marți, 17 martie 2015

Casă nouă, oficial!

Gata, m-am mutat! Oficial, mi-am transferat activitatea pe platforma squarespace, unde am primit cadou de la mama domeniul bloggermarin.net

Zic că am mai structurat un pic informațiile, am restrâns tagurile și voi încerca să te țin aproape, cu postări mai dese și mai incitante :P

Te aștept cu drag în noua mea casă! :)


miercuri, 11 martie 2015

Drepturile tinerilor

De mică, mi-a fost sădită sămânța voluntariatului de o mamă care a considerat că a da ceva înapoi celor din jurul tău fără a avea nici o așteptare este obligatoriu să existe în educația copilului plin de energie și încăpățânat pe care îl creștea. Așa că am început din când în când să plantez copaci, apoi m-a încurajat să merg la Cercetașii României pentru expediții de ecologizare - mi-a plăcut tare până la sosirea serii când a trebuit să dormim în cort. Și povestea mea de dragoste cu cercetașii s-a încheiat. Au urmat nenumărate organizații și campanii în care m-am implicat, și asta a făcut din mine un tânăr, apoi un adult mai responsabil.

Prin voluntariat mi-am dat seama cât de important este să fii în stare să îți argumentezi opinia, să nu îți fie teamă de a te ridica și ieși în față pentru a îți apăra drepturile. Prin Academia de Cetățenie Activă a JCI Buzău, încercăm să oferim tinerilor din oraș o platformă în care să se dezvolte, să capete încredere în ei și să dezvolte proiecte care să schimbe comunitatea din care fac parte.

Blogal Initiative și Fondul ONG din România, au o inițiativă fantastică de a promova proiecte care susțin drepturile omului. Într-o țară, în care voluntariatul și educația civică este opțională și nu se învață nici la școală nici acasă, astfel de activități trebuie lăudate și aduse în față. M-am uitat peste fiecare Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, Fondul ONG în România și privirea mi s-a oprit la COMPETENTE MEDIA PENTRU LICEENI ÎN LUPTA CONTRA DISCRIMINĂRII ȘI A DISCURSULUI INCITATOR LA URA ÎN MASS-MEDIA realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent. Tineri și vorbitul în public - două subiecte care fac voluntariatul să fie o împlinire și mai mare, în ultimii ani.

Mass-media din ziua de azi, indiferent că vorbim de televiziuni, posturi de radio sau ziare susțin non-valori iar exemplele oferite duc către degradarea umană, a femei și intoleranța față de ceea ce nu este silicontat, slab, blond și heteroxesual. Aceste exemple, aduse într-o unitate școlară în care opinia profesorului primează în fața celei avute de elev, duce la frustrări. Avem un sistem de învățământ care timp de 12 ani, îți dă palme peste gură și îți spune să taci. Speri că odată ajuns la facultate lucrurile se vor schimba, însă ajungi în anul I și fosile îți spun că tu ești studentul X - că nu ai făcut nimic demn care să te recomande de a te prezenta cu prenumele și apoi cu numele. Și... cum ai putea crește cu încredere în tine, cum ai putea să te prezinți cu mândrie oricând ți se cere să pășești în față și cum ai putea să fii gata oricând să îți argumentezi opinia când nu ești conform standardelor prezentate de televiziuni, radiouri sau ziare, iar toată viața ai auzit: „Vorbești când îți dau eu voie!”.

Principalul hop peste care trebuie să trec când vine vorba de un training cu studenții este de a le da încredere să pășească în față, fără teama de a fi judecați sau criticați. Îmi dau seama că dacă a veni în fața a 40 de colegi și a vorbi despre pasiunea ta este dificil, să ieși din dulap și să spui că ai alte orientări sexuale sau alte preferințe spirituale pare imposibil de-a dreptul! De ce? Pentru că nu avem toleranță, dacă lucrurile nu se încadrează în ceea ce societatea consideră normal - judecăm, aruncăm cu pietre, ascundem sub covor. Acasă, la școală, apoi mai târziu în liceu sau în facultate. De ce? Pentru că așa suntem învățați.

