luni, 30 ianuarie 2012

Cand gura bate audienta...

Sa fie de la cititul in exces, de la cursurile despre care va voi vorbi cu alta ocazie sau doar de la faptul ca in ultima perioada cea mai noua pasiune a mea este sa caut sinonime si sa vad cu interes cate descopar pentru fiecare cuvant in parte, insa am devenit atenta la cum vorbesc si cum scriu oamenii din jurul meu. Este un lucru bun pentru mine, pentru ca prin puterea exemplului am si eu posibilitatea de a imi schimba felul de a scrie, de a ma exprima si de a vorbi cu toata gura, ca sa zic asa! Din pacate pentru acest blogger insa, indelednicirea aceasta duce la lezarea timpanelor cu ce aud la radio….mai nou, da ascult radio, dimineata in drum spre serviciu!....noroc cu zapada, asa incat mai bine de o ora si jumatate mi-o petrec audind matinalele de pe diverse posturi fm. Nu mai departe de matinala zi de azi, o aud la un radio proaspat reformat ca sa zic asa, pe zana prezentatoarea matinalului ca i se adreseaza colegului de cusca cu “ba!” si “haide ma!”….Acest lucru venind dupa saptamana trecuta cand omul i-a ridicat o gluma misogina la fileu, doamna/domnisoara a spus: “adica cum? Eu nu inteleg! Eu trebuie sa ma atac?”…..cuvintele la ambele exemple sunt de prisos, cel putin pentru Marin…fiecare e liber sa vorbeasca cum vrea si sa foloseasca ce cuvinte isi doreste. Doar ca eu ma astept ca atunci cand ascult radioul, pe langa vocea care sa ma excite auditiv de care vorbeam aici si care e din ce in ce mai rara, sa aud si o leaca de educatie si nu aia pe care ti-o ofera Ferentariul. E un lucru stiu ca in televiziune cat si in radio, limbajul folosit de multe ori nu este cel acceptat de academie ca unul “elevat”, insa totusi atunci cand printre ascultatorii tai s-ar putea numara si copii sau adolescenti am mai multe asteptari de la tine, omul de radio/televiziune. Ma astept sa ai ceva la mansarda cand iesi sa comunici in eter, nu zic ca trebuie sa ai o garnitura de tren de carti citite, merge si un vagon; insa arata, nene, ba, ma, frate, soro ca ai un neuron si ca il folosesti. E bine, daca totusi faci radio/televiziune si ti-ai dat mai tarziu seama de asta si timpul nu iti mai permite sa “te citesti”, poti adopta varianta Monica Gabor si in fiecare dimineata cand iei micul dejun sa inveti trei cuvinte din dictionar. Daca esti ambitios din fire, poti invata si antonimele si omonimele celor 3 cuvinte, pentru un progress rapid in vorbirea si folosirea cuvintelor propriei limbi. Marin avea stresuri ca nu poate pronunta corect, clar, rapid si cu toti dintii din dotare nazolaringofaringian sau otorinolaringologic, insa in ziua de azi cred ca doar pentru mine si pentru profesoara mea de dictie acest lucru este o problema reala...daca poti pronunta corect ma, ba, pisi, fa si altele de gen esti in siguranta si ai o sansa de a face cariera pe undele radio!

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Piesa memorabila

Se intampla la toata lumea, sunt convinsa... sa auzi o piesa undeva si sa iti ramana intiparita cu litere rosii in creier, sa te trezesti ca o fredonezi in drum spre cumparaturi, ca e primul lucru pe care ti-l fredoneaza neuronul in timp ce tu incerci sa te trezesti si sa iti bei cafeaua :P. Ei bine pentru mine, in perioada asta piesa de mai jos mi-a devenit personal stalker...o aud la orice colt de strada, in masina, in magazin....va spun ma urmareste! Chiar ma trezesc ca dansez in ritmul ei, evident in versiunea cantata de neuronul meu dimineata :) azi intr-un sfarsit am cedat torturii si am incercat sa aflu cum se numeste, cu ajutorul retelelor sociale chiar am identificat-o asa incat ca sa "scap" de obsesia ei mi-am pus-o sonerie pe mobil. Asa incat de acum inainte daca voi raspunde foarte greu la telefon, va fi pentru faptul ca dansez si cant pe soneria lui ;) Care e piesa care v-a marcat voua, neuronul in perioada asta?

