pentru inimi

Am sters de nenumarate ori inceputul acestui post pentru ca imi e destul de greu sa fiu serioasa insa despre ceea ce va vorbesc mai jos este un gest fantastic si o intiativa demna de toata lauda a unui grup de prieteni.
De Pasti, am primit un mail de la unul din colegii mei, Cristi Apostol, nimic nou sub soare, in corpul mailului era o rugaminte de donare a unei sume oarecare pentru a aduce zambetul pe buze unor oameni mai nefericiti, care se bucura la lucruri pe care noi le luam drept ceva normal, cum venea si 1 iunie m-am gandit ca este un gest frumos pe care il face colegul meu sa adune niste bani si sa ii dea la o organizatie de copii.
Mailul era simplu si haios si a fost urmat dupa ceva timp cu rezultatetele donatiilor noastre: un set de poze facute la o scoala unde s-au dus Apostol impreuna cu prietenii lui cu multe cadouri pentru copii din sat, vreau sa precizez ca este vorba de o gasca de tineri de 24 de ani care in timpul lor liber, au mers si au facut cumparaturi: ghiozdane, ustesile de scris, jucarii si dulciuri pentru ca in week-end sa mearga intr-un sat uitat de lume, plin de saracie si sa le daruiasca unor copii total necunoscuti un cadou de 1 iunie. Poate nu vi se pare un gest iesit din comun, insa pentru copillul care merge la scoala cu ghiozdanul sorei mai mari inseamna enorm sa primeasca unul nou cadou de la niste straini veniti de la Bucuresti.
Datorita faptului ca suma a fost substantiala, gasca a decis sa continue actiunea si au ales inca un week-end si au plecat spre Viziru incarcati cu 40 de cadouri pentru copii scolii din sat. Vineri a fost ziua lui Tudor, unul din prietenii lui Apostol, cu toate astea ei au ales ca chiar in acest sfarsit de saptamana special, de aniversare, sa il petreaca cu acesti copii. Am avut marele noroc sa fiu invitata sa merg cu ei si am putut sa fiu parte, macar prin prezenta din aceasta super actiune. Desi nu am nici un merit, pentru ca a dona o suma modica nu mi se pare un gest iesit din comun, in fata la ce au facut ei - m-am simtit extraordinar sa merg cu ei si sa pot sta alaturi cand impart cadourile.
Pe parcurs ce adaug poze, comentez...
Intrarea in scoala nr 2 din localitatea Viziru:

Am fost intampinati de fotbalistii scolii cu baloane:

Clubul de sah:

clubul de desen:

Peretii scolii:


Activitatii din curtea scolii (evident ca am fost umilita la tennis cu piciorul sau pase, nu stiu exact ce era :D)



Terenul de fotbal:

Copii nu stiau la ce sa se astepte:

Cadourile ii asteptau in cancelarie (cu ocazia asta am pasit inCancelarie, fara emotia de a fi urecheata pentru nush ce prostie as fi facut asa cum s-a intamplat toata generala si tot liceul ;))

Au fost rugati sa scrie un cuvant care sa reprezinte vizita noastra acolo pentru ei:

Mai exista si colegii necomformisti ;) care au insistat sa fie parte din poza de grup:

Iar ei sunt Trupa:



Vreau sa cred ca generatiile care urmeaza generatiei mele, sunt asemanatoare lor!
Sper sa nu sar pe nimeni din enumerare: Cristi, Tudor, Mio, Dana, Mariuk, Nico, Helen, Antonio, Dan si Arghi.
Traiesc cu spernata ca ei vor reusi sa schimbe ceva prin atitudinea lor in tara asta si ca prin ei, si altii asemeni lor, vom ajunge sa fim mai buni uni cu altii si mai sensibili la nevoile celor din jur.
Sunt foarte mandra ca am petrecut acest week-end alaturi de ei, si sper ca in momentul in care voi avea copii si vor creste mari sa fie macar pe jumatate de responsabili si de inimosi ca ei.
Tks guys for a great week-end ;)