Ei bine, cred că este momentul să învățăm copii și altceva! Să îi învățăm că este în regulă să ai alte opinii politice, orientări sexuale sau să nu crezi în Dumnezeu pentru că știința îți explică totul. Și dacă acasă nu se predau aceste lecții de viață, poate e cazul să le predea societatea civilă prin voluntari, oameni care vin și împărtășesc povestea sau învățămintele celor tineri și aflați la răscruce.

Acum 4 ani, în cadrul unui proiect studențesc - unul dintre participanți a venit la mine și mi-a vorbit despre orientarea lui sexuală, despre chinul său, despre faptul că nimeni nu îl înțelege sau acceptă. Mi s-a rupt inima pentru acel tânăr, care a ales să îmi spună cel mai adânc secret al lui pentru faptul că atunci când îi tremurau buzele, ochii îi erau în lacrimi și fața îi era albă doar pentru că era nevoie să prezinte un proiect, eu m-am dus lângă el, l-am luat de mână și i-am zis că putem împărți emoțiile. Că și mie îmi e frică de vorbitul în public, că și mie îmi tremură genunchii, că am fond de ten pentru a ascunde cât de albă de frică sunt de fapt când vin și vorbesc despre emoții și oratorie, am mai adăugat că îmi plac pantalonii lui. Pantaloni pe care își ștergea mâinile transpirate și tremurătoare. La finalul workshopului, cu ochii plecați m-a abordat și mi-a spus că „Sunteți singura care nu m-a judecat!” apoi povestea a venit natural. Orice sfat aș fi încercat să îi dau știam că societatea, familia, colegii sunt duri. Ne mai vedem ocazional, el își ascunde adevărata fire, însă ne îmbrățișăm și simt cum cum pare că vrea să ia putere de la mine pentru a țipa la toată lumea secretul lui. Încă nu... poate cândva.

Sper că prin tineret, prin proiecte dese și prin educație pornită însă din școala primară, astfel de drame să înceteze și dreptul la fericire să vină natural, fără judecăți de valoare. Pentru că în fond, ce ne face pe noi îndreptățiți să judecăm pe cineva? Cu ce sunt alegerile mele mai bune decât ale vecinului? Și de ce m-ar interesa alegerile lui? Lumea ar fi mai bună dacă ne-am dori ca oamenii să fie fericiți, și atât timp cât fericirea lor nu este câștigată prin nefericirea ta, ar trebui să încurajezi acest demers.

Susține astfel de demersuri și fii parte din schimbare, încurajează tinerii să aibă încredere în opiniile lor, să și le susțină și mai ales, spune-le că sunt perfecți! În timp, se va schimba și media, se va schimba și societate și ne vom schimba și noi - în oameni mai buni și mai fericiți.

Sursă foto: pixabay.com

duminică, 15 februarie 2015

Caut să mă mut

Ai văzut că scriu destul de rar în ultima perioadă asta pentru că în perioada aceasta pe lângă multe traininguri și proiecte la care lucrez intens, îmi aranjez și noua casă - adică un site al meu, luat de la zero!

Ține aproape și te voi anunța când mă mut ;)

miercuri, 4 februarie 2015

La mulți ani, Facebook!

Astăzi este ziua Facebook! Împlinește 11 ani de activitate - pare o veșnicie, mai ales dacă te uiți la cât petrece fiecare dintre noi pe acest mediu de socializare, spre exemplu eu petrec în medie cam trei ore pe zi, dacă înmulțesc asta cu 365 de zile, înseamnă 1095 de ore pe an. Însă, am zile în care sar de cele 3 ore, puse și așa cu indulgență, practic eu petrec 45 de zile dintr-un an în zona socială albastră. 

