în traininguri, pentru a ține minte tonele de informații însă acelea sunt în agenda de lucru, unde mai și scriu, ca orice om normal :)
Deci, ce părere aveți?
În continuare folosesc metoda schițelor în întâlnirile de afaceri și în traininguri, pentru a ține minte tonele de informații însă acelea sunt în agenda de lucru, unde mai și scriu, ca orice om normal :)
Deci, ce părere aveți?
joi, 26 decembrie 2013
Psihologia culorii
Îmi plac culorile, cu cât mai multe și mai aprinse, cu atât sunt mai pe gustul meu.
O altă pasiune de-a mea este seminificația pe care o anumită culoare o are. Astfel, această pasiunea a mea s-a transpus acum ceva ani în pasiunea pentru culorile brandurilor, de semnificația lor și de ce așteptări au cei care le folosesc, de la clienții lor.
V-ați gândit vreodată de ce Moș Crăciun este îmbrăcat în roșu și nu în verde sau de ce marea majoritate a băncilor folosesc în logo mult negru și nu roșu sau galben fosforescent? Ei bine, există o explicație :) Sunt pagini întregi cu infografice și articole cu interpretarea culorilor dar și articole despre asocierea dintre culori și branduri.
Pe Pinterest (roșu cu alb) găsești o multitudine de lucruri interesante și colorate, de la facilitare grafică până la modă, de la design de produs până la reclame. Așa se întâmplă că în una din vizitele mele zilnice am dat peste un infografic despre psihologia culorii, care mi s-a părut extrem de interesant și foarte ușor de aplicat în desene, grafică dar mai ales în concepte creative de stimulare a publicului, indiferent că ești începător în branșă sau ești cu ceva vechime și lucrurile acestea ți-au devenit o a doua natură.
Voi cum folosiți culorile?
O altă pasiune de-a mea este seminificația pe care o anumită culoare o are. Astfel, această pasiunea a mea s-a transpus acum ceva ani în pasiunea pentru culorile brandurilor, de semnificația lor și de ce așteptări au cei care le folosesc, de la clienții lor.
V-ați gândit vreodată de ce Moș Crăciun este îmbrăcat în roșu și nu în verde sau de ce marea majoritate a băncilor folosesc în logo mult negru și nu roșu sau galben fosforescent? Ei bine, există o explicație :) Sunt pagini întregi cu infografice și articole cu interpretarea culorilor dar și articole despre asocierea dintre culori și branduri.
Pe Pinterest (roșu cu alb) găsești o multitudine de lucruri interesante și colorate, de la facilitare grafică până la modă, de la design de produs până la reclame. Așa se întâmplă că în una din vizitele mele zilnice am dat peste un infografic despre psihologia culorii, care mi s-a părut extrem de interesant și foarte ușor de aplicat în desene, grafică dar mai ales în concepte creative de stimulare a publicului, indiferent că ești începător în branșă sau ești cu ceva vechime și lucrurile acestea ți-au devenit o a doua natură.
Voi cum folosiți culorile?
marți, 24 decembrie 2013
Sărbători fericite!
Cum se apropie cu pași rapizi, Moș Crăciun, e o perioadă în care toată lumea cumpără și sper eu și primește, cadouri. La mine, cadoul a venit mai devreme, sub forma unei tablete grafice :) care îmi permite să fac mâzgăleli și on line nu doar off line :)
Acestea fiind spuse, vă alăturez urărilor de Crăciun fericit și numai gânduri bune, o felicitare făcută de subsemnata.
Acestea fiind spuse, vă alăturez urărilor de Crăciun fericit și numai gânduri bune, o felicitare făcută de subsemnata.
luni, 23 decembrie 2013
Ambasadorul brandului
Reclama la camioanele Volvo în care Van Damme face un spagat, de pe două oglinzi retrovizoare este deja devenită clasică! De la rețelele de socializare până la știrile de la ora 5, toate mediile au făcut această reclamă ultra cunoscută. Deși targetul era altul, toți am fost cumva chiar indirect atinși de această reclamă, nu sunt convinsă că volumul vânzărilor la divizia de camioane a Volvo a crescut exponențial, însă brandul s-a bucurat de WOM, vizibilitate și multă multă simpatie. Toate acestea sunt transformate în vânzări pentru alte divizii: copiii vor dori minicamioane să se joace cu ele, adulții își vor schimba mașina cu un Volvo etc.
