se zice ca prietenia e ca vinul cu cat e mai lunga cu atat e mai buna...nu stiu unde am auzit asta insa tare mult mi-a placut zicala :) si in general ajungi sa ii apreciezi cand nu te vezi mult timp cu ei, cand stai la un pahar de vorba si povestiti cat in luna si in stele. Si cand esti prinsa intr-o lupta interioara cu varsta, cu astenia de primavara si nu depresia prinde tare bine sa ai niste oameni pe langa tine care te apreciaza si care stiu ca ai si zile bune si zile rele insa care te accepta asa cum esti si nu iti cer sa te schimbi!
Indiferent de schimbarile din viata mea, constanti au fost prietenii sau amicii sau cunostiintele, e drept ca sunt o persoana care cunoaste multa lume si ca e greu sa tii pasul cu mine cateodata insa in acelasi timp multa lume isi doreste sa fie in pantofii mei de clestar aka de zana ;) Si unii apreciaza si fapul ca am gura mare si imi exprim parerile pe care apoi mi le sustin si nu bat in retragere, apreciaza sinceritatea chiar daca nu mereu felul meu de a spune ceva este cel mai agreabil posibil ei bine stiu ca desi in viata mea sunt multe variabile imi dau seama ca indiferent unele chestii raman constante: prietenii si atunci ma intreb in momentele in care sunt eu cu capul meu pe perna cum de anumite chestii trec pe langa mine si uit multe chestii si cateodata primesc cate o palme peste ceafa sub forma de repors, tipat, piedica sau claxon in trafic si mi se lumineaza multe....
Nu ati inteles nimic, bun :) nici eu :) da' vroiam sa scriu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu