marți, 17 martie 2015

Casă nouă, oficial!

Gata, m-am mutat! Oficial, mi-am transferat activitatea pe platforma squarespace, unde am primit cadou de la mama domeniul bloggermarin.net

Zic că am mai structurat un pic informațiile, am restrâns tagurile și voi încerca să te țin aproape, cu postări mai dese și mai incitante :P

Te aștept cu drag în noua mea casă! :)


miercuri, 11 martie 2015

Drepturile tinerilor

De mică, mi-a fost sădită sămânța voluntariatului de o mamă care a considerat că a da ceva înapoi celor din jurul tău fără a avea nici o așteptare este obligatoriu să existe în educația copilului plin de energie și încăpățânat pe care îl creștea. Așa că am început din când în când să plantez copaci, apoi m-a încurajat să merg la Cercetașii României pentru expediții de ecologizare - mi-a plăcut tare până la sosirea serii când a trebuit să dormim în cort. Și povestea mea de dragoste cu cercetașii s-a încheiat. Au urmat nenumărate organizații și campanii în care m-am implicat, și asta a făcut din mine un tânăr, apoi un adult mai responsabil.

Prin voluntariat mi-am dat seama cât de important este să fii în stare să îți argumentezi opinia, să nu îți fie teamă de a te ridica și ieși în față pentru a îți apăra drepturile. Prin Academia de Cetățenie Activă a JCI Buzău, încercăm să oferim tinerilor din oraș o platformă în care să se dezvolte, să capete încredere în ei și să dezvolte proiecte care să schimbe comunitatea din care fac parte.

Blogal Initiative și Fondul ONG din România, au o inițiativă fantastică de a promova proiecte care susțin drepturile omului. Într-o țară, în care voluntariatul și educația civică este opțională și nu se învață nici la școală nici acasă, astfel de activități trebuie lăudate și aduse în față. M-am uitat peste fiecare Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, Fondul ONG în România și privirea mi s-a oprit la COMPETENTE MEDIA PENTRU LICEENI ÎN LUPTA CONTRA DISCRIMINĂRII ȘI A DISCURSULUI INCITATOR LA URA ÎN MASS-MEDIA realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent. Tineri și vorbitul în public - două subiecte care fac voluntariatul să fie o împlinire și mai mare, în ultimii ani.

Mass-media din ziua de azi, indiferent că vorbim de televiziuni, posturi de radio sau ziare susțin non-valori iar exemplele oferite duc către degradarea umană, a femei și intoleranța față de ceea ce nu este silicontat, slab, blond și heteroxesual. Aceste exemple, aduse într-o unitate școlară în care opinia profesorului primează în fața celei avute de elev, duce la frustrări. Avem un sistem de învățământ care timp de 12 ani, îți dă palme peste gură și îți spune să taci. Speri că odată ajuns la facultate lucrurile se vor schimba, însă ajungi în anul I și fosile îți spun că tu ești studentul X - că nu ai făcut nimic demn care să te recomande de a te prezenta cu prenumele și apoi cu numele. Și... cum ai putea crește cu încredere în tine, cum ai putea să te prezinți cu mândrie oricând ți se cere să pășești în față și cum ai putea să fii gata oricând să îți argumentezi opinia când nu ești conform standardelor prezentate de televiziuni, radiouri sau ziare, iar toată viața ai auzit: „Vorbești când îți dau eu voie!”.

Principalul hop peste care trebuie să trec când vine vorba de un training cu studenții este de a le da încredere să pășească în față, fără teama de a fi judecați sau criticați. Îmi dau seama că dacă a veni în fața a 40 de colegi și a vorbi despre pasiunea ta este dificil, să ieși din dulap și să spui că ai alte orientări sexuale sau alte preferințe spirituale pare imposibil de-a dreptul! De ce? Pentru că nu avem toleranță, dacă lucrurile nu se încadrează în ceea ce societatea consideră normal - judecăm, aruncăm cu pietre, ascundem sub covor. Acasă, la școală, apoi mai târziu în liceu sau în facultate. De ce? Pentru că așa suntem învățați.

Ei bine, cred că este momentul să învățăm copii și altceva! Să îi învățăm că este în regulă să ai alte opinii politice, orientări sexuale sau să nu crezi în Dumnezeu pentru că știința îți explică totul. Și dacă acasă nu se predau aceste lecții de viață, poate e cazul să le predea societatea civilă prin voluntari, oameni care vin și împărtășesc povestea sau învățămintele celor tineri și aflați la răscruce.

