miercuri, 31 decembrie 2014

Și...a mai trecut un an!

Oficial azi este ultima zi a anului 2014 - din punctul meu de vedere sunt doar alte 24 de ore, la fel ca ieri sau ca mâine. De cele mai multe ori ne folosim de această dată pentru a ne seta ce dorim să facem în următoare 365 de zile, din punctul meu de vedere orice zi e bună pentru a începe ceva. Însă trebuie să faci acel mic lucru - să începi!

Pentru mine 2014 a fost un an plin de prieteni, de lucruri noi, de oportunități, de schimbări, de provocări unele mai mari altele mai mici, de călătorii, de învățături, de proiecte. 

Mandatul de Director de Comunicare pentru JCI România se încheie azi - las în urmă multe zâmbete, am învățat enorm de la o echipă fantastică, mai las și o comunicare puternică, o identitate vizuală unitară (aici m-am bucurat de ajutorul designerului Liviu Vasilescu), o mai bună cunoaștere a ceea ce înseamnă JCI România la nivel național dar și mondial, promovarea proiectelor localelor pe pagina de Facebook - așa cum nu s-a realizat în nici un an, newslettere, slideshare și mai ales un grup de LinkedIn. A fost un efort unitar al echipei, însă la final a meritat!

Pe nivel local la JCI Buzău - în 2014 am pregătit o Conferință Națională cu plusuri și cu minusuri, la final ECHIPA a făcut un efort fantastic și fără mari informații despre ce înseamnă managementul unui eveniment - am scos maximul din ceea ce aveam și asta ne-a dat încredere pentru viitor. Asta înseamnă să ai o familie, nu doar o echipă sau o organizație! :) Am avut o Gală de final de an de excepție, în care am arătat încă o dată buzoienilor că în JCI Buzău lucrurile se fac profesionist chiar dacă vorbim de voluntariat - aici felicitările cele mai mare ale mele, chiar dacă aflată pe scenă am uitat să spun acest lucru :( merg către Silviu Dragomir care și-a asumat rolul de manager de eveniment, coordonarea lui ne-a ajutat pe noi, restul, să ne ocupăm doar de bucățica noastră - astfel, stresul a fost doar la Silviu :).

Pe plan profesional, am avut multe provocări, am bifat pitici de pe neuron și am realizat cât de important este să conștientizezi când oamenilor le este frică de tine și te consideră o amenințare - chiar atunci când tu nu vezi acest lucru în tine. La fel, am înțeles că de multe ori alții cred în tine, când tu ai renunțat să o mai faci! Poate că este nevoie ca, ocazional, ceilalți să vadă în interiorul tău anumite lucruri pentru a reuși să deschizi ochii și să percepi lucrurile așa cum trebuie. Dar, mai ales, trebuie să te implici 100% dacă vrei un rezultat final de care să fii mândru. 

Am făcut oameni să zâmbească prin tricourile pictate de mine, trainingurile oferite, am oferit interviuri și încurajări la momentele cheie. Am fost numită mentor (:) - încă îmi e greu să accept acest lucru), am primit bile albe, am inspirat și de cele mai multe ori am speriat cu forța mea (sau așa mi s-a spus) :).

Ceea ce mi-a demonstrat 2014 este că pot face orice îmi pun în cap, dacă fac ceva în direcția aceasta!

Ce va fi în 2015? Nu știu, îmi doresc doar ca eu și cei de lângă mine să fie sănătoși, în rest am un zâmbet pe față care îmi spune că voi reuși orice îmi pun în cap să fac! :)

Să aveți un an viitor după sufletul vostru! 


luni, 29 decembrie 2014

Zăpadă, oare ce înseamnă?

Sunt, în vizită, la Buzău. M-a prins zăpada aici, motiv pentru care azi, în loc să plec spre capitală am mai rămas și m-am ocupat cu bucătăreala. Deși, dacă te uiți la TV ai aflat deja că sunt îngropată sub tone de zăpadă și că nu mai am scăpare, m-a lovit iarna! În decembrie - fugi de aici!!! Tocmai lăudam mărețul E85 că pentru prima oară, în ani buni de când mă plimb pe el, a primit cadou niște parazăpezi. Se pare însă, că oameni de bine, i-au luat acasă să nu le fie frig - motiv pentru care, ca în fiecare an, după măreața A2, mai umilul E85 se lasă acoperit din toate părțile de nea. Ca să închei povestea cu iarna, în oraș se circulă, nu ninge, e doar frig, frig d'ăla de Întorsură - adică îți sechestrează plămânii într-un pun de gheață când tragi aer în piept!

Am profitat de înzăpezeala de mai sus, pentru a petrece câteva ore bune, azi, pe net. Așa am dat peste ceea ce împart cu tine în clipele următoare. Pentru mine zăpada a însemnat ceva extrem de interesant. Numele ei este Karise Eden și a devenit celebră în 2012, în Australia - la mine însă a ajuns abia în ultimele 12 ore. Ce o face faimoasă? Așteaptă să treacă primele secunde ale clipului și apoi dă-mi un semn și spune-mi cum ți s-a părut:


Dacă te întrebi care i-a fost drumul, poți vedea aici:

Karise Eden Wins The Voice Australia title from vimiojoe on Vimeo.
Atât am avut să îți spun azi. În rest, zic să mănânci cumpătat, echilibrat și să stai lângă cei dragi :)

marți, 23 decembrie 2014

Bucură-te acum, împarte mai târziu!

Când vine vorba de societatea actuală, trebuie să recunoaștem, trăim în rețele sociale. Ne hrănim ego-ul cu like-uri la poze și trăim cu falsa impresie că plasând un comentariu la cineva păstrăm legătura cu persona sau dând share la o cauză suntem implicați și este suficient.

Ei bine, ținând cont de aceste concepte ale zilelor noastre, cei de la Coca-Cola au lansat recent o reclamă nouă, intitulată „Stop phubbing around”. Pentru că este vorba de social media au adăugat și un  #EnjoyNowShareLater. Folosind cuvinte deja intrate în vocabularul oricui - Share, Pin, Tag, Circle sau Group - cei de la MEMAC OGILVY DUBAI din Emiratele Arabe Unite - au adus în față o campanie care ne invită să trăim mai mult în afara spațiului virtual și să lăsăm pe mai târziu împărtășirea momentelor pe social media. 

Alături de video, #EnjoyNowShareLater am găsit și niște outdoor-uri extraordinare. Scopul declarat al campaniei este, ca sub umbrela „Open Happiness”, să încurajeze oamenii să trăiască momentele atunci când acestea au loc și să lase telefoanele și viața virtuală pentru mai târziu.

Acum dacă tot suntem în ton, fii social și dă share la articol, dacă ai aflat pentru prima oară de campania asta de la mine ;)

joi, 11 decembrie 2014

20 de minute

Pentru mine schițele și notițele vizuale mă ajută atât să mă relaxez, cât și să rețin informații utile, atunci când sunt la diverse evenimente. Însă, la fel ca orice abilitate se învață și trebuie dezvoltată. Când nu sunt la traininguri, la evenimente sau când nu pictez tricouri, rareori desenez. Însă desenul, este un mușchi care trebuie antrenat! Așa încât am început să creionez și fără motiv. În fiecare seară, timp de 20 de minute, mă uit pe net și caut lucruri pe care să le reprezint, mă uit la imagini de pe google pe care încerc să le reproduc sau la desene animate și schițez personajele. Astfel, pe lângă relaxare, mă și antrenez pentru orice provocare aș primi, în orice moment.

Ce iese? În funcție de obiectul de scris pe care îl aleg, ies lucruri mai simple sau lucruri mai complicate, însă doar tu ești cel mai în măsură să judeci dacă ce se iese din penelul meu îți place sau nu:
 
 

Acum ceva vreme, odată cu lecția în privința cănii de cafea, mi-am lansat canalul de YouTube. Plănuiesc să urc aici lecții, lucruri simple care însă să îți fie de folos atunci când iei notițe. Pe scurt, să antrenăm împreună mușchiul desenului, dacă ceea ce ai văzut mai sus sau aici pe blog ți-a plăcut. Momentan, voi începe postările săptămânal și, în măsura în care timpul îmi permite, mi-ar plăcea să urc chiar zilnic tutoriale. Evident, că le vei regăsi și aici, dar, dacă auzi pe cineva care și-ar dori să învețe să deseneze, vei știi unde să îl (o) redirecționezi :).

Ce zici, îmi acorzi 20 de minute săptămânal pentru a desena împreuna?

Stres mare, mon cher!

Trăim în perioada în care inclusiv statul degeaba a devenit un stres. Și, poți să mă contrazici, însă doar dacă vii cu argumente! :). 

Se pare încă că o agenție de adopții de animale a găsit rețeta minune care te vindecă de stres, dă play dacă vrei să vezi despre ce este vorba :).

marți, 9 decembrie 2014

#SmartCalif

Dacă îmi citești blogul perioadic știi deja că atunci când îți recomand o locație o fac pentru că sunt convinsă că dacă vei merge acolo nu vei avea la adresa mea decât chestii frumoase de spus :). 