Ei bine, reclama cu Van Damme este doar apogeul pentru că nu toată lumea știe că cei de la Volvo, au deja istorie în a face adevărate filme de acțiune, cu echipe măricele de cascadori pe post de consultanți, atunci când vine vorba de a filma o reclamă. Pe lângă asta implică în filmare chiar oameni din companii, care devin astfel adevărați brand manageri dar și cea mai bună metodă de a face comunicare internă și de a inspira valori și de a îi face pe angajați să trăiască misiunea companiei.
Mai jos am adăugat 3 reclame: Ballerina, Mouse și Suspension și vă las pe voi să vă faceți o părere despre ce înseamnă o reclamă făcută cu cap și cu creativitate dar și ce înseamnă un produs, un brand, o companie care inveștește în oamenii ei, în brandul ei și care lasă misiunea și valorile să respire cu fiecare mișcare pe care o face.
Și, dacă cumva ai reușit să nu vezi reclama la care fac referire, o găsești mai jos:
Ei bine, reclama cu Van Damme este doar apogeul pentru că nu toată lumea știe că cei de la Volvo, au deja istorie în a face adevărate filme de acțiune, cu echipe măricele de cascadori pe post de consultanți, atunci când vine vorba de a filma o reclamă. Pe lângă asta implică în filmare chiar oameni din companii, care devin astfel adevărați brand manageri dar și cea mai bună metodă de a face comunicare internă și de a inspira valori și de a îi face pe angajați să trăiască misiunea companiei.
Mai jos am adăugat 3 reclame: Ballerina, Mouse și Suspension și vă las pe voi să vă faceți o părere despre ce înseamnă o reclamă făcută cu cap și cu creativitate dar și ce înseamnă un produs, un brand, o companie care inveștește în oamenii ei, în brandul ei și care lasă misiunea și valorile să respire cu fiecare mișcare pe care o face.
Și, dacă cumva ai reușit să nu vezi reclama la care fac referire, o găsești mai jos:
Hospice - Casa Speeranței
Ca întodeauna BAS-ul mă ajută să îmi aduc bucurie în suflet. O mână de oamenii care îşi donează bonurile de masă şi atunci când pot, timpul, pentru a îi ajuta pe alţii mai puţin norocoşi.
Hospice, casa Speranţei, este pentru a doua oară invitata BAS-ului. Anul trecut, tot în ajunul Crăciunului, copiii ne-au făcut o vizită şi au aflat despre ce înseamnă un loc de muncă şi alte lucruri. Lor li s-a părut o experinţă fantastică.La final fiecare a plecat cu un cadou de la Moş Crăciun.
Anul acesta, i-am adus din nou, copiii se refac uşor după o pierdere, adulţii mai greu.
Anul trecut doi fraţi abia îşi pierduseră mama: sora mai mare, era mereu cu ochii pe mezin, un copil bălai de vreo 6 ani care alerga peste tot, privirea ei avea o autoritatea pe care numai statutul de sora mai mare ţi-l poate da, el povestea că mama plecase la cer, tatăl, care îi adusese stătea într-un colţ şi plângea încetişor, uitându-se la ei. S-a simţit ruşinat şi a ieşit din cameră.
Alţi povestea că mama lor e într-un loc mai bun şi că tatăl "munceşte 2 servicii" ca să ne dea de mâncare.
Anul acesta, de la fraţi mai mari pierduţi până la copii, ai căror părinţi deveniseră peste noapte bunicii, gărboviţi de vârstă, de durere, li s-au luminat ochii când îi vedeau pe cei mici cotrobăind după dulciuri, în cadourile lăsate de Moş Crăciun.
