MARIN: Hrană pentru zâmbetul interior

Sunt una dintre cele mai norocoase persoane! Atunci când am luat decizia de a mă implica într-un proiect de voluntariat şi training pentru tineri, m-am gândit că va fi diferit de celelalte proiecte ale mele şi va fi o experienţă bună pentru dezvoltarea mea personală să discut cu altă categorie de vârstă, despre subiecte pe care le abordez în mod normal prin natura muncii. Idea de a merge la Bacău să discut despre vorbitul în public, era exact ce îmi trebuia! Aveam nevoie de o plimbare pentru sufletul meu călător şi să pun ceva distanţă între mine şi Bucureşti. Ceea ce am căpătat însă a fost unul dintre cele frumoase cadouri pe care mi le puteam dori, unul dintre cele mai extraordinare weekenduri, plin de satisfacţie sufletească, plin de energie pozitivă pentru mine şi mai ales plin de oameni care m-au învăţat că atunci când îţi doreşti ceva, tot universul se dă peste cap ca să se întâmple.
Bacăul m-a primit asa cum îl păstrasem în amintire de pe vremea bancii roz, cu oameni calzi cu grai moldovenesc! Mi-a plăcut atunci şi mi-a plăcut şi acum! Ghizii mei, în această scurtă vizită au fost părinţii coordonatorului proiectului, băcăuan de fel. M-au făcut să mă simt bine-venită în caminul lor şi parte din familie, o familie caldă si specială care îmi aduce un zâmbet cald pe buze acum când mă gândesc la ei.

Însă eu abia aşteptam să cunosc clasa - ştiam de la traineri care fuseseră acolo înaintea mea, că este plina de elevi/studenţi dornici de a învăţa şi işteţi foc! Însă aşteptările mi-au fost întrecute de privirile pline de vioiciune, de conexiunile rapide şi de multitudinea de lucruri pe care aveau să le împărtăşească cu mine în perioada următoare.

Nu pot să vă descriu atmosfera şi energia pentru că trebuia să fi acolo, în acea sală pentru a fi parte dintr-un univers minunat în care am vorbit despre oameni, voluntariat, vise, aspiraţii, dragoste, iubire de ţară, mentalităţi, prejudecăţi şi....curcubee :).

După două zile petrecute cu o grupă de oameni încântători, aceştia au decis ca o parte din magia lor trebuie să se reverse şi asupra mea, aşa încât şi-au împărtăşit gândurile cu mine. Promisesem că voi citi hârtiuţele când ajung acasă şi mă pun în faţa blogului. Însă o dată primite, acestea mă strigau ca un cadou de Crăciun descoperit cu mult înainte de 24 decembrie...am cedat...:( ceea ce am citit pe micuţele petice de hârtie mi-au umplut inima de bucurie, mintea de gânduri pozitive şi ochii de lacrimi.

Le-am cerut permisiunea să le public comentariile aşa încât veţi citi cu ochii voştri ce şi cum.

Încerc să închei, datorită faptului că deşi a trecut aproape o săptămâna de când m-am întors de acolo sunt în continuare plină de energie bună şi aşa cum mi se spunea duminică seară am un zâmbet pe faţă care nu vrea să dispară, semn ca mi s-a întâmplat ceva cu adevărat minunat! Gio, Roxy, Geo, Andra, Ioana, Monica, Mădălina, Alex, Tudor, Alexu, Vlăduţ, Dominic, Andrei şi Paul sunt convinsă că voi mai auzi de voi, pentru ca voi veţi schimba lumea doar prin felul vostru de a fi! Vă mulţumesc că m-aţi lăsat să fiu o mica parte dintr-un lung drum, care pentru voi va fi plin de realizări şi lucruri măreţe: PSSG Bacău you are awesome! ;)

Şi pentru că Bacăul este special, la colecţia de brătări de pe mâna s-au mai adăugat două, mulţumită lui Roxy şi lui Andrei! Şi spun cu mâna pe inima că sunt brăţările de care sunt cea mai mândră din toată colecţia!

Mai jos aveţi poza cu ei - aşa-i că sunt nişte frumoşi? :D Iar eu sunt foarte mândră de fiecare în parte pentru ce au realizat în trei weekenduri! :)