Unul dintre localurile mele de suflet, când sunt pe fugă este Calif - mâncare delicioasă, personal extrem de amabil, atmosferă de vis și plin de culoare - deci ce să nu îți placă. Peste toate astea se adaugă faptul că Radu, managerul businessului este conducător de Smart :). Evident, că nu aveam cum să nu îi povestesc despre clubul conducătorilor de Smart sau despre întâlnirile noastre lunare din București. Iar luna decembrie s-a concretizat cu o întâlnire între cele două povești. Califul a acceptat să vină la întâlnirea lunară și a plusat cu o invitație la masă, în unul din califate, lansată către toți participanții smartfan. 

Am ales să mergem în Militari, pentru că era locația cea mai apropiată de locul de întâlnire dar se și bucură de o parcare imensă, din punct de vedere Smart. Cei care au avut treabă sâmbătă prin zonă s-au încurcat probabil de coloanele de câte 3-4 smarturi care mergeau grăbite pe Iuliu Maniu. Cu toții erau nerăbdători să ajungă la #SmartCalif! Și, nu au fost dezamăgiți, chiar și Sever - cu origini turcești a fost impresionată de festinul pe care spiridușii califului ni l-au pregătit. Am încercat așa:
- Lahmacun - un fel de pizza orientală care se mânâncă cu felii de roșii, multă verdeață și zeamă de lâmâie; 
- Peymacun - o lipie cu brânză - extrem de gustoasă; 
- Falafel - clasicele chiftele de năut, hummus - pasta din năut, susan și condimente, lipii delicioase făcute în casă;
- dil-uri cu vită sau cu pui - o șaorma de 100 de ori mai bună decât orice ai mâncat până acum înainte de a îți fi servit stă la gril așa încât carnea, cartofii prăjiți, legumele, castraveții murați sunt legate împreună de topirea cașcavalului, totul pentru a îți încânta papilele gustative. 
Și, dacă tot am pornit la drum cu recomandările din menu-ul Calif trebuie să guști și din Ayran - o băutură de iaurt răcoritoare și ușor sărată care complimentează la fix minunățiile pe bază de carne. Însă, nici limonada nu este de lepădat - dacă vrei părerea mea :) (Hai că mi s-a făcut poftă povestindu-ți...:))

Dar, tu nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, însă fă o vizită în califate: cel din centrul vechi - de lângă bariera de la Unirii, cel din Militari de pe Iuliu Maniu sau cel de la Iancului aflat chiar la intersecție. Îți va plăcea mâncarea, servirea, atmosferă și decorul, unde mai pui că vei primi întodeauna un ceai negru din partea casei :).






luni, 8 decembrie 2014

Reclamă galactică!

Mă tot laud pe aici că sunt pasionată de reclame și de comunicare, și tocmai mie mi-a scăpat una dintre cele mai bune reclame. Care, la o săpare mai adâncă să aflu că, de fapt, este un întreg calup de reclame - respectiv cele la Samsung GALAXY. Dacă ești fan al fotbalului sau al telefoanelor produse de sud-coreeni, s-ar putea ca ceea ce îți voi arăta în următoarele momente să nu fie chiar o noutate pentru tine, însă cum eu abia acum am dat peste întregul calup și mi se par geniale, am decis că merită împărășită rețeta.

Se ia una bucată companie mare, se aruncă 11 bucăți de sportivi recunoscubili la nivel mondial (unii, chiar și de către mine :P) și li se dau gadgeturi pe mână/picior. Se amestecă în cantități industriale ecran verde, animație, ore de post procesare și iese o serie de calupuri publicitare demne de regia lui Roland Emmerich ('ăl de făcu Independence Day), dar care mai că mă fac să renunț la telefonul meu și să îmi doresc unu mic, negru de respiră greu :P

Și, pentru a vedea că nu doar ai noștri sunt idioți sau pentru a evita repetarea crizei din '38 când difuzarea teatrului radiofonic cu adaptărea cărții lui H.G. Wells - Războiul lumilor - a stârnit isterie în masă la americani, reclamele au în josul ecranului un „disclaimer” care spune că imaginile sunt ficțiune :). 

Ți le arăt în ordinea logică, deși eu am dat prima oară peste Training:





duminică, 7 decembrie 2014

Lansare Smart!

Îți spuneam acum câteva zile de lansarea oficială, și în România, a noilor modele Smart. Acum a venit timpul să îți povestesc un pic despre petrecerea de prezentare, urmând ca în perioada ce va veni să fac mai multe articole pe seama mașinilor, deoarece pentru un weekend un Smart FORFour va sta la mine în testdrive. În timp ce un al doilea Smart sperăm noi un FORTwo va sta timp de 3 luni la club pentru opinii. Dar, mai multe în curând.

Acum revenind la lansare. Organizatoii au ales ca locație restaurantul Stadio, situat central și în ciuda asigurărilor gazdelor cei de la Mercedes Benz România că vom avea locuri de parcare puse la dispoziție pentru club, am avut ceva emoții în ceea ce privește ce vom găsi la fața locului. Însă, așa cum oricine a condus un Smart s-a obișnuit, mașina asta se parchează oriunde - oricând - oricum. Pentru cine a trecut pe strada Ion Câmpineanu vineri seară a avut o viziune plină de buburuze. Undeva la 20 de bolizi parcați doar pe cei câțiva metri liniari - o imagine demnă de Instagram.


Înăuntru, am fost întâmpinați de ciocolată și magneți de frigideri cu imaginile vedetelor: 

Acesta a fost doar începutul, ne mai așteptau două minunății, în mărime naturală, numai bune de luat acasă: Un FORTwo și un FORFour. Seara a continuat cu o sesiune de parkour - în care locul junglei urbane a fost personificat de către mașinile pentru care toți veniserăm :).


În timpul concertului celor de la Golan - o supriză pe care am pregătit-o alături de organizatori a fost pe plasmele locației: poze din călătoriile clubului: Italia, Belgia, Portugalia, întâlnirile lunare din București, Cluj, Timișoara, întâlnirile naționale - toate au adus în locație un pic de atmosferă de SmartFan, dar și sunete de încântare ale membriilor clubului prezenți. 

Evident, momentele cheie au fost test-drive-urile care au putut fi făcute atât cu mașina în două locuri, cât și cu cea în 4 - încântare maximă, deși la auzul cuvintelor „cutie manuală” multă lume începea să aibă dubii dacă merg înainte la...război :).

Cum spuneam, mai sus, voi avea ocazia să încerc mașinile așa că atunci voi reveni cu poze atât de la interior, cât și cu detalii tehnice...de fată. Până atunci #BeSmart :) 

joi, 4 decembrie 2014

4 stele, nene!

Azi este zi mare pentru brandul Smart în România! La câteva luni distanța după lansarea la Berlin a celor mai noi modele, buburuzele au sosit și la noi în țară, lucru documentat cu poze de pe drumurile naționale de către membrii comunității SFR.

Vineri, pe 5 decembrie, ca posesor de Smart ce mă aflu și fondator al Clubului SmartFanRomânia, voi fi prezentă, alături de alți colegi la evenimentul care va face vâlvă pentru câteva zile între adoratorii micuților bolizi - petrecerea de lansare. Aici, voi avea ocazia și să fac test drive cu ambele modele, dar și să văd cu ochișorii mei fiecare detaliu despre care, până acum, am citit cu nesaț pe site-urile și revistele auto.

PS: Ți-am povestit cum am stat pe telefon, cablată cu handsfree-ul la o terasă unde se viziona ceva meci? Eu uitându-mă, in live streeming, la conferința de lansare din Germania? ei bine, da, am făcut-o și pe asta în ciuda faptului că site-ul pica destul de des și că volumul, oricât de sus l-aș fi urcat, nu acoperea hărmălaia din jur.

Însă, apă sub pod :), acum revenind la jucăria mea favorită! Noua cutie automată cu dublu ambreiaj, numită sexy Twinamic,
 nu va fi prezentă mâine, dar asta nu mă va împiedica să încerc ambele modele. Evident că după plimbarea cu FORTwo și FORFour o să îți vorbesc pe larg despre ce a însemnat experiența Smart.

Evenimentul de lansare va include și o zonă dedicată fanilor unde eu și colegii mei din SmartFan vom avea locuri păstrate, sper să nu fie un fel de ZOO pentru ciudați zona noastră :P. Și, pentru a pregăti zona azi am trimis peste 50 de poze din cei peste 7 ani de existență a clubului către organizatorii evenimentului, cel de la Daimler. Am avut poze atât de la întâlnirile din București, cât și de la cele din Cluj, Sibiu și Timișoara - ajunse din cele 4 zări la mine în ultimele 48 de ore. Eu am adăugat pozele de la întâlnirile naționale și internaționale. Evident, dimineață după ce am terminat colecția mă apucase o nostalgie fantastică de excursiile cu smartul și de caravanele, la munte și la mare.