vineri, 27 ianuarie 2012

Sine ira et studio! sau ce fac 8 ore de somn

Asa se simte Marin in dimineata aceasta - libera, fara sentimente negative! Si trebuie sa recunoasca ca este un sentiment minunat! La naiba, cateodata este ingrozitor de greu sa fi optimist mereu! De multe ori bancul acela care se refera la copilul optimist care gaseste sub pom, o balega si se bucura intrebandu-se unde e calul, e al naibii de pus in practica la -10 grade. Insa cand, dupa ani de zile de auzit acest banca inca te bufneste rasul, atunci mai ai o sansa sa fi optimist! Si cum karma buna se atrage cu miere, adica cu ganduri pozitive, azi am ales sa caut calul.... :) care cel mai probabil este undeva prin Maldive la soare si bea niste Cosmopolitan, insa nu ne incurcam in detalii!
 
Aseara, in loc sa lucrez la proiectele care mi-ar aduce bani, m-am pus in pat pret de un episod de serial dramatic si adormita am fost pana azi la ora 6.30...doamne bine fu! Se prea poate ca si aerul rece inghitit ieri in tone industriale sa imi fi prins bine sau sa fi fost curentul de la cele trei usi prinse in centura de siguranta care tindeau sa se deschida la fiecare curba...nu vreau sa ii fur nimanui din merite insa oricum o noapte cu somn lung si adanc face minuni, va zic! :) Si cred ca acestui SOMN i se datoreaza starea mea de pozitivitate in doza dubla! Am ales azi ca oamenii meschini si mici ;), care obisnuiau sa imi strice ziua pentru ca ma lasam marcata de gesturile lor sa devina subiect de gluma si de compatimire. Am ales ca oamenii prosti, doamne multi sunt, sa devina subiect de mandrie ca la mine la mansarda un singur neuron, face treaba a 1000 neuroni de-ai lor.  Am ales ca zapada inghetata este buna pentru fitness moca :P. 
 
Insa cel mai important am decis ca daca ma dau cu fundul de pamant nu inseamna ca mi se va face voia ci doar ca ma voi alege cu o enorma durere de posterior. 
 
Asa ca out with the bad and in with the good, vorba americanului si sa ne cautam fiecare propriul cal, zic! :) Si daca nu merge "cu calu'" apai mai am varianta de a imi scrie cu ruj pe oglinda "bai optimisto!" si poate asa va da rezultate, pentru ca sincer drobul de sare daca e sa pice, pica oricum, insa nu inseamna ca trebuie sa imi tin teasta sub el ca sa ii atenuez picajul :P
 
Hai sa avem o zi frumoasa, orinde ne-am afla si oricati prosti am intalni in cale! :)

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Atunci cand eu devine EU!