În matematica mea șchioapă nu am inclus celelalte medii online, respectiv twitter, linkedIn, blogurile sau Pinterest-ul pe care îmi mai pierd vremea...și uite, așa când scriu aici pentru tine, îmi dau seama că unul dintre motivele pentru care nu am timp suficient să fac tot ce mi-aș dori într-o zi :).

Tu cât timp petreci zilnic pe social media?

Sursă foto: wallpaperswa.com


miercuri, 7 ianuarie 2015

42 ediţia 1

Am încheiat anul plimbându-mă , timp de un weekend, cu un Smart 44 proaspăt sosit în România. Încep anul plimbându-mă cu un 42, timp de o săptămână.
AutoKlass Pipera, importatorul Smart pentru România m-a ales pentru a proba cele două modele datorită cunoscutei mele pasiuni pentru deja celebrele maşini :)
După cele două test drive-uri voi scrie două articole dedicate celor două modele cu plusurile şi minusurile aferente :). Până la acel moment, însă, mă bucur de zâmbetele din trafic pe care şi noul 42 le stârneşte, la fel ca bunica :) Dar, mai ales mă bucur de uşurinţa găsiri unui loc de parcare - lucru care îmi stârneşte amintiri de pe vremea când aveam o astfel de mașină zilnic :)

marți, 6 ianuarie 2015

O personalizare, neamule?

De mică mi-a plăcut să fiu neconvențională - de la felul în care m-am îmbrăcat, la culorile alese, la mașina pe care o conduc sau la metodele de promovare pe care le folosesc în diverse proiecte - așa am devenit pasionată de guerrilla marketing - pentru că este altceva! 

Pe lângă faptul că am ales o mașină plină de personalitate am și încărcat-o cu inimioare - astfel iese și mai mult în evidență. De ceva vreme mi-a răsărit o nouă idee în cap și anume să îmi desenez singură una, alta pe mașină. Da, da cu mânuțele acestea două vreau să îi dau și mai multă personalitate - niște Sharpie, niște spray-uri și niște fâșii de bandă adezivă pentru hărtie, ah și multe grade cu plus vor fi aliații mei pentru o nouă față a smartului.

Și, ca să vezi că nu sunt singura plecată cu sorcova, Nevercrew sunt doi tipi super talentați care folosesc în munca lor materiale neconvenționale. Iar în 2011 le-a intrat pe mână și un smart 42 - ce a ieșit ? Poți vedea în această poză găsită pe Pinterest:


Dacă ți-a atras atenția buburuza verde am pentru tine și un filmuleț în care îi vezi în acțiune pe băieți cum pornesc de la materialul brut :P până la capodoperă.

miercuri, 31 decembrie 2014

Și...a mai trecut un an!

Oficial azi este ultima zi a anului 2014 - din punctul meu de vedere sunt doar alte 24 de ore, la fel ca ieri sau ca mâine. De cele mai multe ori ne folosim de această dată pentru a ne seta ce dorim să facem în următoare 365 de zile, din punctul meu de vedere orice zi e bună pentru a începe ceva. Însă trebuie să faci acel mic lucru - să începi!

Pentru mine 2014 a fost un an plin de prieteni, de lucruri noi, de oportunități, de schimbări, de provocări unele mai mari altele mai mici, de călătorii, de învățături, de proiecte. 

Mandatul de Director de Comunicare pentru JCI România se încheie azi - las în urmă multe zâmbete, am învățat enorm de la o echipă fantastică, mai las și o comunicare puternică, o identitate vizuală unitară (aici m-am bucurat de ajutorul designerului Liviu Vasilescu), o mai bună cunoaștere a ceea ce înseamnă JCI România la nivel național dar și mondial, promovarea proiectelor localelor pe pagina de Facebook - așa cum nu s-a realizat în nici un an, newslettere, slideshare și mai ales un grup de LinkedIn. A fost un efort unitar al echipei, însă la final a meritat!