Așa că m-am apucat să mă mai uit un pic pe site-urile, unde găsesc în mod obișnuit inspirația și peste ce credeți că am dat? Peste filmările Euro NCAP referitoare la noul model Smart, urcate chiar ieri. Dacă nici asta nu este magia universului, nu știu ce mai e :)!  Și, pentru a înăbuși din fașă orice comentariu malițios și modelul acesta, ca și cel precedent a căpătat 4 stele din maximul de 5 pe care le acordă prestigiosul și temutul program. 

Dacă ai auzit de NCAP, dar nu prea știi de unde să îl apuci hai să încerc să aduc câteva lămuriri. Programul european de evaluare a noilor mașini (European New Car Assessement Programme) a fost înființat în 1997 și se ocupă cu organizarea de teste în ceea ce privește o analiză independentă și reală a condițiilor de siguranță pentru diverse automobile. Testele făcute de NCAP nu țin seamă de cele făcute de producătorii de mașini, iar după bubuieli și surghiuneli un autovehicul poate căpăta între 1 și 5 stele de siguranță. Așa cum la restaurante stelele Michelin sunt la mare căutare, la fel și la mașini, toată lumea speră la nota de trecere, sfântul 5.

În componența EuroNCAP fac parte reprezentanți din 7 guverne europene - asta ca să zici că se trage spuză doar pe tarlaua unuia singur :). Pentru că vorba multă...duce la bla, bla, bla...zic să ne apucăm de vizionat:

marți, 2 decembrie 2014

Blogger 3, 2, 1

Îmi aduc și acum aminte când am decis să îmi fac prima oară blog, era o seară de octombrie, eram la Iași într-o cafenea întunecată și stăteam la masă cu doi oameni din show-biz - un MC și un impresar de trupă rock. Vorbeau despre promovare, turnee și aveau povești cu oameni pe care îi vezi în mod obișnuit doar în reviste. Atunci, mi-am dat seama că îmi place viața mea și că sunt norocoasă. Cumva am ajuns și la blog-uri și la oamenii de comunicare care folosesc această metodă de a își exersa mușchiul scrierii.

Acela a fost momentul în care am decis că îmi voi deschide un blog despre nimic - doar pentru plăcerea de a scrie și de a povesti lucruri. Am ajuns în cameră, era mult după miezul nopții, am comandat o pizza quattro formaggi și am început să lucrez la ce avea să devină locul meu de inspirație. Acum - mulți ani după acest moment mă uit în jur și îmi dau seamă că datorită blogului am ajuns în case peste munți și mări și chiar oceane. Am cunoscut oameni extrem de interesanți, din întreaga lume - unii care mă citesc folosind google translate. Amuzant, mai ales că nu este cel mai precis intrument de traducere :). Cu toate acestea oamenii nu se dau bătuți și intră zilnic să vadă ce am mai scris, într-un fel cu mulți dintre ei îmi beau cafeaua dimineața. La GPeC - am primit două feedback-uri unul să îmi schimb temă (că o am deja de prea multă vreme) și al doilea, că am deja câteva zile bune de când nu am mai scris :). Am zâmbit, în continuare îmi place dar, în același timp, mă face să mă fâstâcesc când cineva îmi vorbește despre locul meu de joacă :).

Și, deși din când în când, cred că tu acolo, undeva ai uitat de mine - și că intri pe blog doar pentru că te-ai împiedicat de un articol de-al meu aruncat în marea lume a internetului, însă îmi dau seama că atunci când intri, citești cu atenție lucrurile pe care eu le postez - iar pentru mine asta înseamnă enorm! Mă bucur când, la câteva săptămâni după ce eu am împărtășit cu tine o reclamă aceasta devine virală pe facebook. Sau, la ceva vreme după ce eu am fost surprinsă de un produs - acesta este comentat de toată lumea din jurul meu. 


MC-ul, de care vorbeam la început, mi-a spus că este amuzant și în același timp o mare responsabilitate - aceea de a fi blogger. De ce? Unu la mână este o muncă continuă, dacă ai început trebuie să scrii, la fel ca un job, un blog trebuie întreținut. Doi, responsabilitatea, trebuie ca informațiile pe care tu le oferi celor care intră pe blog să fie informații utile sau măcar nostime - cititorul este stăpânul tău. Dacă el nu te citește vei scrie degeaba, doar ca să umpli sutele de 101011 din www.Însă, când oamenii fac referire la ce au citit la tine atunci lucrurile devin frumoase și amuzante :)

Ei bine, pentru mine, ca blogger (o descriere care s-a lipit recent de mine) înseamnă enorm că fac parte din blogosfera românească, mă motivează să găsesc subiecte interesante pentru tine, CITITORUL MEU, să caut lucruri inspiraționale menite să îți transforme ziua în una și mai frumoasă, să scriu într-un fel care să dea dependență și care să te facă să mă recomanzi și la alții. Iar la final, bloggeresc pentru a învăța și perfecționa exprimarea în scris a unor lucruri care, poate uneori, te lasă fără cuvinte.


Acest articol este un răspuns la provocarea celor de la Blogalinitiative și pentru că aceasta este postarea cu numărul 570 - un număr complet nerotund :) am zis că merită ceva festiv! Așa că îți prezint noul meu logo - executat de designerul Liviu Vasilescu :). 


duminică, 30 noiembrie 2014

Cofeina, bate-o vina!

Când vine vorba de licoarea delicioasă, numită cafea - sunt prima care recunosc că îmi place! Dacă ai o rețetă nouă sau vreo combinație cu spumă de lapte, scorțișoară sau cine știe ce alte amestecuri - sunt omul tău! 

Așa am descoperit savoarea unui Toffee Nut Latte când clienții Starbucks se fereau de el, așa am descoperit cafeneaua Origo, când mânați de curiozitate ne-am bucurat de deschidere înainte de momentul oficial :)

Și tot datorită acestei pasiuni, am descoperit acest filmuleț, care, cu siguranță te va face să salivezi după o cafea cu spumă! :) Recomandare, închide sunetul dă drumul la melodia de la finalul postării și ochii de vor desfăta cu nuanțele de maro, urechea va vibra la timbrul masculin și dacă încă reziști, dă play și la cel de-al doilea filmuleț :).



Și pentru că trebuie să îi dăm Cezarului ce este al Cezarului, să nu uităm și oamenii din spatele licorii magici. Barista - este acel pasionat de cafea care nu doar că știe să îți prepare cofeina în 1000 de moduri, dar mai știe și să se joace cu ea astfel încât să fii încântat atât de gust cât și de prezentarea ei :). Filmul acesta, în urmarea celui de mai sus, este un manifest în favoarea artei cafelei.


La ce e bun un peperoni?

Trebuie să recunoști că nu te-ai gândit niciodată să îți pui această întrebare :) Ei bine, eu îmi pun astfel de întrebări în legătură cu multe legume și fructe atunci când le cumpăr. Fie la ce ajută atunci când ele iau contact cu părți din corpul tău. Nu, aruncatul cu legumele/fructele după cineva nu are legătură cu gândurile mele :P daaaar, îmi place cum funcționează mintea ta ;).

Ei bine, încercând pe cât posibil să evit consumul de carne și concentrându-mă să păstrez o dietă sănătoasă (pentru că și când o iau pe câmpii, să te ții!) analizez la maxim legumele/fructele pe care le achiziționez. Ce tipuri de mâncare pot face cu ele? Ce tipuri de măști sau la ce loțiuni pentru piele mă pot folosi de ele.

Pinterest rămâne o sursă inepuizabilă de rețete pentru vegetarini și vegani, dar și pentru carnivorii care doresc să aibă cu ce se mândri la cinele între prieteni. Zilele trecute, pe unul dintre blogurile care folosesc rețeaua pentru a se promova am dat peste o rețetă extrem de interesantă de chiftele cu peperoni. Cum nu aveam în casă carne am pus la păstrat indicațiile și plină de inspirație m-am oprit la peperoni și la o șaorma simplă de bună.

Aveam o pungă de ardei trași la grătar, în congelator. I-am luat, i-am tăiat mărunt și am scos excesul de coajă - acolo unde era cazul. Ciupercile albe, care îmi zâmbeau de o zi din grătarul de legume - s-au alăturat fericite petrecerii. Curățate și tăiate mărunt criptogramele - au chicotit sub ploaia de condimente: usturoi, piper alb, boia iute și un strop de sare.

Untul sfârâia deja în tigaie așteptând să împroaște fungi și peperoni. Cât bătaia cu unsoare se dădea în wok, separat am ras cașcavalul pe care l-am lăsat să se relaxeze pe o lipie. Odată zgomotul oprit în zona de căldură, am trântit amestecul fierbinte peste celelalte două ingrediente care așteptau cuminți pe blat. Împachetate și înfășurate, le-am dat pe toate 4: lipie, cașcaval, peperoni și ciuperci la un cuptor preîncălzit la maxim timp de 7 minute.

