O limonadă şi un discurs

Ei bine acum doua seri nu am reuşit să fac nici o poză, însă compania de care m-am bucurat şi zâmbetul sufletesc care încă este la loc de cinste au fost mai mult decât un câştig.

 

În aprilie am susţinut un curs la Oratorica, un proiect organizat de liga studenţilor de la Contabilitate şi care este axat pe dezvoltarea aptitudinilor de comunicare a studenţiilor . Am avut onoarea să am în clasa de Public Speaking oameni minunaţi care mi-au rămas în viaţă: viitori sportivi pasionaţi de nutriţie, viitori designeri sau viitori oameni de creaţie. Eu am împărtăşit cu ei informaţii iar ei mi-au dat în schimb energie, feedback-uri fantastice şi mai ales prietenia lor – lucru de care sunt extrem de mândră! 

 

Acum două seri m-am văzut cu una din domnişoarele care au fost alături de mine la experienţa Oratorica. Au fost câteva ore geniale care m-au făcut să îmi recapăt încrederea în oamenii din România şi să cred că avem un viitor! Discuţiile purtate pe terasa Atelierului Mecanic, mi-au dat bună dispoziţie şi mi-au reconfirmat că cel mai frumos lucru pe care îl poţi face în viaţa e să te înconjori de oameni minunaţi de la care să ai ce învăţa, care să îţi hrănească zâmbetul interior şi care să fie alături de tine când spui "la naiba, am încurcat-o!" ca să parafrazez o poză care circulă în universul vast care este internetul. Ei bine, atunci când este momentul potrivit aceşti oameni apar în viaţa ta şi dacă eşti deschis pot deveni cea mai frumoasă parte din viaţa ta. Dacă eşti norocos îţi rămân alături o mare parte din ceea ce ţi-a rămas în faţă. Eşti dator însă ca energia/ învăţăturile/ experienţele ce ţi-au fost dăruite să le împarţi cu alţii care la rândul lor să le dea mai departe.

 

Am povestit experienţe, aminitiri şi am vorbit despre oamenii care ne fac viaţa mai bună prin apariţia lor în ea. Discuţia m-a făcut să realizez multe dar mi-a făcut şi un dor nebun acel cineva care e acolo când am probleme, care mă face să zâmbesc mereu şi care este cel mai aprig susţinător al meu... 

 

Dar revenind mulţumesc Florentina pentru cea mai delicioasă limonadă de vorbă avută vreodată pe străzile Bucureştiului şi pentru că ştiu că eşti o cititoare a blogului nu am apucat să fac testul, tu ai trimis articolul? :) 

Pantofii de coorporatie

Azi am ales ca dupa program sa arunc pantofii cu toc si sa ii inlocuiesc cu tenisii mei multicolor, sa imi iau aparatul foto si sa iau Bucurestiul la picior, ce va iesi vom vedea ;)

Sent from my Nokia phone

Turist în țara mea

Turist în ţara mea, sună aşa cumva…exotic! Şi asta pentru că este. De cele mai multe ori toată lumea atunci când alege să îşi facă vacanţa alege o ţară străină. Ei bine eu am ales să îmi fac mini vacanţa în ţara mea. Voiam enorm de mult să văd concertul Roxette, voiam enorm de mult să mă bucur de Cluj nu ca o persoană care e venită cu afaceri ci ca un om simplu care îl poate lua la picior. Voiam să mai merg la festivalul medieval de la Sighişoara şi voiam să văd oraşul copilăriei mele Turda. Ei bine toate s-au legat în ceea ce a însemnat vacanţa mea 4 zile de România fie văzută din maşină, fie bătută la picior şi fotografiată…pur şi simplu România.

În voiajele mele şi în interacţiunile mele cu străini mereu mi-am susţinut ţara ca fiind una frumoasă. Norocoasă de a avea o mama plimbăreaţă, cu drag de munte şi mare, pâna la 12 ani am văzut mare parte din meleagurile pe care m-am născut, deci vorbesc din experienţă. Însă ador să îmi redescopăr ţara cu ochi de adult. Şi despre acest lucru a fost această vacanţă! Am bătut Clujul la picior, la fel cum am făcut în Praga sau Amsterdam şi am descoperit fiecare cotlon. M-am plimbat prin gradina botanică pentru a doua oară, prima oară a fost când avem 8 ani şi am învăţat ce înseamnă o grădină botanică. Ţin minte şi acum fluturii albaştrii din sere…:) acum nu mai erau. Am facut poze şi m-am jucat în artezienele din Piaţa Matei Corvin şi am depănat poveşti cu vânzătorul de delicatese greceşti din centru, fost locuitor al Bucureştiului.

Apoi a urmat Turda, localitatea unde mi-am petrecut multe concedii cu mama :) aici am asistat prima oară la ignat şi tot ce înseamnă acest ritual pentru românii să fi avut vreo 9 ani, tot aici am primit şi prima mea pereche de patine pentru gheaţă, tare mândră am fost de ele. Am fost la Salina Turda, făcută pe bani europeni – mica însă impresionantă cu lacul salin cu bărci, cu roată mare de câteva etaje şi cu liftul panoramic! Cel mai tare însă tot în camera ecourilor mi-a plăcut, mi-am exersat yolaleileiul pentru vreo dată, când voi ajunge în Alpi :)

Sighişoara era pe departe de ceea ce îmi aminteam ca şi copil. Cetatea pestriţă, plină ochi de semne de turism şi fară pic de entuziasm pentru festivalul medieval care îi răsuna între ziduri, m-a făcut să cred că este un oraş care trebuie descoperit departe de vârful sezonului care este Festivalul Medieval de la Sighişoara. Voi reveni şi îmi voi păstra mintea şi inima clare pentru o nouă revedere.

4 zile, 2000 şi ceva de kilometri, prietenii şi multă Românie: frumoasă, crudă, murdară, gălăgioasă şi mereu în schimbare.

O zi de miercuri, obişnuită!

Ieri a fost mijlocul săptămânii. Pentru cei încadraţi în câmpul muncii a fost o zi liberă de la stăpânire şi cum Marin nu prea are stare atunci când are ceva mărunţiş în buzunar şi o leacă de timp liber, s-a pus pe drum.

Destinaţia finală a fost Sibiu, pentru o ciorbă de fasole şi afumătură via Transfăgărăşan, pe care anul acesta nu îl salutasem. O vreme excepţională pentru o astfel de escapadă. Numărul de grade de la Vidrarul m-au călit pentru Belgia ce urmează :) iar Bâlea mi-a amintit că va veni şi iarna cât de curând. Însă aceasta este altă poveste, pentru că până atunci mai avem multe lucruri de înfăptuit! :)

Plecată încă de dimineaţă şi dornică de condus pentru a îmi organiza ideile, la finalul zilei am ajuns după mai bine de 500 de km străbătuţi înapoi acasă unde am picat ca un bolovan! Sibiul nu m-a dezamăgit nici de data aceasta, luat la picior este la fel de frumos ca atunci când îl vezi prima oară. Străzile te îmbie la poveşti romantice, magazinele mici şi cochete te farmecă prin delicateţea firmelor care le păzesc intrarea, iar oamenii te fac să zâmbeşti şi să uiţi că ai doar câteva ore să îi redescoperi.

Trezitul de dimineaţă cu zâmbetul pe buze, merele mâncate la poalele cetăţii Poenari, pozele făcute la picioarele omului de Aluminium, care păzeşte barajul Vidrarul, bulzul mâncat la Bâlea unde lumea ne-a crezut turişti străini :))), calfele din Sibiu de lângă biserica evanghelică, casele cu premii pentru restaurare, domnul drăguţ de la parcare care mi-a spus să vin mai des ca să mă recunoască aparatul de plată şi zâmbetul de seară - toate în ciuda durerii de cap! Aceasta a fost miercurea mea - obişnuită! Sper că şi voi v-aţi petrecut -o aşa cum a trebuit şi cu cine a trebuit! ;)

înţelepciune

Cuvintele de mai jos stau de ceva vreme în drafturile mele de blog, pentru că la un moment dat mă gândeam că fiecare merită să aibă propriul post pe blog.