Pe nivel local la JCI Buzău - în 2014 am pregătit o Conferință Națională cu plusuri și cu minusuri, la final ECHIPA a făcut un efort fantastic și fără mari informații despre ce înseamnă managementul unui eveniment - am scos maximul din ceea ce aveam și asta ne-a dat încredere pentru viitor. Asta înseamnă să ai o familie, nu doar o echipă sau o organizație! :) Am avut o Gală de final de an de excepție, în care am arătat încă o dată buzoienilor că în JCI Buzău lucrurile se fac profesionist chiar dacă vorbim de voluntariat - aici felicitările cele mai mare ale mele, chiar dacă aflată pe scenă am uitat să spun acest lucru :( merg către Silviu Dragomir care și-a asumat rolul de manager de eveniment, coordonarea lui ne-a ajutat pe noi, restul, să ne ocupăm doar de bucățica noastră - astfel, stresul a fost doar la Silviu :).

Pe plan profesional, am avut multe provocări, am bifat pitici de pe neuron și am realizat cât de important este să conștientizezi când oamenilor le este frică de tine și te consideră o amenințare - chiar atunci când tu nu vezi acest lucru în tine. La fel, am înțeles că de multe ori alții cred în tine, când tu ai renunțat să o mai faci! Poate că este nevoie ca, ocazional, ceilalți să vadă în interiorul tău anumite lucruri pentru a reuși să deschizi ochii și să percepi lucrurile așa cum trebuie. Dar, mai ales, trebuie să te implici 100% dacă vrei un rezultat final de care să fii mândru. 

Am făcut oameni să zâmbească prin tricourile pictate de mine, trainingurile oferite, am oferit interviuri și încurajări la momentele cheie. Am fost numită mentor (:) - încă îmi e greu să accept acest lucru), am primit bile albe, am inspirat și de cele mai multe ori am speriat cu forța mea (sau așa mi s-a spus) :).

Ceea ce mi-a demonstrat 2014 este că pot face orice îmi pun în cap, dacă fac ceva în direcția aceasta!

Ce va fi în 2015? Nu știu, îmi doresc doar ca eu și cei de lângă mine să fie sănătoși, în rest am un zâmbet pe față care îmi spune că voi reuși orice îmi pun în cap să fac! :)

Să aveți un an viitor după sufletul vostru! 


luni, 29 decembrie 2014

Zăpadă, oare ce înseamnă?

Sunt, în vizită, la Buzău. M-a prins zăpada aici, motiv pentru care azi, în loc să plec spre capitală am mai rămas și m-am ocupat cu bucătăreala. Deși, dacă te uiți la TV ai aflat deja că sunt îngropată sub tone de zăpadă și că nu mai am scăpare, m-a lovit iarna! În decembrie - fugi de aici!!! Tocmai lăudam mărețul E85 că pentru prima oară, în ani buni de când mă plimb pe el, a primit cadou niște parazăpezi. Se pare însă, că oameni de bine, i-au luat acasă să nu le fie frig - motiv pentru care, ca în fiecare an, după măreața A2, mai umilul E85 se lasă acoperit din toate părțile de nea. Ca să închei povestea cu iarna, în oraș se circulă, nu ninge, e doar frig, frig d'ăla de Întorsură - adică îți sechestrează plămânii într-un pun de gheață când tragi aer în piept!

Am profitat de înzăpezeala de mai sus, pentru a petrece câteva ore bune, azi, pe net. Așa am dat peste ceea ce împart cu tine în clipele următoare. Pentru mine zăpada a însemnat ceva extrem de interesant. Numele ei este Karise Eden și a devenit celebră în 2012, în Australia - la mine însă a ajuns abia în ultimele 12 ore. Ce o face faimoasă? Așteaptă să treacă primele secunde ale clipului și apoi dă-mi un semn și spune-mi cum ți s-a părut:


Dacă te întrebi care i-a fost drumul, poți vedea aici:

Karise Eden Wins The Voice Australia title from vimiojoe on Vimeo.
Atât am avut să îți spun azi. În rest, zic să mănânci cumpătat, echilibrat și să stai lângă cei dragi :)

marți, 23 decembrie 2014

Bucură-te acum, împarte mai târziu!