Pentru decorare am folosit restul de bureți - pe care i-am tras la tigaie simplu și le-am trântit peste câteva felii extrem de subțiri de cașcaval.

Peperoni - ușori picanți au fost calmați de cașcaval și ciuperci - iar combinația a fost de excepție. Dacă ai ajuns până aici înseamnă că pozele de mai jos te vor face să fugi la cumpărături :).
                                    

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Cum ștergi brandul de praf?

Apăi îl duci la spălătorie! Ce legătură ar putea fi într-un brand și o spălătorie ai putea întreba: legătura este - Iron Man. O rețetă extrem de simplă și care a prins super bine pe afară. Iar atât actorii cât și brandurile și-au asigurat buzunarele bine.

Mai jos, unul dintre exemplele HTC :) acum nu că am eu unul, însă chiar e un dispozitiv hipsteresc :)





joi, 27 noiembrie 2014

Care-i treaba cu e-commerce-ul?

Ieri, a avut loc la București GPeC (Gala Premiilor e-Commerce) unde datorită unor circumstanțe fericite am ajuns și eu, drept că abia pe la 12, însă la fix, pentru a prinde o mare parte a prezentărilor. CUm am luat notițe de la 3 din ei, despre ei voi vorbi mai cu spor :) Andy Szekely, John Akman și Julian Pădurariu.

Pe John îl vedeam pentru prima oară și prezentarea lui a fost scurtă și la obiect - despre cum să optimizezi, asociezi produse și să te asiguri că lucrurile merg cum trebuie atunci când ai un magazin on-line. Din punctul meu de vedere, lucruri menționate în prezentare erau evidente și de bun-simț și oricine care se apucă de un site ar trebui să le aibă în vedere. Însă, din cele câteva exemple internaționale date de John, mi-am dat seamă că nu era chiar așa de clar pentru toată lumea :). 

Andy - al cărui fan nu sunt (accentul lui mă împiedică de multe ori să îl urmăresc) a avut o prezentare interesantă despre secretele de marketing pe care le poți învăța de la dinozauri. Atenția mi-a fost atrasă când printre recomandările de cărți au fost autorii David Ogilvy și Dale Carnegie :) așa că am încercat să fiu cât mai prezentă. La final, am fost încântată să aflu că cele 6 secrete le pot găsi la el pe site într-o prezentare video. Abia așteptam să o împărtășesc cu tine - din păcate, nici după înregistrarea online - nu am avut acces la informații. Gustul rămas după îmbucătura zdravănă de mix dintre promisiunea de pe scenă și ce NU am găsit pe site este unul de lucru râncezit. LE: după un comentariu lăsat pe pagina lui Andy de facebook aflu că rețeta lui de lecții online este următoarea: o dată la 3 zile se eliberează câte un film și abia după 18 zile (dacă nu mă bate matematica) voi avea șansa să revăd din nou toată prezentare....ei bine, spor în toate, peste 3 săptămâni alte lucruri vor fi importante pentru mine. Pe scurt, nu îmi voi mai bate capul să caut prezentările iar dezabonarea de la mailuri se va face în condiții unilateral benefice.
La Julian sunt mereu pregătită să iau notițe :). De fiecare dată când am ocazia să particip la vreun seminar sau prezentare de a lui, mă simt ca un burete. Julian citește enorm, motiv pentru care vine cu cel puțin o recomandare de o carte interesantă per sesiune.De data aceasta a vorbit despre networking - o chestie extrem de bine folosită în afară, care la noi a început să crească de ceva vreme :). Cum te poți transfera principiile creșterii rețelei tale de business - în afacerea ta digitală. Ei bine, la Julian sunt convinsă că voi găsi în curând prezentarea pe Slide-Share - moment în care o voi împărăși cu tine. LE: poți găsi slide-urile aici.

Indiferent că ai sau că te gândești să începi o afacere digitală - prezența la GPeC îți va asigura atât informații utile la momente „x” din viața business-ului dar, vei și cunoaște potențial clienți sau colaboratori care te pot ajuta să crești. În rest, sunt convinsă că vei face o cercetare abilă în ceea ce privește marketingul, designul sau persoanele cheie care te pot promova :) înainte de orice pas - în orice direcție.

miercuri, 26 noiembrie 2014

Dubla 3! merge! tăiat! filmat!

Voiam de mult să încep o serie de filmulețe pe youtube în care să arăt lumii cât de simplu se desenează, însă am tot amânat. Ieri, însă m-a luat gura pe dinainte și ți-am făcut o promisiune. Și, oricât de maestră aș fi în arta procrastinării - undeva un beculeț stă aprins non-stop și e musai să mă achit de datorii altfel, voi avea o notă la lumină maaaare cât Casa Poporului.

Azi am făcut și primul pas către video-blogging, deși nu cred că este ceea ce mi se potrivește. Însă, recunosc, pentru cineva pasionat de vorbitul în public - înregistrarea video este un experiment necesar pentru a deveni mai bun. Așa am învățat să lucrez cu vocea și să îmi reglez timbrul și ritmul. 

De data aceasta, rețeta a fost diferită, în fața camerei aveam o foaie albă pe care trebuia să desenez, încercând în același timp să păstrez și aparatul de înregistrare stabil. Pe lângă desenul promis, te rog să apreciezi stilul de filmare, demn de un premiu Oscar, potrivit pentru a te va ajuta la mișcarea de înviorare și la dezmorțirea mușchiilor gâtului. :)



Și, dacă nu ți-ai ieșit din prima, ai mai jos elementele la care trebuie să lucrezi dar, și mai multe metode de a desena cana :).





Iar colac peste cană, primești și bonus două desene cu minunatul cățel Courage - care parcă s-a scurs din markerul meu azi după ce am terminat filmarea :)

marți, 25 noiembrie 2014

Desen 3D? Simplu, în culori

În traininguri spun mereu că toată lumea poate desena. Răspunsul este, întodeauna, același: o ridicare scenptică de sprâncene însoțită de un hotărât - Eu, nu!

Ei bine, toată lumea poate desena, de la cele mai simple lucruri, cum ar fi o ceașcă de cafea până la chestii mai complicate cum ar fi o mână 3D. Totul stă în abilitatea de a explica a celui care se apucă să te învețe arta desenului.

De curând am avut de dus la capăt două provocări în ceea ce privește desenul una de a îl desena pe Johnny Bravo și cea de a doua de a îl desena pe Courage - câțelul acela fricos pe al cărui stăpân îl chema Eustache. De primul desen, m-a achitat la o cafea, de cel de-al doilea încă nu, pentru că managementul timpului la mine este zilele acestea o materie picată. Dar, este pe lista de lucruri de făcut la un loc fruntaș.

Așa arată my Joooohnnnnny:


Și, pentru că scopul acestei postări este te fac să îți dai seama cât de ușor se poate desena, mai jos ai un filmuleț din care vei învăța să desenezi o mână 3D. Da, chiar tu (copilul din tine) sau juniorul/junioara ta :)


Ei, ai durut? :)

marți, 4 noiembrie 2014

Verde sau ștevie?

În luna iunie citeam aici despre lansarea în Statele Unite, Marea Britanie și Chile și Argentina a noului sortiment Coca-Cola - Life. Curioasă din fire, abia așteptam momentul în care voi ajunge într-o țară în care se găsește pentru a o încerca. 

duminică, 26 octombrie 2014

Despre proiecte - la gazetă

Mă bucur mult, atunci când în urma interacțiunii cu lucrurile în care sunt implicată oamenii decid să facă și altceva decât clasicul ciclu, ucigător de plictisitor - trezire - muncă - casă - somn - trezire. Fie că vorbim despre voluntariat, despre muncă sau despre pasiune - cred că este important ca, la finalul zilei, ceea ce facem să trezească inspirația în cei de lângă noi. 

A fi parte dintr-o echipă și a te afla într-un mediu care îți oferă susținere, te poate ajuta să faci lucruri de care nu te credeai în stare sau pe care până la momentul „X” preferai să le treci cu vederea. Mai jos, am doar trei exemple de oameni care au ales să facă și altceva decât cercul de care vorbeam mai sus.

- colegii din JCI Buzău, Silviu și Sebi, inspirați de acțiunile din organizație au devenit bloggeri și iată că doi oameni cu preocupări, prea puțin legate de scris, au decis să vorbească în www despre pasiunile lor.
- Simona, aflată în programul de mentorat JCI Buzău - pe care l-am inițiat pe vremea când eram responsabilă de partea de HR la nivelul localei - a vorbit despre voluntariat și despre ce a învățat ea din implicarea în diverse proiecte în cadrul unei emisiuni TV.

Ei bine, astfel de oameni îți dau încredere în România - aflată acum la răscrucea voturilor. 

De ce am vorbit de lucrurile pe care le fac oamenii? Pentru că zilele trecute ca urmare a Conferinței Naționale JCI România, am fost solicitată să dau un interviu la ziarul buzoian Scurt pe 2. Prefer să stau în spatele reflectoarelor și să gestionez :P, însă de data aceasta a trebuit să pășesc în față și să vorbesc. Am povestit, cât am putut eu de obiectiv, despre echipa genială, din care - cu bucurie - fac parte. Povestea mea este de fapt povestea unei familii - JCI Buzău: Liviu, Silviu, Sebi, Adi, Mihai, Alex, Florin, Simona, Oana, Ștefi, Vlad, Andra și Claus. În ei și prin ei, mi-am găsit inspirația anul acesta să fac multe lucruri. Pe tine ce te-a inspirat să devii mai bun(ă)?

Să ștergem praful

Din când în când, se mai întâmplă să am o sâmbătă liberă. Asta înseamnă curățenie generală în micro-apartament, care în mod normal, suferă de abandon casnic! 

Anul acesta, spre exemplu, am avut vreo 4 weekend-uri pe care le-am petrecut acasă - fără a avea vreo activitate activă :P - așa că a fost momentul #șmotru: dereticare generală. Spălat pe jos, bătut covor (o adiție mai recentă în apartment și da, la singular, că e doar unul :)), șters praful, spălat geamuri - chestii d'astea. Sunt convinsă că nimeni nu este fan al acestei activități așa că voi trece peste, rapid! 

Și Jim Carrey - spoof - a devenit McConnaughey

Cum știi că o reclamă este una bună - atunci când respectivul material primește cadou un spoof sau mai multe :) Ți-am povestit un pic despre, deja intrata în istoria industriei, reclama cu Van Damme. Filmulețele sau imaginile inspirate din reclamă, au făcut înconjurul lumii de vreo 3 ori, pe puțin - Chuck Norris, Putin și parcă ceva cu Moș Crăciun îmi vin acum în minte ca exemple.

marți, 21 octombrie 2014

Pe spatele șervețelului se află designul unui om de publicitate

An de an, BookLand este un eveniment care aduce în fața tinerilor - oameni și cărți. Știu evenimentul de ceva vreme, iar anul acesta am primit cu dragă inimă invitația de a vorbi tinerilor buzoieni. 

duminică, 19 octombrie 2014

Starbucks și dimineața, aia de după weekend

E duminică seară și, dacă petreci un pic de timp pe rețelele sociale vei observa clasicele statusuri cu animăluțe sau desene haioase cu mesajul: „aolio, mâine iar e luni!”.

Acum ceva vreme am decis că persoanele pe care le voi mai vedea în lista mea cu astfel de „plângeri” sau cu cele ”ieeei e vineri - începe viața” vor prim unfollow din partea mea și dacă nu suntem foarte apropiați chiar „unfriend”. 

Din punctul meu de vedere, orice zi este așa cum ți-o faci. Poți avea o zi proastă într-o vineri sau o zi de excepție în aceea urâtă și blamată zi de luni - totul este după inima ta. Și, în altă ordine de idei, faptul că te plângi într-un colț de internet că mâine este o anumită zi nu schimbă cu nimic rotația pământului și nici nu împiedică scurgerea timpului. Puneți în cap să te trezești zâmbind, să ai în cap faptul că vei păți numai lucruri bune și că îți place locul tău de muncă - încet, încet s-ar putea să îți schimbi percepția asupra zilei de luni.

Și, atunci când alegi să vezi lucrurile pozitive care se întâmplă într-o zi de luni poți ieși la rampă cu un discurs despre cărți, facebook și dezvoltare personală în fața liceenilor buzoieni - cum va fi cazul meu mâine în cadrul evenimentului BookLand sau să mergi la un eveniment marca JCI Buzău - Agora & Republica Ediție Specială sau poți scoate în lumina reflectoarelor o campanie genială ca aceasta, bazată pe sentimetele oamenilor cu privire la prima zi a săptămânii:


vineri, 17 octombrie 2014

Facilitarea grafică, ca meserie

La începutul anului am reușit să ajung la cursul lui Nick Payne - Power of the Pen. De 4 ani, de când am aflat de existența acestui curs în România, am tot pândit să prind un loc liber. Mereu, cumva, însă ajungeam pe lista de așteptare pentru un bilet care nu se confirma.


joi, 16 octombrie 2014

Oratorul, actorul și talentul

Sunt pasionată de filme, e un lucru știut. De la cele de artă, la cele de festival până la blockbusters - încerc, pe cât îmi permite timpul, să văd cât mai multe realizări cinematografice.


Cuvinte magice

Suntem oameni vizuali și mereu vom fi atrași mai mult de poze și desene decât de multe fooooi cu litere. După văz, următorul simț care ne place este auzul - adică ai zice că ne place să ascultăm. Mai e și categoria de chinestezici, dar aici nu îi băgăm în discuție, însă voi reveni cu un articol asupra stilurilor de comunicare și de învățare.


Ei bine, ce te faci însă când ai o carte, fără poze, și trebuie să o faci atractivă pentru copii? Care, se știe, sunt cei mai aprigi critici când vine vorba despre ceva ce le place sau din contră, le displace. Lipsiți de barierele societății, din punctul meu de vedere, ei sunt publicul ideal, pentru că de la ei vei obține mereu o reacție naturală și sinceră. Apăi, dacă nu ai vizualul, te bazezi pe auditiv și îți găsești un povestitor al naibii de bun, care urmărește regulile cărții și ajungi să obții asta:


miercuri, 15 octombrie 2014

Cum ți-e social media, așa defilezi

De fiecare dată când am ocazia, le vorbesc oamenilor despre faprul că social media este o unealtă care te poate ajuta sau care te poate lovi în moalele capului, când te aștepți mai puțin.


Angajatorii spun, în ultima perioadă, că odată primit un CV, pasul următor este verificarea profilului din social media a aplicantului. Iar la asta se adaugă faptul că ce este odată pus online - este extrem de dificil să îl faci să dispară :).

Ei bine, știind cele de mai sus, azi, am picat fix la materia la care sunt extrem de bună în teorie. Zilele trecute, am urcat poza aceasta pe facebook pe post de poză de profil:


Însoțită de #CulegVise #BloggerMarin are un sens, luată din context și pusă pe un material, care vorbește despre mine ca speaker...este o mare notă de 4 pentru mine. E drept, că și cei care au făcut materialul puteau să dea un reminder pentru poză însă, clar îmi este învățătură de minte, dacă aveam nevoie de așa ceva :). 

Pe viitor, indiferent de ceea ce postez și dau share, voi avea grijă ca poza de la profil să fie una profesională și care să mă ajute să arăt bine, indiferent de contextul în care va fi urcată :).

Puterea nemărginită a unui speaker

De fiecare dată când mă aflu în fața susținerii unui discurs, îmi aduc aminte de momentul „X” - când am decis că îmi voi învinge emoțiile de a vorbi în public.

joi, 9 octombrie 2014

Copiii și voluntariatul

Drumul a făcut ca de ceva ani să fac mă alătur unui ONG din care am învățat foarte mult și cu ajutorul căruia încă învăț. 

Cu ajutorul voluntariatul am învățat să fiu organizată, să fiu un bun orator - lucru care m-a ajutat în carieră și la interviuri, prin implicarea în diverse ONG-uri am avut acces la oameni mari și fantastici de la care am avut ce învăța și m-am dezvoltat ca trainer. 

Tu ce ai învățat la grădiniță?

Show-urile din America, spre deosebire de cele de la noi, aleg calitatea în locul senzaționalului. Nu înțelege greșit, au și ei cutumele lor de a aduce la TV acel SENZAȚIONAL, EXTRAORDINAR, NEMAIVĂZUT conținut, însă genul Jerry Springer sunt mai răruțe, de ce? Pentru că dacă te uiți pe IMDB unde show-ul are un rating de 3.8/10 îți vei da seama că doar o mică parte din public gustă subiectele de tabloid pe care emisiunea le tratează.

Auzi cu ochii sau vezi cu urechile...

În perioada în care m-am ocupat cu organizarea Conferinței Naționale JCI România mi-a fost dat să văd multe. Pe lângă detaliile organizatorice de care, ca director de eveniment, a trebuit să mă ocup, am avut în grijă și parțial discuțiile cu terți. De la oameni de vânzări la directori de marketing și de la jurnaliști la participanții la conferință. 


vineri, 26 septembrie 2014

La luptă!

Mă uit în jur și mă lovesc de două lucruri:
- găsirea de scuze pentru că nu se întâmplă ceva
- identificarea unui vinovat, care evident, poartă responsabilitatea, în lipsa unei scuze, pentru că nu se întâmplă ceva.

joi, 25 septembrie 2014

DOR

Nu întodeauna, cei care vorbesc în public sunt și buni scriitori, așa cum cei care sunt foarte buni la scris nu sunt întodeauna cei mai buni oratori.