Azi mi-am dat seama ca timpul petrecut cu mine si cu gandurile mele, este indispensabil pentru a fi o persoana fericita...sa stai sub umbrela uitandu-te la zapada cum cade si sa citesti o carte poate fi cea mai minunata experienta, mai ales daca faci asta band o ciocolata calda care anuleaza orice senzatie de frig. Mi-am amintit ca iubeam sa citesc si ca asta ma facea mereu sa ma simt bine, asa incat acum recuperez citind orice, oricand, oriunde...cartile au redevenit parte din mine...si timpul petrecut in compania lor este de fapt timp pe care il petrec cu mine! Si eu sunt o persoana specila nu d'aia cu loc preferential de parcare desi mi-ar surade cateodata :P ci o persoana minunata! Si sunt in stare sa fac al naibii de multe chestii misto si stiu o gramada de chestii. Am reinceput sa nu ma mai privesc prin ochii unei persoane care nu ma place, ma privesc prin ochii mei si la naiba imi place ce vad, uitasem ca sunt sexy, ca pot sa ma simt bine si ca am enorm de daruit! Nimic nu se compara cu "tu" atunci cand esti "TU", cand iti permiti sa te gandesti la tine si la faptul ca tu trebuie sa contezi, ca nu trebuie sa te compari cu nimeni pentru ca nimeni nu poate fi ca tine! Una din cartile pe care le-am citit in ultima perioada mi-a reamintit ca daca vei incerca sa schimbi oamenii de langa tine nu vei ajunge decat o femeie care iubeste prea mult dar cu prea multa amaraciune, prea multe lacrimi si prea multa tristete. Singura persoana pe care ar trebui sa o schimb cand esti nefericit esti tu, nu persoana iubita, nu parintii, nu prietenii doar pe tine si daca ceilalti accepta schimbarea foarte bine! Daca nu, inseamna ca nu merita sa faca parte din viata ta. Este pentru prima oara cand eu imi spun ca sunt frumoasa si nu mai astept ca altii sa o faca, imi spun ca eu sunt desteapta si nu mai astept ca altii sa o faca...in fond persoana care ma cunoaste cel mai bine, nu pot fi decat eu, nu? Si daca altii vad aceste lucruri in mine si multe altele, oare nu e timpul sa deschid ochii si sa ma vad la justa mea valoare? Mi-am readus aminte ca pot fi femeie, pot fi seducatoare...ca pot fermeca pe cineva cu o privire increzatoare chiar si cand nu sunt machiata si ca pot sa fac absolut tot ce imi pun in cap! De ce oare am uitat asta? Zapada de azi mi-a aratat sunt frumoasa, fara machiaj, fara masca si fara un rol jucat...eu, Marin sunt frumoasa! Asa mi-am petrecut eu prima ninsoare din anul 2012...cu mine, m-am redescoperit si sa va spun un secret....cred ca m-am indragostit...de MINE! :) Piesa de mai jos, de fapt mixul celor doua piese imi place la nebunie asa incat o impartasesc cu voi!

prima zapada in parc....

Ultima poza mi s-a parut geniala. Semnul de "ocolire" urcat in pom, deasupra unui cuib de banci stranse parca asteptand amantii sa se ascunda de privirile indiscrete.....superb pentru o zi de iarna :)

marți, 17 ianuarie 2012

Potential sau pentru ceea ce merita sa lupti - rezolutie de anul nou

A fi fericit nu vine pe tava de cele mai multe ori, din pacate pentru mine nu am fost niciodata o mare luptatoare: in dragoste, in cariera, la scoala asa incat fericirea daca implica lupta nu prea avea cum sa ramana mult prin zona mea. Acolo unde am vazut potential, daca a implicat lupta cu sange de cele mai multe ori mi-am luat bocceluta si am plecat in cealalta parte, asa am facut acum multi ani si am continuat sa o fac desi anul trecut mi-am jurat ca nu ma voi mai da la o parte. E trist, pentru ca potentialul nu este ca si gunoiul pe strazile Bucurestiului, adica sa il gasesti la orice colt de strada, tot anul trecut am vazut in fata mea potential, si pentru ca nu am reusit sa imi amintesc cine sunt si cum sunt, nu am reusit sa scot maximul desi zilnic vedem sanse si in mintea si in inima mea imi dadeam seama ca stateam pe un bolovan care ascundea o minunata nestemata si care depindea doar de mine sa se transforme intr-o minunata bijuterie. Am crezut in nestemata acea multa vreme insa niciodata suficient de mult incat sa o lustruiesc, m-am lasat absorbita insa de neincrederea in mine si am preferat doar sa sed pe ea, ca intr-un final sa ma ridic si sa plec. Eram cineva care, cu ochii mintii si cu cei ai inimii, vedea un lucru minunat insa nu reusea sa isi mobilizeze muschii corpului asa incat sa il scoata la iveala! De acum inainte voi lupta pentru lucrurile cu potential din viata mea! Ziceam zilele trecute karma iti scoate in cale oameni de la care sa inveti, multa vreme cineva mi-a spus ca lupti pentru chestiile in care crezi, am zis ca o voi face insa m-am lasat descurajata! Alaturi de rezolutia anului nou in care imi doream sa fiu fericita, mai adaugam una zilele astea: sa lupt pentru chestiile cu potential, sa nu mai renunt si mai ales atunci cand gasesc ceva ce are sansa sa se transforme in nestemata (cariera, dragoste, eu) sa pun mana, ca ajuta mult la conditia fizica, si sa ma apuc de lustruit! Poate va merita sau poate nu, insa important este ca la final va fi o calatorie de care ma voi fi bucurat si s-ar putea sa mai descopar si ca a meritat munca si daca nu, ce conteaza? Va fi fost o mare distractie! ;) Crap, somnul se pare ca nu ii prieste lui Marin, mai ales daca e jumatate de noapte si jumatate de zi :)))! si pentru a va fi alaturi de o postare lacrimogena pe o parte si plina de bijuterii pe alta, va pun o melodie care pe mine ma bine-dispune mereu. Am ales o versiune sexy pentru ca merge cu noua mea personalitate! :)

