Turist în țara mea

Turist în ţara mea, sună aşa cumva…exotic! Şi asta pentru că este. De cele mai multe ori toată lumea atunci când alege să îşi facă vacanţa alege o ţară străină. Ei bine eu am ales să îmi fac mini vacanţa în ţara mea. Voiam enorm de mult să văd concertul Roxette, voiam enorm de mult să mă bucur de Cluj nu ca o persoană care e venită cu afaceri ci ca un om simplu care îl poate lua la picior. Voiam să mai merg la festivalul medieval de la Sighişoara şi voiam să văd oraşul copilăriei mele Turda. Ei bine toate s-au legat în ceea ce a însemnat vacanţa mea 4 zile de România fie văzută din maşină, fie bătută la picior şi fotografiată…pur şi simplu România.

În voiajele mele şi în interacţiunile mele cu străini mereu mi-am susţinut ţara ca fiind una frumoasă. Norocoasă de a avea o mama plimbăreaţă, cu drag de munte şi mare, pâna la 12 ani am văzut mare parte din meleagurile pe care m-am născut, deci vorbesc din experienţă. Însă ador să îmi redescopăr ţara cu ochi de adult. Şi despre acest lucru a fost această vacanţă! Am bătut Clujul la picior, la fel cum am făcut în Praga sau Amsterdam şi am descoperit fiecare cotlon. M-am plimbat prin gradina botanică pentru a doua oară, prima oară a fost când avem 8 ani şi am învăţat ce înseamnă o grădină botanică. Ţin minte şi acum fluturii albaştrii din sere…:) acum nu mai erau. Am facut poze şi m-am jucat în artezienele din Piaţa Matei Corvin şi am depănat poveşti cu vânzătorul de delicatese greceşti din centru, fost locuitor al Bucureştiului.

Apoi a urmat Turda, localitatea unde mi-am petrecut multe concedii cu mama :) aici am asistat prima oară la ignat şi tot ce înseamnă acest ritual pentru românii să fi avut vreo 9 ani, tot aici am primit şi prima mea pereche de patine pentru gheaţă, tare mândră am fost de ele. Am fost la Salina Turda, făcută pe bani europeni – mica însă impresionantă cu lacul salin cu bărci, cu roată mare de câteva etaje şi cu liftul panoramic! Cel mai tare însă tot în camera ecourilor mi-a plăcut, mi-am exersat yolaleileiul pentru vreo dată, când voi ajunge în Alpi :)

Sighişoara era pe departe de ceea ce îmi aminteam ca şi copil. Cetatea pestriţă, plină ochi de semne de turism şi fară pic de entuziasm pentru festivalul medieval care îi răsuna între ziduri, m-a făcut să cred că este un oraş care trebuie descoperit departe de vârful sezonului care este Festivalul Medieval de la Sighişoara. Voi reveni şi îmi voi păstra mintea şi inima clare pentru o nouă revedere.

4 zile, 2000 şi ceva de kilometri, prietenii şi multă Românie: frumoasă, crudă, murdară, gălăgioasă şi mereu în schimbare.