O persoană care scrie la fel de bine precum vorbește în public este Cristi Lupșa. Vocea domoală, accentul fin de Târgu-Mureș și pasiunea pe care o simți în discursul lui, face ca fiecare întâlnire cu el să fie o plăcere.


Fie că este vorba de lansarea DOR (Decât o revistă) sau diverse evenimente, dacă am ocazia să ajung și să ascult povestea lui mă consider o persoană norocoasă. 

Așa se face că, atunci când a fost invitat la Open Connect pentru a vorbi despre Story Telling, m-am prezentat încă de dimineață la hub pentru a fi sigură că nu ratez nici un minut.

Cu un slideshow simplu și la obiect și vorbind despre elementele pe care o poveste bună le conține, Cristi, cu șarmul lui - a cucerit audiența. Chiar a lansat și o invitație/provocare către cei din fața lui: să îi scrie un text despre „momentul când totul s-a dus naibii...”  o clipă care poate dura, în realitate câteva secunde, orologiul tău intern o va înregistra ca pe o veșnicie, și...tocmai această clipă face povestea să fie bună! Energia, emoțiile, personajele oglindesc acel moment unic. Mă număr printre persoanele care îi vor accepta provocarea, nu știu când și nu știu dacă va merge către Cristi textul meu, însă va fi bifată.

Să nu credeți că m-am dat dusă de la hub, așa cu una cu două, am rămas și la un workshop, cu aceeași temă, decisă să folosesc la maxim minutele pe care Cristi le avea de dăruit. În timpul workshopului am facilitat grafic câteva mici secrete precum și niște recomandări de cărți sau show-uri radio.

Deși, tot ceea ce a spus Cristi sunt lucruri simple și la îndemână, nu înseamnă că aplicându-le vei deveni peste noapte cel mai bun scriitor. Însă, cu siguranță, nu strică să încerci să scrii povești și prin exercițiu clar te vei îmbunătății - iar eu asta îmi propun - să devin o scriitoare mai bună :).

Chiar dacă nu crezi că scrisul este de tine, după ce îl vei fi ascultat pe domnul Lupșa cu siguranța te vor mânca degetele după un creion sau o tastatură de calculator :). Nu trebuie să mă crezi, mergi, ascultă-l și apoi spune-mi ce părere ți-a făcut!


marți, 23 septembrie 2014

marți, 16 septembrie 2014

Cum faci poze bune

Zilele trecute a trebuit să lucrez un material despre DSLR-uri, așa că am petrecut câteva ore bune citind despre diafragmă, obiective și distanțe focale. Interesant, mai ales dacă ești o persoană, ca mine, care obține poze prin orice modalitate posibilă: telefon, aparat foto (Puiul Florică) sau DSLR-ul de împrumut. La ultimul element lucrurile se complicau pentru că la fiecare cadru jonglam între obiective pentru a scoate maxim din fotografie.

vineri, 12 septembrie 2014

Putere nemărginită

Atunci când vine vorba de puterea din interior, cred cu tărie, că fiecare om are resurse nebănuite. Fiecare are propriul buton, care odată apăsat lasă să iasă putere pură. Butonul are multe forme, poate fi o tragedie sau poate o vorbă înțeleaptă spusă într-un moment de slăbiciune sau niște întrebări puse exact la momentul potrivit.

marți, 9 septembrie 2014

Post special, pentru o zi proastă!

Când vine vorba despre zilele proaste...e cam greu să găsești alinare. Și da, chiar și optimiștilor convinși și celor care zâmbesc tot timpul, li se mai întâmplă să aibă câte o zi proastă, diferența este că ei găsesc metode de a vedea lucrurile frumoase din ea :).

Ce reclame mai fac vedetele?

Nu știu dacă mă înțelegi, însă, mie îmi place să mă uit la reclame. Obișnuiam într-o vreme să vânez evenimentele de tipul „Noaptea devoratorilor de publicitate”, apoi am renunțat după ce rulau același și același calup de reclame. Cumva lipsită de drog, am început să mă uit la ele on-line și de atunci îmi apar în fața tot felul de spoturi.

luni, 8 septembrie 2014

Dă-i cu Google, nene!

Atunci când te apuci de a îți pregăti vacanța, dacă ești ca mine - preferi să îți aranjezi totul singur. Decizi unde vrei să mergi și începi cercetarea. Cauți mai multe hoteluri, te uiți la poze, vezi ce zice lumea, cum sunt servicii și alte mici detalii, care, însă fac vacanța să fie perfectă!

vineri, 5 septembrie 2014

Smart pentru oraș

Dacă mai era o urmă cât de mică de îndoială cu privire la mașina mea preferată, ei bine, prin acest post voi înlătura orice dubiu. Prima mea mașină, proprietate personală, a fost un Smart. A doua mea mașină, proprietate personală, este un Smart. Următoarea mea mașină, proprietate personală, va fi cu siguranță un Smart. De ce? Aici motivul este simplu, se potrivește perfect personalității mele. La asta se adaugă chestiile clasice: manevrabilitate, siguranță, plafonul panoramic (adică de sticlă/plexiglas pentru necunoscători), libertate, durabilitate și...am menționat plafonul? :)

marți, 2 septembrie 2014

Despre voluntariat - un nou sezon!

Cred, cu tărie, că voluntariatul salvează România!

Iar când spun voluntariat, nu mă refer la a presta muncă în folosul SRL-ului sau al SA-ului. Când vorbesc despre acțiuni voluntare, vorbesc despre acel timp petrecut din acele câteva ore libere la care ai acces pentru a face ceva pentru alții, fără a aștepta să ți se ridice o statuie sau să primești o diplomă.

Marketing experimental? Ceva ce se mănâncă cu brandul :)

Atunci când vine vorba de marketing, am mai spus-o și mă repet, doar creativitatea proprie te limitează. Zilele trecute vorbeam cu cineva despre manualul de brand și cum, tu - omul de comunicare, trebuie să îl știi ca pe Tatăl Nostru. Așa, vei putea folosi informațiile cărțuliei de căpătâi, la maxim sau să adaptezi lucrurile diverse pe care le descoperi și să le faci să meargă pe piața ta.

Iar azi, văzând reclama, de mai jos, mi-am adus aminte de o experiență, mai veche, de marketing experimental, așa că am zis să văd un „semn” în aceste lucruri :) și să scriu despre ele.

Marketing-ul experiențial, este o găselniță relativ nouă, o formă de advertising care are ca primă activitate îndemnarea consumatorilor de a experimenta un brand. Și, ca să fiu mai clară îți arăt ceva jucăuș. Coca-Cola a venit cu ceva interactiv și în temă cu ce voiau să promoveze, pentru a îi face pe consumatorii lor să interacționeze cu brandul.



Cum ți s-a părut? Una dintre experiențele mele cu marketingul experimențial a fost tot într-o gară, din Amsterdam undeva prin 2010. De data asta nu eu a trebuit să alerg, o făceau alții pentru mine :D. Olanda juca în Campionatul Mondial și peste tot puteau fi urmărite meciurile. În gară, lipite cu bandă adezivă de un balcon erau mai multe ecrane pe care puteai viziona fiecare mișcare de pe teren.

Aceeași companie Coca-Cola adusese gradene portabile, care apăreau din neant pe peroane. Rămâneau vizibile timp de 90 de minute sau mai mult, dacă erau prelungiri - cei prezenți puteau să ia loc, să consume doze de 250 ml din băutura companiei, rece și numai bună de hidratat mințiile microbiștilor. Aflată în trecere, spre alt oraș olandez, m-am bucurat de atmosferă și de băutură, interacționând cu brandul lor. Poze multe și cutia, m-au urmat în țară, între timp singurul lucru rămas este o poză de pe facebook :)

luni, 1 septembrie 2014

Sub apă SRL

Pozele sunt acele minuni ale tehnologiei, care ne ajută să păstrăm și să împărtășim cu alții, momentele magice ale vieții noastre. Și azi vreau să îți vorbesc despre poze și despre pasiune.

Pozele pe care Clark Little le face, sunt altfel. Nu datorită expunerii prelungite sau a filtrelor aplicate ci pentru că pasiunea lui Clark îl poartă în apă și sub ea.

Ți s-a întâmplat să fii la mare și să sari în valurile mării cu ochelarii de scufundări, bucurându-te de fiecare masă de apă care se lovea de tine? Sau închizi de fiecare dată ochii și te ții de nas, însă rămânând în calea valurilor pentru senzația pe care acestea ți-o dau când se sparg în jurul tău?

Indiferent din care categorie faci parte, sunt convinsă că ai vrea să importalizezi fix acea clipă, în care valul se disipă! Ei bine, Clark Little face asta pentru tine, pentru că pozele lui sunt făcute în drum spre, în și la ieșirea din camera verde. În limbajul surferilor, Green Room (camera verde) este locul din interiorul tunelului creat de un val. Termenul s-a întipărit în memoria colectivă datorită culorii dată de lumina reflectată în tunel.