luni, 16 ianuarie 2012

Postarea de luni :) sau ce citeste lumea acu trei luni si scrie abia azi despre :))

Mi-a ramas in cap ceva ce am citit acum multa vreme pe blogul unui nene, e singura postare pe care am citit-o insa asta pe care mi-au cazut ochii m-a urmarit. Iar in perioada asta in care incerc sa redescopar chestii uitate despre mine, mi-am dat seama ca omul avea dreptate. In mare zicea cam asa...atunci cand vedem ceva care ne-am dori sa avem si noi in viata: o relatie perfecta, un copil destept, un job plin de satisfactii, o silueta de invidiat primul sentiment pe care il incercam este invidia iar gandurile sunt de genul: "de ce ala si nu eu?", "ce are aia si nu am eu?" etc. In loc sa simtim bucurie, pentru oamenii aceia ca si-au gasit ce isi doreau si sa ne dorim si noi sa fim la fel de norocosi incat peste un timp sa putem fi la fel ca ei, noi devenim invidioasi si ne incarcam cu energii si sentimente negative! El zicea ca atunci cand esti pozitiv, si viata e pozitiva cu tine sau ma rog, ceva de genul :P. Si pentru ca in capul meu a facut sens ce zicea omul acela, mi-am dat seama ca in perioada in care eram pozitiva si aveam un mojo bun, karma ma rasplatea cu o gramada de bunatati :) asa incat desi pe undeva m-am uitat pe mine, week-end-ul asta am gasit cateva bucatele prin camara! Mi-am dat seama ca sunt o persoana wow, ca am forte multe de oferit, ca stiu o gramada de lucruri, inca mai am de regasit frumusetea, super energia si desteptaciunea (gasitorului recompensa!!!) :)) insa abia am plecat la drum, asa incat cred ca sunt pe calea cea buna, de a imi regasi increderea in mine. Acum multa, multa, multa vreme persoana cu care imi imparteam viata, a dus munca de lamurire si a adaugat caramizi peste fundatia inceputa de familia lui Marin insa pe care blogarita de mine o lasase in paragina. Mi-a dat aripi si m-a invatat sa zbor, sa am incredere in mine si in cei din jurul meu, sa caut sa invat mereu lucruri noi si sa impartasesc si altora lucrurile pe care le stiu, sa imi iubesc defectele si sa muncesc sa le indrept si mai presus de toate m-a invatat ca pot sa fiu independenta fara insa a calca lumea in picioare, asta a fost partea cea mai grea pentru copilul super rasfatat caruia ii se cuveneau toate :D! In perioada acea, increderea mea a cunoscut spatiu cosmic :) Anul trecut, am uitat toate astea si am devenit o persoana agasanta si chinuitoare pentru mine si pentru cei din jur, chinuita de indoieli, am inceput sa imi vad doar defectele si sa imi neg calitatile, mi-am indepartat oamenii dragi (e drept unii sunt la mii de mile distanta, dar asta nu e o scuza :)), am uitat sa investesc in mine, sa imi acord timp si am uitat sa zambesc, motive pentru care am devenit nefericita si in loc sa fac ceva ca sa schimb situatia m-am complacut in ea. Una din rezolutiile de anul nou era sa redevin fericita asa incat sa am mereu motive sa zambesc, pentru ca viata e scurta si nicioadata nu stii cat de repede iti vine timpul! Inca din primele zile ale anului incerc sa imi aduc aminte de spatiul meu cosmic, de aripi, chestiile din neuron si mai ales de persoana mea! O femeie puternica caruia nu ii sta nimic in cale! Week-end-ul asta mi l-am dedicat, am petrecut timp cu mine, chiar sunt o tipa misto :)))), am invatat lucruri noi, am cunoscut oameni draguti, am fost motiv de inspiratie pentru cineva, am primit aplauze la scena deschisa si mi-am dat seama ca am o problema cand vine vorba sa pronunt repede: "sase sasi in sase saci!" de trei ori :)))! Am facut de toate mai putin partea cu marea! :( Cum neuronul meu este cel mai activ noaptea, sambata pe la ora 1 si ceva mi-a spus ca datorita faptului ca duminica la ora 9 aveam deja angajamente, era cam greu de realizat si drumul inapoi in timp util dupa vederea rasaritului, asa incat am amanat pe vinerea urmatoare, si am inlocuit autostrasa A2 cu un somn bun! Promisiunea de la comentariu se amana pe saptamana urmatoare, Florian! ;) LE: am pus si o melodie ca sa va tina companie cat cititi ditamai postul :))