Actorii Teatrului Evreiesc de Stat ne-au fost alături, ne-au spus poezii, fabule şi au cântat alături de copii. Timp de două ore, clădirea mare a răsunat de aplauze, voci vesele şi multe râsete:
Hospice, casa Speranţei, este pentru a doua oară invitata BAS-ului. Anul trecut, tot în ajunul Crăciunului, copiii ne-au făcut o vizită şi au aflat despre ce înseamnă un loc de muncă şi alte lucruri. Lor li s-a părut o experinţă fantastică.La final fiecare a plecat cu un cadou de la Moş Crăciun.
Anul acesta, i-am adus din nou, copiii se refac uşor după o pierdere, adulţii mai greu.
Anul trecut doi fraţi abia îşi pierduseră mama: sora mai mare, era mereu cu ochii pe mezin, un copil bălai de vreo 6 ani care alerga peste tot, privirea ei avea o autoritatea pe care numai statutul de sora mai mare ţi-l poate da, el povestea că mama plecase la cer, tatăl, care îi adusese stătea într-un colţ şi plângea încetişor, uitându-se la ei. S-a simţit ruşinat şi a ieşit din cameră.
Alţi povestea că mama lor e într-un loc mai bun şi că tatăl "munceşte 2 servicii" ca să ne dea de mâncare.
Anul acesta, de la fraţi mai mari pierduţi până la copii, ai căror părinţi deveniseră peste noapte bunicii, gărboviţi de vârstă, de durere, li s-au luminat ochii când îi vedeau pe cei mici cotrobăind după dulciuri, în cadourile lăsate de Moş Crăciun.
Actorii Teatrului Evreiesc de Stat ne-au fost alături, ne-au spus poezii, fabule şi au cântat alături de copii. Timp de două ore, clădirea mare a răsunat de aplauze, voci vesele şi multe râsete:
duminică, 22 decembrie 2013
O altă imagine asupra cancerului la sân
Din când în când, scriu articole despre cancerul la sân şi cât de important este să previ în loc să vindeci. Găsiţi aici şi aici informaţii despre autoexaminare, aceasta trebuie făcută lunar între zilele 6 şi 10 ale ciclului menstrual, astfel corpul a eliberat hormonii şi orice modificare a sânului poate însemna o problemă.
Însă, când corpul tău îţi transmite alt mesaj şi ajungi în faza în care trebuie să iei o decizie, ai multe căi de a trăi cu acea decizie. O cale frumoasă, plină de bunătate şi căldură de a ne face să vedem cu alți ochii o supraviețuitoare a cancerului la sân.
Superbă campanie, superbă execuție, o idee și o fundație minunate!
Însă, când corpul tău îţi transmite alt mesaj şi ajungi în faza în care trebuie să iei o decizie, ai multe căi de a trăi cu acea decizie. O cale frumoasă, plină de bunătate şi căldură de a ne face să vedem cu alți ochii o supraviețuitoare a cancerului la sân.
Superbă campanie, superbă execuție, o idee și o fundație minunate!
Când te colindă brandul :)
Cum este perioada propice pentru colinde, pe canalul youtube al celor de la Starbucks, barista - baristas (habar nu am care este pluralul în română) din toată lumea s-au apucat de colindat, ce a ieşit, vedeţi mai jos. Îmi plac cei de la Satrbucks pentru ingeniozitatea de care dau dovadă de fiecare dată, pe lângă experienţa fantastică pe care ţi-o servesc aşezonată lângă cafea, mereu găsesc metode de a te aduce aproape de brandul lor. Cred că pe aici pe undeva am mai scris despre campaniile lor şi felul în care te introduc în experienţă şi simţi că faci parte din familie.