Și fără alte adăugiri, te invit să dai play la filmulețul de mai jos :) și să îmi spui dacă te-ai trezit vreo clipă că ai fi vrut să îți ții respirația? :P


marți, 26 august 2014

Coana Mița - biciclista

În weekend m-am plimbat cu bicicleta, însă nu despre asta vreau să îți vorbesc, deși faptul că după 2 ani încă știu să îmi țin echilibru fără roți ajutătoare mă face să cred că zicala cu mersul pe bicicletă este un adevăr pur :P

URMA unei cronici de concert

Atunci când vine vorba de muzică, gusturile mele sunt extrem de variate. De la ska punk la jazz, pentru mine este doar un mic pas, un lucru rămâne însă constant - energia transmisă de trupele pe care aleg să le ascult.

Despre trupa URMA am mai vorbit și ți-am spus că încerc să ajung la fiecare concert pe care îl anunță, iar asta include și provincia :P. Ai zice că sunt un pic nebună, însă calitatea sunetului, respectul pentru muzică și profesionalismul de care dau dovadă membrii formației, mă aduce mereu în fața scenei. Din considerente de înălțime, nu stau întodeauna chiar în primul rând, însă în al doilea sau în al treilea, clar semnez condica.

Zilele trecute, Bucureștiul a găzduit GreenSound Festival unde, timp de 3 zile, multe trupe românești și străine au încântat mulținea care ședea pe iarba din milocul Herăstrăului. Printre trupele chemate s-a aflat și URMA. Ei bine, concertul în parc a fost unul dintre cele mai reușite, iar faptul că publicul a răspuns chemării lui Mani de a veni în fața scenei și a cânta alături de el, spune extrem de multe despre cei care îi ascultă. Deși, am simțit lipsa lui Dominic, tobarul trupei, vraja a fost completă.

Pozele de la concert le găsiți pe pagina oficială URMA coloană sonoră, nu poate fi decât o piesă de a lor, live de la concertul de vineri :)

Van Damme lovește, din nou!

Am povestit despre isprava lui Van Damme pe camioanele Volvo acum ceva vreme. Azi, vin spre tine cu alta, abia ieșită din laboratorul de post-producție - Coor Light Ice Bar

miercuri, 20 august 2014

Povestea LEGO

Acum ceva vreme, pentru un eveniment și ceva articole pe temă, am făcut cercetare despre LEGO. Recunosc, dacă îmi dai cuburile magice, câteva ore bune am preocupare - știu să fac văcuță, casă și...agățătoare pentru chei :), da, ai citit bine - agățătoare pentru chei. Asta pentru că micile jucării nu sunt doar pentru copii, iar oamenii le-au găsit nenumărate întrebuințări :)

vineri, 1 august 2014

Balet sau mai mult?

Un spot care m-a impresionat enorm și care mi-a făcut să îmi dau seama că deși uram orele de balet și vânătăile produse, dacă m-aș fi ținut de ele, aș fi ajuns oriunde aș fi vrut.

Este baletul un sport? Pentru cei care nu știu, baletul este singura ocupație care îți antrenează marea majoritate a grupelor de mușchi, iar balerinii sunt singuri sportivi care nu au țesut adipos - ei fiind cei care își lucrează corpul cu propria greutate - astfel corpul se dezvoltă armonios și grațios :)

Clipul de mai jos demonstrează din plin: forță, vitalitate, senzualitate și practică - iar astea împreună dau un corp superb. Balerina din clip este Misty Copeland care s-a apucat de a studia abia la vârsta de 13 ani, însă asta nu a împiedicat-o să ajungă acolo unde și-a dorit - pe scenă!

marți, 29 iulie 2014

Coca-Cola Slim

Sunt mulți care critică activ Coca-Cola, alții care beau câte 2 litri pe zi în loc de apă, însă indiferent de ce tabără v-ați afla trebuie să recunoașteți că au niște agenții pline de imaginație. E drept că și bugetul este probabil cu muuuuulte zero-uri în coadă când vine vorba de departamentul de Comunicare însă mai sunt companii care stau pe bugete frumoase și nu fac nimic în afara cutiei.

Și pentru a vă convinge, din nou, că oamenii ăștia pun suflet în ceea ce fac, vă mai dau o doză virtuală de creativitate și despre cum faci omul să interacționeze cu produsul tău.După capacele invovative la sticle și automatul care citește dacă ești îndrăgostit, pe care în ciuda faptului că nu le găsesc acum sigur le-am împărtășit cu voi :), acum vin cu dozatorul slim de Coca-Cola Light :)


TED

Despre conferințele TED am tot vorbit aici pe blog, la fel și despre facilitarea grafică, a cărui fan sunt. Ca orice lucru nou care pătrunde în viața noastră din ce în ce mai multe companii, evenimente se folosesc de această metodă practică și haioasă de promovare. Iar cum cei de la TED sunt cunoscuți în toată lumea pentru INOVAȚIE nu aveau cum să lipsească de pe lista de proiecte care folosesc desenul pentru a spune o poveste. E drept, vorbim de un TEDx nu chiar de marele TED însă când mai adaugi și Copenhaga totul capătă sens. Danemarca este una din țările recunoascute pentru design și aplecarea spre lucruri noi, care crează o lume mai bună - deci...enjoy :)

luni, 28 iulie 2014

Noua reclamă de la Samsung - de excepție!

Caut ca atunci când scriu pe blog, despre orice, să fie totuși un „orice” care să aducă plus valoare în viața celui care citește. Și fie că vorbesc despre un proiect sau despre o reclamă, o fac pentru că sincer am credința că acel lucru te face să zâmbești, te face să te strâmbi sau te face să te gândești, însă nu te lasă indiferent.

Recunosc că nu am mereu timp să scriu, însă sunt și perioade în care nu am inspirație sau mi se pare că nu am subiecte, norocul meu este că nu durează mult. Azi, spre exemplu, voi fi foarte harnică și voi scrie mai multe posturi, unele care erau în draft de vreo lună s-ar putea să fie norocoase și într-o seară de luni să vadă lumina internetului :)

Până la ele, însă, trebuie să îți arăt cea mai recentă campanie de la Samsung - iar sloganul este genial.Și pentru a înțelege că nu este deloc simplu să produci o astfel de reclamă îți dau, mai jos, informații despre cei care au lucrat la ea :)



Acel „orice” din această postare este gândul care ți-a răsărit în minte și care te face să te întrebi tu când ai început ultima oară ceva nou ;)

Brand: Samsung Electronics Co. Ltd
Title(s): Every day is day one

Agency: 72andSunny Amsterdam
Agency Website: http://www.72andsunny.com/
Executive Creative Director: Carlo Cavallone
Creative Director: Paulo Martins
Writer: Lee Hempstock, Damian Isaak
Additional Credits: Lead Designer: Robert Teague
Designer: Renee Lam
Group Brand Director: Caroline Britt
Senior Brand Manager: Rebeccah Lowe
Brand Co-ordinator: Nicholas Rowland
Director of film Production: Stephanie Oakley
Film producer: Eline Bakker
Senior Business Affairs Manager: Madelon Pol
Business Affairs Co-ordinator: Sabina Gorini
Strategy Director: Stephanie Newman
Strategist: Nathan Manou
Director of Communications Strategy: Simon Summerscales
Junior Strategist: Daniel Asplund
Sound Design: Audio Post Facility: Wave Studios Amsterdam
Sound Supervisor: Alex Nicholls--‐Lee
Sound Design and Mix: Ed Downham
Audio Post Producer: Ben Tomlin
Production Company: Exit Films Melbourne, Smuggler London
Director: Mark Molloy
Exec Prod Exit Films: Corey Esse
Exec Prod: Emma Laurence
Exec Prod Smuggler: Chris Barrett
Exec Prod Smuggler: Fergus Brown
Producer: Martin Box
D.o.P: Greig Fraser
2nd Unit D.o.P/Underwater: Chris Bryan
Edit: Marshall Street Editors London
Editor: Patric Ryan
Assistant Editor: Elena De Palma
Edit Producer: S.J. O’Mara
Post Production: Glassworks Amsterdam
Lead Flame: Urs Furrer
Flame artist: Bob Roijen
Coulorist: Scott Harris
Executive Producer: Armand Weeresinghe
Music: Composition: Title: “Absolute Beginners"
Written by David Bowie
Published by Jones Music America (ASCAP) administered by ARZO
Publishing for North America and Jones Music America (ASCAP)
Administered for the World ex North America by RZO Music Ltd.
Master Recording: The Rumor Mill
Produced by J.Ralph
Co-Produced By Arthur Pingrey
Performed by: Angela McCluskey and Paul Cantelon
Published: July 2014

Ce PR poți învăța de la mere?

