Lemonade Maker trade mark

 

Urma - Buy me with a coffee

De ieri de cand am auzit-o la Midget melodia nu mi-o mai pot scoate din cap. Data trecuta cand am facut obsesie pentru piesa asta mi-a luat 3 zile ca sa pot trece la alta...oare acum cat o sa ma tina? :)

Instead of wasted gifts around
Instead of losing all we have
Instead of dreaming of a man you'll never have
You'd better breathe with me and feel...

Instead of planning and debating
Instead of shaping my own dreams
Instead of dreaming of a son you'll never have
You'd better breathe with me and feel...

You can buy me with a coffee
I'm so cheap...

Instead of letting distance talk
Instead of losing all we have
Instead of dreaming of a man I'll never be
You'd better breathe with me and feel...

Instead of judging day and night
Instead of wasted time on both sides
Instead of guessing what the hell went wrong with me
You'd better breathe with me and feel...

You can buy me with a coffee
I'm so cheap...

Sa fi sanatos in Romania

Experienta de a sta cu cineva intr-o camera de garda a unui spital romanesc este una la fel de oripilanta ca a aceea de a fi pacient intr-un astfel de lacas. Mizeria atat cea umana cat si cea din interiorul "sterilitatii" ma ingrozeste!Acum ceva vreme am avut nesansa de a sta cu un prieten in camera de garda a spitalului Municipal, o camera de garda considerata relativ modernizata. Pe langa faptul ca stai ore si astepti..in picioare…pentru ca nu exista scaune aici nici macar pentru 1% din cei care au de asteptat ore in sir pentru o serie de investigatii de "urgenta" nu mai zic de cei care isi asteapta cunoscutii aflati in perfuzii sau la radiografie sau in stop respirator. Sincer, cred ca sa fiu doctor m-ar apuca depresia sa stiu ca lucrez intr-o astfel de locatie si se presupune ca mai trebuie sa imi fac si treaba? Bleah! O sa revin, dar experienta este inca prea execrabila pentru mine si incerc sa fiu cat mai putin rautacioasa asupra locului pentru ca acolo a lucrat la un moment dat si fratele meu si pentru ca doctorii pe care i-am intalnit in garda asta au fost chiar minunati.

Vatra Dornei de we

Am avut bafta ca we asta sa ma duc intr-o locatie unde nu am mai fost de peste 20 de ani. Vatra Dornei. Desi imi aminteam ca e frumoasa, am ramas suprinsa insa cat de frumoasa poate fi si am redescoperit frumusetea tarii noastre care pe o parte are o naturalete care te imbie la poze si la polul opus au oameni care te imbie la crime, atat in zona Bicazului cat si pe toata intinderea raului Bistrita, erau numai pungi, sticle de plastic si jegul lasat de localnici sau vizitatori opriti pe margine sa se imbuibe o leaca!

 

 

M-au degustat tinerii din Cheile Bicaz-ului, care dupa ce goleau sticla de suc de 0.5 o aruncau nepasatori in raul dintre doua case....m-au degustat turisti care veniti sa faca poze la Lacul Rosu, aruncau resturile menajere oriunde mai putin in containerele de gunoi, care oricum erau pline pana la refuz....si o gramada de altele de gen. M-am intristat sa vad fabricile odata fertile si mandria tari azi stand in paragina cu ziduri intregi prabusite sub greutatea goliciuni care le inconjoara....si totul intr-un fel poetic plin de o chemare catre fotografie....rau a ajuns tara asta si cu toate asta ea continua sa ne surprinda prin frumusetea ei. Revin si cu a doua transa de poze in care sper sa fiu mai pozitiva!

from halloween

Promit ca revin cu mai multe poze cand m-oi mobiliza sa stau acasa :D

O gura de aer curat pentru suflet

Ieri va ziceam ca am sa va spun despre Iulian CSR cum e trecut la mine in telefon, este un om despre care mi-am promis ca voi scrie dupa primele 10 minute de discutii. Este primul om care m-a facut sa imi doresc sa fiu mai buna si sa ajut.

 

O colega din Companie m-a sunat intr-o zi si m-a intrebat daca e ok sa dea numarul meu de telefon cuiva care "face mult bine" cum mi-a zis chiar ea si cu care crede ca as putea lucra, m-a facut curioasa si raspunsul meu a fost unul pozitiv, asa incat dupa cateva zile aveam sa il cunosc fata in fata pe Iulian Vacarean, care pana atunci era doar o voce calma si foarte placuta la telefon. A venit cu o bicicleta pliabila si usor stanjenit de faptul ca intarziase, insa incurcase locul de intalnire. Nu era deloc cum ma asteptam, primele lucruri pe care l-am remarcat la el a fost delicatetea lui si ochii albastri foarte calzi. Am o problema cu oameni care intarzie, insa cumva dupa primele 3 minute de discutie cu el, uitasem ca a intarziat, mi-a vorbit cu pasiune despre proiectele lui, de unele auzisem, in unele mi-as fi dorit sa ma fi implicat insa mereu s-a intamplat ceva iar de altele mi-a parut rau ca nu am auzit astfel incat sa ma pot implica. Fie ochii lui calzi, fie zambetul sincer sau poate doar tonul vocii cand vorbeste depre ceea ce face insa ceva m-a facut sa il ascult cu gura cascata (sper sa nu fi fost chiar atat de evident :)). A continuat sa imi povesteasca cate ceva si despre el, nu stiu daca face asta cu toata lumea insa cumva m-a facut sa il invidiez si mai tare, pentru puterea lui interioara si pentru credinta lui ca lucrurile se pot schimba in bine, si mi-am dat seama ca delicatetea nu are legatura cu Iulian, pentru ca Iulian este una dintre cele mai puternice persoane pe care le-am intalnit, un om cu credinta si cu gandire pozitiva insa in acelasi timp este un copil prin increderea pe care o are in oameni…si din nou am fost invidioasa, pentru ca vreau si eu sa am si eu credinta lui, vreau increderea pe care el o are si pasiunea lui de a face bine. Si Iulian chiar crede ca poate face sa fie BINE in Romania - cu tot sufletul se vede asta din felul cu care vorbeste despre ce a facut, ce face si ce vrea sa faca. O sa ma opresc aici pentru pentru ca Iulian este foarte modest si nu stiu daca citind postul meu s-ar simti confortabil insa de mult timp nu am mai simtit atat de multa admiratie pentru cineva asa cum am simtit pentru el, iar asta trebuia sa impartasesc cu voi! :)

 

Eu va zic cateva dintre proiectele lui, voi le cautati pe gogu si apoi imi spuneti ce parere aveti de Iulian ;)  

Lecturi urbane: proiectul pentru care eu am suspinat mult si pentru care mi-as fi dorit sa merg cu metroul! ;)

Tine povestile copiilor departe de spital – un proiect dedicat sectiei de oncologie de la spitalul Marie Curie.

Matasari 17 pe care ii puteti urmari si pe facebook si pe twitter

 

Sper sa pot lucra cu Iulian si sa fiu o parte din lumea lui de BINE, asta pentru ca sunt convinsa ca fiecare om care il intalneste descopera lucruri despre siesi pe care nu le stia. Si daca nu poate totusi cumva ma ia si mine pe langa el sa pot fura din energia lui pozitiva :)