 

Insipiraţia mă loveşte pe alte subiecte şi acestea rămân mereu netratate cred că fiind mai mult decât înţelepte nu ar trebui să fie la nesfârşit în draft aşa că le aduc la lumina on-line-ului fără alte comentarii:

Dă-mi Doamne puterea tânărului şi mintea bătrânului

Un om înţelept nu învaţă din greşelile lui, ci din greşelile altora.

Răspunsul blând înlătură mânia

 

Ei bine cum eu sunt mai neagră decât marea zilele astea cuvintele acestea ar trebui să mi le pun pe post it şi să le am mereu în faţa ochiilor.

 

Să aveţi o zi însorită dar răcoroasă oriunde v-aţi afla!

 

Belgia, viiin!

Vă spuneam aici
că atunci când am revenit din vacanţă mă aştepta o mare supriză pe mail.

Pentru cei care mă cunosc dar şi pentru cei care doar mă citesc de la depărtare, nu este un secret pasiunea mea pentru Smart. De la prima buburuză 42 cunoscută ca şi Pucca cât şi cea care mă suportă de aproape 2 ani, Jaded versiunea 44 până la forumul şi gruparea smart din care fac parte. Ambele mele maşini, decorate cu inimioare, furioase şi băgăreţe sunt uşor recunoscute în trafic şi după însemnele smartfan.ro pe care le poartă. Ca membru fondator a unei comunităţi de maşini port cu mândrie aceste însemne.

Anul trecut împreună cu încă două buburuze din club, Jaded m-a dus până în Italia la întâlnirea Smart Times 2011, v-am vorbit pe scurt despre asta atunci aici.

A fost o experienţa extraordinară, am cunoscut oameni minunaţi, am văzut locuri frumoase pe care doream să le cunosc şi am trăit o gamă întreagă de emoţii. Aşa încât eram convinsă că în 2012 pentru mine va avea din nou un Smarttimes în program. Din păcate în primele luni ale anului acesta după o atentă bugetare am decis că pentru mine nu este echitabilă o plecare în Belgia aşa că am pus stop pe acest proiect urmărind însă tot ce ţinea de acest eveniment cu jind.

Ei bine, cineva undeva mă iubeşte pentru că visul meu de a ajunge la Anvers a devenit realitate acum câteva zile când am deschis mailul prin care eram anunţată că sunt unul din cei 12 câştigători ai concursului de pe facebook şi că voi pleca în Belgia. Azi însă totul a fost făcut public şi numele meu este pe listă oficială:

Pe lângă maşiniile din club care vor pleca din România pentru a reprezenta Smartfanul cu mândrie voi fi şi eu acolo nu doar sufleteşte ci şi fizic, din păcate fără buburuză. Încă de când am confirmat prezenţa mea sunt în al noulea cer şi convinsă că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie. Sunt pregătită pentru o experienţa 100% smart, de la oamenii pe care îi voi revedea până la o altă paradă smart. De la încercarea bicicletei smart până la Anvers un oraş pe care abia aştept să îl bat la picior făcând tone de poze!

Aşa încât ce cadou mai bune de ziua mea puteam primi decât aceasta excursie? Se pare că atunci când eşti cuminte şi papi toate legumele, lucrurile bune se întâmplă în timp real. :)

Despre povești de dragoste

Piesa care însoțește postarea nu poate fi decât una de dragoste, iar cei de la HiQ au scos ceea ce după mine este cea mai genială piesă de la Bună dimineața încoace. Și pentru că mă regăsesc în piesă și pentru că după mine video-clipul este despre viață, îl împărtășesc cu voi: