Spiritul Craciunului...nu e la mine! ;)

Nu ca in alti ani, m-ar fi dat pe usa afara, insa anul asta - la mine spiritul sarbatorii care bate la usa nu exista, am incercat sa il caut - in momentele in care fac yoga il tot rog sa iasa la suprafata, printre cumparaturile, facute din timp de data asta, am sperat ca il gasesc la reducere, printre tonele de felicitari primite fizic sau pe mail am sperat sa sara si sa ma apuce de nas...insa nimic. In alta ordine de idei ca tot e perioada cadourilor - anul acesta am cumparat cadouri pentru oameni care exista la acest moment in viata mea - si ieri ma gandeam ca probabil jumatate din ei, nici maacar nu se vor preface ca ceea ce au primit de la mine ii bucura, desi mi-am batut capul de 2 luni incoace sa imi vina o idee geniala pentru fiecare, sa fie ceva de care sa se bucure. Va exista si cealalalta jumatate care se va bucura si pentru o punga de nasturi si ei imi vor lumina sufletelul insa ma indoiesc ca bucuria lor imi va aduce spiritul Craciunului in sufletul meu de om hapsan. Si pentru a sunt hapsana - oricum bucuria data de cei care se vor bucura de cadourile primite va fi umbrita de aia care habar nu au sa primeasca cadouri. Trist este ca eu fac parte din gasca celor care habar nu au sa primeasca cadouri, nici macar acolo unde imi plac la nebunie si chiar ma bucur ca le-am primit nu prea dau pe afara de entuziasm si am fost asa de mica - oare voi reusi vreodata sa ma schimb? Sa arat pe fata mea bucuria de a primi un cadou? Exista o scoala care te invata arta plina de subintelesuri si tertipluri a primirii unui cadou? Daca da, sa stiti ca pe lista mea de Craciun se afla dorinta de a afla toate secretele acestei arte ;) Stiu, stiu sunt subtila ca un marfar, obisnuia sa imi spuna un fost prieten ;). Si cum pentru toata lumea aceasta este o perioada plina de bucurie sau cel putin asa ne invata filmele americane, acolo toata lumea gaseste solutii la problemele mondiale, se indragosteste desi erau de secole singuri si uraciosi, se impaca cu oamenii peste care au dat cu masina sau carora le-au facut chestii si mai grave in restul anului - parerea mea este: ciuciu!...filmele americane creaza asteptari si la noi de la o perioada, care pentru romani se rezuma la a manca acasa, la rude, la prietenii, la rudele prietenilor, in oras si pe unde mai ai ocazia sa o faci gratis! Deci bag eu seama ca problema cu Craciunul este de fapt la americani aia au creat o moda ca trebuie sa fii bucuros si plin de spiritul Craciunului, eu cred ca de fapt acest spirit care se revarsa zilele aste de peste tot este de fapt gasit pe fundul sticlei de vodka si de aici toata lumea este plina de fericire si are chef de toate cele. Noi suntem cu picioarele pe pamant, mancare frate! ce spirit al Craciunului, ce bucurii pentru cadouri primite - astea sunt idealuri americane, mancarea din plin este un ideal romanesc si ca o persoana care a dat jos 10 kg in ultima perioada si pe care o incap o multime de lucruri ar trebui sa ma focusez pe acest aspect si sa nu mai visez la prostii cu spirite si bucurii. Si in loc de concluzie daca nu se bucura de cadou, trimite-ii in anul urmator cu urale ;) :P ca viata oricum merge inainte indiferent daca unul sau altul se bucura de efortul tau sau nu. Important e ca pentru mine ca atunci cand mi-a venit idea geniala ce sa iau pentru fiecare m-am simtit fericita iar in perioada asta ma multumesc cu putin ;) asa ca asta e o realizare! Hai sa aveti un Craciun Fericit, plin de cadouri pentru care sa va bucurati macar de complezenta ca sunt oameni mici si hapsani, ca mine, care se hranesc cu bucuria voastra! ;) Poate pana la finalul anului recuperez pe partea de posturi ca anul asta am fost foooarte lenesa la acest capitol! ;) Ho, ho, hooooooooooo!

La vita e bella cum zice italianul

Azi facand dus, am observat ca soarele puternic care intra pe fereasta facea ca apa sa straluceasca, intodeauna mi a placut asta la baia mea, faptul ca fereastra lasa sa cada soarele pe apa de la dus si sa formeze mii de curcubee micute si stalucitoare exact ca intr-un desen animat - de multe ori m-am gandit ca asta este o poza pe care as vrea sa o prind si sa o am pe computer pentru a ma putea holba non stop la ea...insa a trecut ceva vreme de cand nu am mai observat asta si e trist pentru ca este un moment frumos, plin de stralucire si care iti aduce zambetul pe buze. In ultima perioada sunt mereu trista, si faptul ca am avut ceva probleme din august incoace in ceea ce priveste sanatatea nu mai poate fi o scuza...am fost o scorpie cu toata lumea si am inlocuit zambetul cu incruntatul si bombanitul - asta nu poate fi bun pentru karma mea si acest lucru se vede....dar e mult de povestit si eu acum vreau doar sa ies sa ma bucur de soare. Insa voi reveni, pentru ca toata lumea ma intreaba mereu de ce nu mai scriu, si nu mai scriu pentru ca in ultima perioada au fost atat de multe chestii pe care as fi vrut sa le pun aici insa frica sau pur si simplu aglomeratia din cap si din suflet m-a impiedicat, insa de aseara am decis ca eu sunt cea importanta si ca eu trebuie sa primez - zambetul meu trebuie sa revina, gandurile trebuie sa fie organizate, etichetate si asezate aici unde le este locul pentru a putea da idei si altora, sau de ce nu poate chiar solutii. Insa acum soare....si zambete, pentru ca nu e asa: zambeste mereu, nu stii cine s-ar putea indragosti de zambetul tau! ;)