Când vine vorba de societatea actuală, trebuie să recunoaștem, trăim în rețele sociale. Ne hrănim ego-ul cu like-uri la poze și trăim cu falsa impresie că plasând un comentariu la cineva păstrăm legătura cu persona sau dând share la o cauză suntem implicați și este suficient.

Ei bine, ținând cont de aceste concepte ale zilelor noastre, cei de la Coca-Cola au lansat recent o reclamă nouă, intitulată „Stop phubbing around”. Pentru că este vorba de social media au adăugat și un  #EnjoyNowShareLater. Folosind cuvinte deja intrate în vocabularul oricui - Share, Pin, Tag, Circle sau Group - cei de la MEMAC OGILVY DUBAI din Emiratele Arabe Unite - au adus în față o campanie care ne invită să trăim mai mult în afara spațiului virtual și să lăsăm pe mai târziu împărtășirea momentelor pe social media. 

Alături de video, #EnjoyNowShareLater am găsit și niște outdoor-uri extraordinare. Scopul declarat al campaniei este, ca sub umbrela „Open Happiness”, să încurajeze oamenii să trăiască momentele atunci când acestea au loc și să lase telefoanele și viața virtuală pentru mai târziu.

Acum dacă tot suntem în ton, fii social și dă share la articol, dacă ai aflat pentru prima oară de campania asta de la mine ;)

joi, 11 decembrie 2014

20 de minute

Pentru mine schițele și notițele vizuale mă ajută atât să mă relaxez, cât și să rețin informații utile, atunci când sunt la diverse evenimente. Însă, la fel ca orice abilitate se învață și trebuie dezvoltată. Când nu sunt la traininguri, la evenimente sau când nu pictez tricouri, rareori desenez. Însă desenul, este un mușchi care trebuie antrenat! Așa încât am început să creionez și fără motiv. În fiecare seară, timp de 20 de minute, mă uit pe net și caut lucruri pe care să le reprezint, mă uit la imagini de pe google pe care încerc să le reproduc sau la desene animate și schițez personajele. Astfel, pe lângă relaxare, mă și antrenez pentru orice provocare aș primi, în orice moment.

Ce iese? În funcție de obiectul de scris pe care îl aleg, ies lucruri mai simple sau lucruri mai complicate, însă doar tu ești cel mai în măsură să judeci dacă ce se iese din penelul meu îți place sau nu:
 
 

Acum ceva vreme, odată cu lecția în privința cănii de cafea, mi-am lansat canalul de YouTube. Plănuiesc să urc aici lecții, lucruri simple care însă să îți fie de folos atunci când iei notițe. Pe scurt, să antrenăm împreună mușchiul desenului, dacă ceea ce ai văzut mai sus sau aici pe blog ți-a plăcut. Momentan, voi începe postările săptămânal și, în măsura în care timpul îmi permite, mi-ar plăcea să urc chiar zilnic tutoriale. Evident, că le vei regăsi și aici, dar, dacă auzi pe cineva care și-ar dori să învețe să deseneze, vei știi unde să îl (o) redirecționezi :).

Ce zici, îmi acorzi 20 de minute săptămânal pentru a desena împreuna?

Stres mare, mon cher!

Trăim în perioada în care inclusiv statul degeaba a devenit un stres. Și, poți să mă contrazici, însă doar dacă vii cu argumente! :). 

Se pare încă că o agenție de adopții de animale a găsit rețeta minune care te vindecă de stres, dă play dacă vrei să vezi despre ce este vorba :).