Un alt brand, extrem de cunoscut ale cărui produse sunt dorite de femei din întreaga lume şi cumpărate de bărbaţi în dorinţa de a avea acasă un înger, a făcut ceva asemănător şi anume s-a pus pe colindat. Victoria's Secret, recunoscută pentru parada premergătoare Crăciunului - unul dintre cele mai aşteptate şi vizionate evenimente din lume, a făcut un pas mai departe de data asta, ce a ieşit puteţi vedea în cel de-al doilea filmuleţ, aici sonorul mai mic :P
Un alt brand, extrem de cunoscut ale cărui produse sunt dorite de femei din întreaga lume şi cumpărate de bărbaţi în dorinţa de a avea acasă un înger, a făcut ceva asemănător şi anume s-a pus pe colindat. Victoria's Secret, recunoscută pentru parada premergătoare Crăciunului - unul dintre cele mai aşteptate şi vizionate evenimente din lume, a făcut un pas mai departe de data asta, ce a ieşit puteţi vedea în cel de-al doilea filmuleţ, aici sonorul mai mic :P
miercuri, 11 decembrie 2013
Media vs femei, kg vs măsuri
În fiecare zi, indiferent de unde ne aflăm suntem înconjurate de imagini cu femei frumoase, suple, cu trăsături perfecte şi nu odată ne trezim involuntar sau voluntar că ne comparăm sau suntem comparate cu ele.
Media, ziarele, televiziunea, chiar internetul au ridicat rangul de frumuseţe la 0 (zero). Zero este o măsură de haine pentru State Unite, pentru România ar însemna un 28 -30, sau ca şi altă metodă de comparaţie ca să fii măsura "zero" trebuie să ai dimensiunile cuprinse între 76-56-81 cm şi 84-64-89 cm, adică chiar mai puţin decât clasicul "90-60-90" făcut celebru de Marilyn Monroe.
Toată această nebunie de a fi slab, fără însă a şi fi educat că poţi fi în formă printr-un regim de viaţă sănătos şi excerciţii fizice sau mişcare, făcute cu cap şi zilnic duce la ştiri de genul "fete care mănâncă vată!" asta pentru a deveni ca fetele din reclame sau din filme.
Indiferent de ce decideţi să faceţi cu propriul vostru corp, gândiţi-vă că este singurul pe care îl aveţi şi veţi fi împreună mulţi ani - trataţi-l cu respect şi el vă va trata la fel, cât despre măsuri - fiţi măsura care vă face să vă simţiţi bine, nu măsura care îi face pe alţii să se simtă bine! :)
Media, ziarele, televiziunea, chiar internetul au ridicat rangul de frumuseţe la 0 (zero). Zero este o măsură de haine pentru State Unite, pentru România ar însemna un 28 -30, sau ca şi altă metodă de comparaţie ca să fii măsura "zero" trebuie să ai dimensiunile cuprinse între 76-56-81 cm şi 84-64-89 cm, adică chiar mai puţin decât clasicul "90-60-90" făcut celebru de Marilyn Monroe.
Toată această nebunie de a fi slab, fără însă a şi fi educat că poţi fi în formă printr-un regim de viaţă sănătos şi excerciţii fizice sau mişcare, făcute cu cap şi zilnic duce la ştiri de genul "fete care mănâncă vată!" asta pentru a deveni ca fetele din reclame sau din filme.
Indiferent de ce decideţi să faceţi cu propriul vostru corp, gândiţi-vă că este singurul pe care îl aveţi şi veţi fi împreună mulţi ani - trataţi-l cu respect şi el vă va trata la fel, cât despre măsuri - fiţi măsura care vă face să vă simţiţi bine, nu măsura care îi face pe alţii să se simtă bine! :)
vineri, 6 decembrie 2013
Ziua voluntariatului
Azi este ziua internaţională a Voluntariatului, sărbătorită în toată lumea de milioane de oameni, care se indentifică cu voluntariatul ca parte din rutina lor zilnică.
http://www.unv.org/what-we-do/intl-volunteer-day.html
Ca un făcut, zilele acestea am fost mult mai des întrebată, decât îmi mod obişnuit: "cât câştig din acţiunile mele de voluntariat?" :)
Cumva, sunt percepută ca o persoană care face foarte multe şi care probabil are şi venituri pe măsură. Ei bine, nu! Facturile, până la acest moment, au fost plătite dintr-un salariu mediu de ofiţer senior de marketing, în viitor vom vedea din ce se vor plăti. Restul activităţilor mele sunt în sistem de voluntariat, fără a primi ceva în schimb, financiar vorbind.
De ce specific, financiar? Pentru că nu primesc bani, însă primesc mult mai multe lucruri la schimb: primesc dezvoltarea mea - pur egoist dar da, primesc mulţumiri de la cei care consideră că le-am deschis o portiţă prin evenimentele, trainigurile sau sesiunile de discuţii despre dezvoltare pe care le fac cu ei, primesc o lume mai bună în care oamenii de care sunt înconjurată dau înapoi comunităţii fără a se aştepta să primescă ceva la schimb.
Sunt 10 ani de când fac voluntariat, şi prin asta am descoperit multe despre mine, despre ce îmi place, m-am format ca om, am descoperit ce pot să fac şi cum pot să le fac, am căpătat încredere în mine şi capacitatea de a zâmbi mereu, am cunoscut oameni frumoşi şi oameni mai puţin frumoşi dar care mi-au oferit unii prietenia lor, alţi mi-au oferit lecţii din care am învăţat enorm. Iar 10 ani sunt o carieră, o carieră dedicată în primul rând mie pentru că a oferi voluntar ceva de la tine îţi aduce mai mult decât orice altceva, împlinire sufletească. Din acest motiv, zâmbetul meu este acolo, mereu - pentru că sunt împlinită sufleteşte.
Indiferent de cine sunteţi voluntariatul vă face să vă descoperiţi, poţi descoperi că îţi place să contruieşti (Habitat for Humanity), poţi afla că îţi plac copii (Valea Plopului, Centrul Cireşarii, Orfelinatul Sf Vasile, comununa Colţi Buzău, Centrul de primire minori Pinocchio Nr. 3 etc), poţi afla că îţi place să faci proiecte de impact în comunitate (JCI, Viitor Plus), poţi afla despre training (http://jciromania.ro/, Speakers' Arena, ASPSE, ASCIG, Junior Achivment România), poţi afla despre vorbitul în public (JCI, Speaker' Arena, Toastmasters engleză şi română) sau poţi afla că îţi plac maşinile (Smartfan) dar şi multe, multe altele, poţi afla chiar dacă ce îţi doreai ca şi copil să devin atunci când vei deveni mare, ţi se potriveşte sau nu :). Mai jos un film, de la TEDxYouth despre ce înseamnă să schimbi lumea încă din copilărie când rosteşti cuvintele magice: "Eu când voi fi mare, voi fi...."
Deci la cumpăna dintre ani, rezoluţiile mele de la miezul nopţii vor avea legătură cu ce vreau să mă fac când voi fi mare şi cu pot afla nou în 2014 :)
http://www.unv.org/what-we-do/intl-volunteer-day.html
Ca un făcut, zilele acestea am fost mult mai des întrebată, decât îmi mod obişnuit: "cât câştig din acţiunile mele de voluntariat?" :)
Cumva, sunt percepută ca o persoană care face foarte multe şi care probabil are şi venituri pe măsură. Ei bine, nu! Facturile, până la acest moment, au fost plătite dintr-un salariu mediu de ofiţer senior de marketing, în viitor vom vedea din ce se vor plăti. Restul activităţilor mele sunt în sistem de voluntariat, fără a primi ceva în schimb, financiar vorbind.
De ce specific, financiar? Pentru că nu primesc bani, însă primesc mult mai multe lucruri la schimb: primesc dezvoltarea mea - pur egoist dar da, primesc mulţumiri de la cei care consideră că le-am deschis o portiţă prin evenimentele, trainigurile sau sesiunile de discuţii despre dezvoltare pe care le fac cu ei, primesc o lume mai bună în care oamenii de care sunt înconjurată dau înapoi comunităţii fără a se aştepta să primescă ceva la schimb.
Sunt 10 ani de când fac voluntariat, şi prin asta am descoperit multe despre mine, despre ce îmi place, m-am format ca om, am descoperit ce pot să fac şi cum pot să le fac, am căpătat încredere în mine şi capacitatea de a zâmbi mereu, am cunoscut oameni frumoşi şi oameni mai puţin frumoşi dar care mi-au oferit unii prietenia lor, alţi mi-au oferit lecţii din care am învăţat enorm. Iar 10 ani sunt o carieră, o carieră dedicată în primul rând mie pentru că a oferi voluntar ceva de la tine îţi aduce mai mult decât orice altceva, împlinire sufletească. Din acest motiv, zâmbetul meu este acolo, mereu - pentru că sunt împlinită sufleteşte.
Indiferent de cine sunteţi voluntariatul vă face să vă descoperiţi, poţi descoperi că îţi place să contruieşti (Habitat for Humanity), poţi afla că îţi plac copii (Valea Plopului, Centrul Cireşarii, Orfelinatul Sf Vasile, comununa Colţi Buzău, Centrul de primire minori Pinocchio Nr. 3 etc), poţi afla că îţi place să faci proiecte de impact în comunitate (JCI, Viitor Plus), poţi afla despre training (http://jciromania.ro/, Speakers' Arena, ASPSE, ASCIG, Junior Achivment România), poţi afla despre vorbitul în public (JCI, Speaker' Arena, Toastmasters engleză şi română) sau poţi afla că îţi plac maşinile (Smartfan) dar şi multe, multe altele, poţi afla chiar dacă ce îţi doreai ca şi copil să devin atunci când vei deveni mare, ţi se potriveşte sau nu :). Mai jos un film, de la TEDxYouth despre ce înseamnă să schimbi lumea încă din copilărie când rosteşti cuvintele magice: "Eu când voi fi mare, voi fi...."
Deci la cumpăna dintre ani, rezoluţiile mele de la miezul nopţii vor avea legătură cu ce vreau să mă fac când voi fi mare şi cu pot afla nou în 2014 :)
duminică, 1 decembrie 2013
Schiţe, schiţe, schiţe
Ca o pasionată de desen, mereu m-am ajutat de desene şi de memoria visuală pentru a duce lucrurile la capăt, indiferent că vorbim de un drum şi punctele de reper, amintirea unei discuţii la birou, chestii legate de istorie la şcoală şi aşa mai departe. De câţiva ani, de când am descoperit facilitarea grafică am introdus asta şi în traininguri, pe tricouri sau în viaţa de zi cu zi. Urmăresc oameni care îşi câştigă traiul din aşa ceva, fac schiţe mereu ale diferitelor lucruri pe care le întâlnesc pe parcursul unei zile, am învăţat şi învăţ germană desenând. Aşa încât atunci când am văzut acest filmuleţ, mi s-a părut genial, pentru că şi eu primesc întrebări de genul "nu ai nimic de făcut" sau "te plictisim cu poveştile noastre", ca apoi oamenii să rămână impresionaţi de "matematica" mea vizuală şi metodele mele de a îmi aduce aminte tot ceea ce s-a discutat în ultimele 2 ore...aşa că dacă sunteţi genul care mâzgălesc pe caiet în timpul şedinţelor (indiferent că recunoşteţi sau nu :P) sau dacă pur şi simplu, vă place să desenaţi, acest TED vă va plăcea la nebunie:
Mă puteţi urmări pe Pinterest unde tocmai mi-am deschis un board de facilitare grafică şi unde postez lucruri simple care încurajează oamenii să deseneze:
Mă puteţi urmări pe Pinterest unde tocmai mi-am deschis un board de facilitare grafică şi unde postez lucruri simple care încurajează oamenii să deseneze:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)