miercuri, 11 ianuarie 2012

Google on the map

Tocmai am primit un telefon care mi-a adus un mare zambet pe fata, un prieten de la Valcea m-a sunat si mi-a spus sa dau cautare pe Google dupa orasul lui si sa dau scroll pana la ultimul link gasit de Gogu pe prima pagina ;) va las pe voi sa va delectati cu raspunsul ;) Merci Alecs! ;)

joi, 5 ianuarie 2012

Anul 2011 in postari sau prima rezolutie de anul nou

Cu soc si groaza, m-am uitat acum la numarul de postari din anul 2011, am fabulosul numar de 40...m-am intristat peste intristarea pe care deja o aveam, chiar am neglijat blogul in favoarea retelelor de socializare gen facebook, twitter si altele de gen....e trist pentru ca de fapt blogul mi-a fost mereu cel mai ieftin psiholog ....de ce oare am renuntat sa mai scriu? Ia sa revenim la ganduri mai bune si sa incepem din nou sa ne aducem contributia in neant :P. Apropo de asta, saptamaniile trecute, aflandu-ma intr-o librarie...stiu, stiu va las sa va reveniti! :P am achizitionat o carte de Edgar Alan Poe! Soc si groaza! :) cand eram mica eram fascinata de cartile lui si imi aduc aminte ca una din povestiile care m-au impresionat la vreme aia, am avut-o pe caseta audio, niciodata nu in copie tiparita, "Carabusul de aur". Ascultam caseta mereu si mereu si alaturi de Greuceanu mi-a infrumusetat copilaria asa incat atunci cand mi-a sarit in fata cartea lui Poe, care pe langa carabus mai continea si alte povestiri scurte nu am rezistat tentatiei si intr-o mana tinand cardul si in alta cartea m-am indreptat grabita spre casa de marcat, parca fugarita de teama sa nu mai descoper si alte carti care s-ar cere cumparate, de amintirile din copilarie ;) Cartea este exceptionala, iar povestea carabusului...a reusit sa nu dezamageasca copilul din mine. Una din rezolutiile de anul nou este sa citesc mai mult, asa incat inca de la inceputul anului am cam citit la greu diverse carti! Parca cunoscandu-ma sau poate impinsi de lipsa sinonimelor din exprimare a determinat lumea din jurul meu sa imi ofere cadouri de Craciun sub forma de cartile de orice tip si fel: de la istoria fotografiei de reclama pana la carti SF referitoare la alegeri, audio-book-uri plus o gramada pe care in ultima vreme mi le-am achizitionat cu manuta mea stau la rand sa fie citite. La astea se mai adauga si audiobook-urile primite de-a lungul anului si cele legate de job care isi asteapta randul pe kindle ;) asa ca acum nu mai am nici o scuza sa nu rezolv aceasta rezolutie :) Voi ce carti mai cititi?