Mai tineti voi minte cand eram mici si ne puneam scoicile la ureche ca sa ascultam marea? Moama ce incantata eram, mai ales ca io am fost creatura acvatica inca de cand am putut sa ma tin in picioare. Eh acum am primit o scoica cadou de la un prieten, amintire pentru we pe care ei l-au petrecut la mare si in care eu nu am ajuns din varii motive, ca o fi de la faptul ca sunt eu mai batrana si mai surda, ca e o fi scoica data cu lac sau pentru faptul ca e lunguiata idea e ca marea….nu se aude….oricat m-as chinui L Deci nici macar scoicile nu mai sunt la fel ca in copilarie….bine macar ca gemul de prune are acelasi gust atunci cand il pui pe paine cu unt :) aia imi place la fel de mult ca in copilarie si atunci cand e pe paine proaspata parca musc din amintirile pe care le am cu bunica care imi dadea dupa insinstente multe cate doua felii :D si io ma mozoleam toata pentru ca evident ca nu reuseam sa mananc civilizat painea aia proaspata, asta a ramas nechimbat in 30 de ani……
7 comentarii:
Io n-am auzit niciodata marea in vreo scoica, motiv pt care intotdeauna am crezut (si inca mai cred :D) ca asta e o cioaca de zile mari. Posibil sa fi fost io mai surda decat media pe tara, da nu cred! Am zis! :D
aolioooo in loc de "blonda" trebuia sa te cheme TOMA NECREDINCIOSUL!!! :))))....cat despre surzenie...ma abtin :P
Blonda e greu sa o intelegem pe Marin, cred ca a picat in butoiul cu melancolie si-si cauta colacul de salvare:P ,e in faza premergatoare de trecere la clasa adulti:)))) mai trebuie sa avem rabdare....:P
dap, nu ati auzit ca fac 30 de ani?!?!?! :D daca nici acum nu mi se permite sa fiu melancolica atunci cand? :P
iar partea cu maturitatea nu o comentez! :D AM ZIS! :P
Nici noi! :))))))))))))
Bine faceti! :)))))))
Trimiteți un comentariu