Pasionată de ani buni de ceea ce înseamnă PR-ul și oamenii din acest domeniu, citesc ocazional câte un articol despre cei care au ales să facă dintr-o pasiune, o meserie. Mi-am dat seama că a face relații publice este un privilegiu, și deși mulți pun în fața numelui „Specialist”, puțini fac din asta o artă și o meserie cu adevărat. Aș putea să continui să îți spun despre oamenii mediocrii care fac această meserie de rușine, însă sunt convinsă că în sinea lor ei știu cine sunt, iar acest articol nu este despre mediocritate. De ea suntem sătui, o vedem peste tot, la TV, în guvern, în companii și societăți pe acțiuni mari sau pe stradă - la semafor.

Azi vorbim despre exemple inspiraționale, oameni de la care poți învăța. Și cum altfel, aș putea să continui articolul, dacă nu dând un exemplu dintr-o companie mare, cunoscută pe tot mapamondul: Apple. Ei bine, s-a nimerit ca după ce a zăcut din luna mai, în drafts, azi să am timp să lucrez la acest post, fix după ce zilele trecute v-am vorbit despre o campanie a americanilor. Katie Cotton a fost până în mai, șefa departamentului de Relații Publice a celor de la Măr, iar cele de mai jos aduc în față 3 lucruri pe care le poți învăța din cariera ei, din perspectiva unui ziarist. Citește și ia ce este bun pentru tine, dacă înveți ceva, oricât de mic, din cele ce urmează, scopul meu a fost atins :)

Articolul în întregime îl găsiți aici, și din teama de a nu rămâne fără aceste superbe lecții preiau mai jos articolul din Hubspot.

„Katie Cotton announced yesterday (May 6) that she’s leaving Apple. This is a big deal. Cotton was VP of worldwide corporate communications at Apple, and while PR people aren’t always seen as super important, Katie Cotton was. She controlled how Apple dealt with the outside world, and she shaped how the company was viewed by the media and the general public. All those people standing in lines outside Apple stores? All those glowing reviews for Apple products? A lot of that is Cotton’s work, and that will be her legacy.

Cotton joined Apple in its darkest days, in the 1990s, when the company was close to going out of business. She worked alongside Steve Jobs and served as his handler as he led Apple through the most amazing comeback in business history. During Cotton’s tenure, Apple went from being a downright loser to a plucky underdog to the most powerful and influential company in tech, with the biggest market valuation of any company in the world.


1. Less Is More

First lesson, and it’s a big one, is this: Less is more. Cotton practiced what I think of as anti-PR. She didn’t pitch reporters. In fact, quite the opposite. Except for a lucky few, she wouldn’t even return their calls.

What Cotton understood, and what most PR people don’t, is the value of mystery. She learned this from Jobs, of course. Jobs was the real mastermind of Apple’s marketing and PR. But Cotton was the one who carried out his vision and perfected it.

Apple is an exasperating company for reporters to cover. It has a staff of PR people, but God knows what they do. I can tell you what they don’t do, and that is talk to reporters.

There was a joke that the cushiest post in tech would be a PR job at Apple. All you’d have to do is glance at your email inbox once in a while and never write back to anyone, and listen to your phone ring and not pick it up.

Maybe once in a while you would pick up the phone, but when you did all you’d have to do is say, “No comment.” On those rare days when Cotton was feeling effusive, you might be allowed to read an evasive three-sentence script that didn’t offer any useful information. If the reporter asked follow-up questions, you just read the script again. And again. And again.

That was PR under Katie Cotton at Apple. You know what? It worked. According to Interbrand, as of last fall Apple was the highest rated brand in the world. What company would not covet the kind of brand loyalty that Apple enjoys?

Apple gets more fawning press coverage than any other company in the world. My theory is that this happens not in spite of how badly Apple treats the press, but because of it. The dirty little secret of the tech press corps is that we are basically a bunch of insecure masochists. We like being treated like scum, because deep down we believe it is what we deserve.

If you follow the Twitter feeds of tech reporters, their biggest gripes always have to do with some pesky PR person who won’t leave them alone. Oh, the horror! Oh, I’m so important, and these hideous flacks won’t leave me alone! Go away, you horrible flacks!

That’s the mindset among these self-important but secretly self-loathing hacks. Then someone like Katie Cotton comes along and tips your whole world upside down. Katie Cotton doesn’t pander to you. Instead, she treats you like something that needs to be scraped off her shoe.

This captures your attention. She really, honestly doesn’t want to have anything to do with you. You’re not worthy. She's a queen bee, and you're just some loser.

What happens then is that reporters start competing to win Apple’s affection. They write glowing reviews. They defend Apple when it makes a mistake. That’s not a bug, it’s a feature! Slowly, inch by column inch, they work their way into the light. The ultimate reward, doled out only to those special few who have demonstrated complete fealty, is to be included on the very short list of hacks who get advance review units of new iPhones and iPads.

Review units are sent out under an embargo. Your review cannot run your article until a specific time on a specific day, usually the day that Apple launches the product. But you are happy to do that! In fact, you’re grateful!

You see what’s happened? Apple is now in control. Apple is telling reporters when they can publish their articles. Moreover, implicitly, Apple is telling them what they can say. Because trust me, if you write a negative review, you won’t be getting an advance demo unit next time around.

Under Jobs and Cotton, Apple toyed with even the biggest publications. They played Time and Newsweek off each other. Which one would offer the best package, all tailored to Apple’s demands and timetable? Those magazines ended up in bidding wars to get Steve Jobs on their cover. Whoever “won” got to send a reporter to Cupertino to get walked through a carefully staged series of interviews. Basically, Katie Cotton had written the story for them. All they had to do was follow the script.

This is brilliant PR. And more companies ought to do this. A lot, however, do the opposite. They’re always running around looking to “get some press.” If they’re startups, they want to be covered in TechCrunch and VentureBeat. If they’re big guys, they want to be on the cover of Forbes and Fortune and BusinessWeek. They want to be on TV.

Ironically the best way to get any of that coverage is to pretend that you don’t want any of that coverage. Be secretive. Be mysterious. Talk less. Make people curious.

Of course this is easier to do if you’re representing a celebrity figure like Steve Jobs. Nevertheless, there’s a lesson for everyone. Playing hard to get works just as well with the press as it did in high school. Maybe better.

2. What’s In It For You?

When you do deal with the idiots in the press, you must know what you hope to get from them, and you must be reasonably sure that you will get it. You can’t be 100% sure, of course. Because you never know when some hack is going to rogue and do a hatchet job on you. But you can minimize the chances of that happening.

Apple did big press only when this coverage would help build hype for a big new product. Those cover stories in Time and Newsweek were all about selling product. Apple’s “earned” media was really just free advertising. It was always augmented with a huge blast of actual paid advertising, and everything was connected with a single theme or message. It was all orchestrated.

What you need to remember is that getting covered in the press won’t necessarily help you sell more product. I had a good friend who worked in PR at IBM when Sam Palmisano was CEO. Palmisano was never in the press. He was an impossible interview to get. My buddy explained that this was nothing personal. It was just that Palmisano only wanted to spend time doing things that would help IBM sell product, and he couldn't see how having his face on the cover of a magazine would accomplish that. He would rather spend time talking to customers than to reporters.

As a reporter, that drove me nuts. But the thing is, Palmisano was right. So was Katie Cotton.

If you work in PR, this is something to think about every time you even consider doing anything with the press. What is in it for you? What tangible results will you get? And just to be clear, by tangible results, I mean money. Is this story going to sell more product?

3. Crisis Management

Cotton rode shotgun on some rough times at Apple. There was little stuff like “Antennagate” and hassles with Greenpeace, but also bigger stuff like a rash of suicides among workers at the factory in China where iPhones were assembled. There was a kerfuffle with the SEC over backdated stock options. The biggest PR challenge was dealing with Jobs’s health problems, and specifically, how to disclose (or not disclose) them.

The lesson is this: Despite what you’ve heard from crisis management experts about how it’s better to get everything out in the open right away and fall on your sword, well, no. Sometimes, apparently, the best route is to do quite the opposite, and stonewall. Dodge, deflect, defer, distract -- whatever it takes.

Through all of these crises, Cotton never panicked. Apple always carefully managed its communication and said as little as possible. What it did say was always off the record, on background, unattributed -- and thus could not be traced back to the company. Remember when Jobs supposedly had a “common bug,” and then he left to deal with a “hormone imblance,” but actually he got a liver transplant?

For years, Apple had a CEO who was dealing with cancer, and Katie Cotton managed to keep all of that from ever being confirmed publicly. This wasn’t PR. This was anti-PR. The journalist in me cringes at stuff like this. But the "marketing fellow" in me thinks that hey, it was effective.

Godspeed, Ms. Cotton

Apple has lost a lot of top executives in the past few years: Bertrand Serlet, Scott Forstall, Tony Fadell, Ron Johnson. Those guys were all important, but the departure of Katie Cotton might be an even bigger deal, if only because PR is so central to what Apple does.

At the very least, her leaving marks the end of an era, a changing of the guard.

Will it also lead to greater openness between Apple and the press? Don’t hold your breath.”