Acum 4 ani, în cadrul unui proiect studențesc - unul dintre participanți a venit la mine și mi-a vorbit despre orientarea lui sexuală, despre chinul său, despre faptul că nimeni nu îl înțelege sau acceptă. Mi s-a rupt inima pentru acel tânăr, care a ales să îmi spună cel mai adânc secret al lui pentru faptul că atunci când îi tremurau buzele, ochii îi erau în lacrimi și fața îi era albă doar pentru că era nevoie să prezinte un proiect, eu m-am dus lângă el, l-am luat de mână și i-am zis că putem împărți emoțiile. Că și mie îmi e frică de vorbitul în public, că și mie îmi tremură genunchii, că am fond de ten pentru a ascunde cât de albă de frică sunt de fapt când vin și vorbesc despre emoții și oratorie, am mai adăugat că îmi plac pantalonii lui. Pantaloni pe care își ștergea mâinile transpirate și tremurătoare. La finalul workshopului, cu ochii plecați m-a abordat și mi-a spus că „Sunteți singura care nu m-a judecat!” apoi povestea a venit natural. Orice sfat aș fi încercat să îi dau știam că societatea, familia, colegii sunt duri. Ne mai vedem ocazional, el își ascunde adevărata fire, însă ne îmbrățișăm și simt cum cum pare că vrea să ia putere de la mine pentru a țipa la toată lumea secretul lui. Încă nu... poate cândva.

Sper că prin tineret, prin proiecte dese și prin educație pornită însă din școala primară, astfel de drame să înceteze și dreptul la fericire să vină natural, fără judecăți de valoare. Pentru că în fond, ce ne face pe noi îndreptățiți să judecăm pe cineva? Cu ce sunt alegerile mele mai bune decât ale vecinului? Și de ce m-ar interesa alegerile lui? Lumea ar fi mai bună dacă ne-am dori ca oamenii să fie fericiți, și atât timp cât fericirea lor nu este câștigată prin nefericirea ta, ar trebui să încurajezi acest demers.

Susține astfel de demersuri și fii parte din schimbare, încurajează tinerii să aibă încredere în opiniile lor, să și le susțină și mai ales, spune-le că sunt perfecți! În timp, se va schimba și media, se va schimba și societate și ne vom schimba și noi - în oameni mai buni și mai fericiți.

Sursă foto: pixabay.com

duminică, 15 februarie 2015

Caut să mă mut

Ai văzut că scriu destul de rar în ultima perioadă asta pentru că în perioada aceasta pe lângă multe traininguri și proiecte la care lucrez intens, îmi aranjez și noua casă - adică un site al meu, luat de la zero!

Ține aproape și te voi anunța când mă mut ;)

miercuri, 4 februarie 2015

La mulți ani, Facebook!

Astăzi este ziua Facebook! Împlinește 11 ani de activitate - pare o veșnicie, mai ales dacă te uiți la cât petrece fiecare dintre noi pe acest mediu de socializare, spre exemplu eu petrec în medie cam trei ore pe zi, dacă înmulțesc asta cu 365 de zile, înseamnă 1095 de ore pe an. Însă, am zile în care sar de cele 3 ore, puse și așa cu indulgență, practic eu petrec 45 de zile dintr-un an în zona socială albastră. 

În matematica mea șchioapă nu am inclus celelalte medii online, respectiv twitter, linkedIn, blogurile sau Pinterest-ul pe care îmi mai pierd vremea...și uite, așa când scriu aici pentru tine, îmi dau seama că unul dintre motivele pentru care nu am timp suficient să fac tot ce mi-aș dori într-o zi :).

Tu cât timp petreci zilnic pe social media?

Sursă foto: wallpaperswa.com


miercuri, 7 ianuarie 2015

42 ediţia 1

Am încheiat anul plimbându-mă , timp de un weekend, cu un Smart 44 proaspăt sosit în România. Încep anul plimbându-mă cu un 42, timp de o săptămână.
AutoKlass Pipera, importatorul Smart pentru România m-a ales pentru a proba cele două modele datorită cunoscutei mele pasiuni pentru deja celebrele maşini :)
După cele două test drive-uri voi scrie două articole dedicate celor două modele cu plusurile şi minusurile aferente :). Până la acel moment, însă, mă bucur de zâmbetele din trafic pe care şi noul 42 le stârneşte, la fel ca bunica :) Dar, mai ales mă bucur de uşurinţa găsiri unui loc de parcare - lucru care îmi stârneşte amintiri de pe vremea când aveam o astfel de mașină zilnic :)

marți, 6 ianuarie 2015

O personalizare, neamule?

De mică mi-a plăcut să fiu neconvențională - de la felul în care m-am îmbrăcat, la culorile alese, la mașina pe care o conduc sau la metodele de promovare pe care le folosesc în diverse proiecte - așa am devenit pasionată de guerrilla marketing - pentru că este altceva! 

Pe lângă faptul că am ales o mașină plină de personalitate am și încărcat-o cu inimioare - astfel iese și mai mult în evidență. De ceva vreme mi-a răsărit o nouă idee în cap și anume să îmi desenez singură una, alta pe mașină. Da, da cu mânuțele acestea două vreau să îi dau și mai multă personalitate - niște Sharpie, niște spray-uri și niște fâșii de bandă adezivă pentru hărtie, ah și multe grade cu plus vor fi aliații mei pentru o nouă față a smartului.

Și, ca să vezi că nu sunt singura plecată cu sorcova, Nevercrew sunt doi tipi super talentați care folosesc în munca lor materiale neconvenționale. Iar în 2011 le-a intrat pe mână și un smart 42 - ce a ieșit ? Poți vedea în această poză găsită pe Pinterest:


Dacă ți-a atras atenția buburuza verde am pentru tine și un filmuleț în care îi vezi în acțiune pe băieți cum pornesc de la materialul brut :P până la capodoperă.