Atunci când datorită muncii drumurile îţi scot în cale oamenii minunaţi care şi-au făcut din pasiune jobul de zi cu zi, poţi spune că eşti norocos. Poate nu dus la extrem de norocos pentru că nu eşti în papucii lui dar măcar un pic norocos pentru că ai şansa să îi cunoşti. E şi mai ciudat când îi întâlneşti faţă în faţă, după ce ai participat, te-ai implicat şi ţi-au plăcut la nebunie proiectele lor.
În ultimele săptămâni am întâlnit astfel de oameni. Prima este o doamnă! Fineţea, cuvintele folosite dar şi tonalitatea caldă cu care îţi vorbeşte trădează calitatea unei educaţii şi a unei investiţii în mult bun simţ. Te face să vrei să o asculţi mereu, zâmbeşte potolit, dar continuu. Face PR de ceva vreme, din punctul meu de vedere este un om de PR de la felul în care îţi răspunde la mailuri până la felul de a îţi strânge mâna, la finalul unei întâlniri. Profesionalismul ei se vede…se vede în proiectele ei, se vede în ţinuta ei şi mai ales se vede în încrederea pe care o abordează atunci când îţi prezintă o nouă idee. Ştie că va fi o reuşită. Nu o să îi dau numele ci doar o să îi mulţumesc pentru că m-a făcut să zâmbesc atunci când mi-a spus că dacă nu are o zi bună se machiază, asta o face mereu să se simtă mai bine, împărtăşesc sentimentul ei. Şi eu fac la fel, dar shhh :)
Cea de a doua persoană este un domn care îşi trăieşte pasiunea. Actor de formare...şi regizor şi producător, este un om care a studiat la New York, dar s-a întors în România pentru că aici e ţara lui. Are o cafenea unde se joacă teatru, şi îi place. Are planuri dar mai presus de toate vorbeşte cu pasiune despre muncă lui, despre ce înseamnă o piesă de teatru şi despre ce înseamnă să fii actor aici. E molipsitor, aproape vrei să laşi totul şi să te apuci de teatru. Am simţit admiraţie, meseria lui / afacerea lui aduce fericire, seară de seară oamenilor, le dă spectatorilor şansa ca timp de o oră să păşească într-un tărâm magic unde imaginaţia, emoţiile, senzaţiile au altă expunere sub lumina reflectoarelor.
Ei cam aşa mi s-a întâmplat mie să cunosc oameni care m-au umplut de energie şi de la care m-am molipsit de patos şi de zâmbet. Pentru că fiecare din cei doi de mai sus, au un zâmbet pe care doar oamenii fericiţi şi împăcaţi îl au. Anul acesta plănuiesc să îmi lărgesc grupul de prieteni doar cu astfel de oameni. Pentru că zâmbetul şi mulţumirea de sine sunt molipsitoare la fel ca şi pesimismul şi amărăciunea, ori mie cele din urmă nu îmi trebuie :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu