Îmi place....

Acum mai bine de 6 luni cineva îmi punea aceasta piesă, o mai ascultasem însă niciodată nu o "înţelesesem". Ei bine, atunci am ascultat-o şi am înţeles-o iar azi o împărtăşesc cu voi :)

Atunci când munca te cere la aer liber

După o săptămână începută în forţă cu un concediu medical, azi în sfârşit am ajuns la muncă, însoţită fiind de minunata mea durere de cap.

Cum la durerea de cap se recomandă oxigenarea neuronului pentru a duce la vindecarea lui, am decis că o plimbare în aer liber îl va oxigena suficient cât să înceteze să îmi mai bată în ţeavă astfel eu putând să îmi duc existenţa fără omniprezenta durere de cap.

Şi unde altundeva se putea oxigena mai bine neuronul, decât în locul în care am luat prima mea lecţie de zbor...aşa încât azi mi-am plimbat neuronul printre avioane, aviatori şi paraşutisti :)

De gândit

Azi a ajuns cumva la mine, am organizat-o cumva mai vizal şi o împărtăşesc cu voi.

Aşezarea în pagină

Azi mi-au picat ochii pe un super articol, de pe site-ul pruteanu.ro şi anume despre redactare unde, suprinzător se pune accentul pe scrisul corect al limbii române, pe folosirea diacriticelor şi pe paginaţie. Punctuaţia, care la mulţi este un rău necesar dar nu prea are şi ea o parte destul de importantă în articol. Mi-a crescut inima în mine după un asemenea articol, pentru că aşa cum este normal, chiar dacă am uitat să scriem de mână, trebuie să scriem şi să vorbim corect indiferent de mijloacele folosite. Cum eu încă sunt mic copil, în ceea ce priveşte acest aspect dar încerc să dezvolt zilnic din vocabularul limbii române cât mai multe cuvinte în speranţa că atunci când voi fi pusă în faţa unei provocări să pot ocărî, fără să mă repet în cuvinte academice, peste o oră. :) Sau cum spune cineva să înjur atât de piaristic încât nici să nu îţi dai seama :P.

Aici găsiţi întregul articol, extrem de util.

http://www.pruteanu.ro/9ultima/redactare.htm

Ca fundal sonor vă ofer Michael Bolton, asta pentru că mi-am adus aminte de piesă aceasta zilele trecute şi era o vreme când adormeam cu acest trubadur în căşti:

Braşovul

Conferinţa JCI ai fost pentru mine o oportunitate să revăd Bv. Este un oraş care mie îmi place pe orice tip de vreme iar atunci cînd ai de mers pe jos până la hotel, prin centrul oraşului şi redescoperi ca pentru prima oară cladirile cu iz de vechi şi totuşi pline de viaţă este o excursie frumoasă.Am băut bere cu gust de ciocolată, am adăugat cicolată caldă cu multă frişcă, am vizitat bastioane şi am făcut tone de poze :)

Manifestul Holstee

Acum un an şi ceva am primit această poză pe mail, într-un moment de depresie cruntă care parcă preconiza că voi avea momente care să îmi demonstreze că greşeam. Cred că m-am lăudat cu ea pe aici pe undeva...e clar trebuie să iau blogul la lupă să văd dacă nu cumva m-am ramolit...pentru că este un mare "cred". Mi-am printat-o atunci şi am poziţionat-o strategic în birou așa încât de fiecare dată când ridic privirea o văd. Multe din lucrurile din acest manifest le bifez cu brio, însă mai am și multe pe care nu le bifez iar aici vine partea tristă, cred ca va trebui să le fac rezoluții de anul nou ca să mă asigur că le îndeplinesc :)). Însă ceea ce voiam să spun și gândul de la care pornisem acest post era acela, mulți știu poza dar puțin cunosc că este manifestul unor tineri care au un business de familie, mai multe puteţi afla pe pagina lor: http://shop.holstee.com/pages/about. Aceasta mi se pare o companie în care să îți dorești să te implici ca să nu zic că te face să îţi doreşti să ai propria ta companie, să îţi găseşti drumul şi să fii fericit cu ceea ce ai pentru că la final de fapt când tragi linie trebuie să îți placă ce faci și să vii cu plăcere la muncă.

 

Eh este o poveste lungă şi implică multe decizii dar de multe ori univesrul joacă în favoarea ta :) trebuie doar să ai răbdare.

 

 

Conferinţa JCI Braşov 2012

Acum ceva vreme m-am alăturat unei organizaţii numite Junior Chamber International. Misiunea JCI este aceea de a ajuta oamenii tineri să creeze o schimbare pozitivă. Mie mi s-a părut că mă potrivesc profilului, se pare că şi altora li s-a părut, motiv pentru care m-am alăturat organizației.

Și pentru că orice membru care se respectă, face niște cursuri atunci cand intră într-o astfel de chestie, așa am făcut și eu. La finalul acestui weekend pe lângă o frumoasă excursie la Brașov și tone de poze m-am ales și cu 2 diplome de absolvire a două cursuri certificate dar și cu un ditamai, la propriu în urma unui concurs, tablou de Responsabilitate Socială și o carte despre Networking, că se pare că mă urmărește.

Pe lângă echipa genială din care am făcut parte, respectiv JCI Buzău, am mai avut și ocazia să cunosc un om de la care am furat câteva idei și care mi-a dat motive să zâmbesc prin felul lui portughez de a fi: trainerul Filipe Carrera, autorul cărții despre Networking de care vorbeam mai sus. Cum era și normal am tăbărât pe el să îmi dea o dedicație :D

La unul din cursurile pe care le-am avut cu el, mi-am notat ceva ce mi-a plăcut și cu care am rezonat, respectiv unul din motivele pentru care ții un discurs, un training sau o prezentare este faptul că vrei să schimbi ceva. Iar această schimbare continuă chiar și după livrarea/terminarea trainingului, discursului sau a prezentării. Mereu am susținut că prin felul în care te comporți induci comportamentul celor din jurul tău, iar prezentările/discursurile pe care le faci pot să îți găsească răsunet într-o anumită personană la momentul potrivit, schimbându-i acesteia pentru totdeauna percepția, viitorul sau viața. Acesta este gândul cu care plec atunci când îmi pun pe hârtie o idee de training și cred că acesta ar trebui să fie primul gând în fiecare dimineață.

Din păcate ca pentru a îmi demonstra că am dreptate, Dr. Zaharia a cărui prezentare o aşteptam cu sufletul la gură, mai ales că era despre creativitate a ţinut să îmi demonstreze că oricine poate fi un potenţial client şi cînd nu îl tratezi ca atare, respectiv cu respect şi cu o prezentare bună îi laşi un gust amar. Prezentarea despre De Bono şi Walt Disney ar fi fost una genială daca domnului doctor nu i-ar fi lipsit cheful de a fi acolo şi de a ne trata cu "mult respect": mâini în buzunar sau la spate, răspunsuri date cu jumătate de gură şi fără valoare şi o prezentare a cărui conţinut şi format nu îl voi comenta, suficient să spun că nu i-ar strica să absolve cursul de JCI Presenter. :)Din păcate creativitatea mea a fost pe minus după această prezentare.

A urmat Razvan Pătraşcu de la agenţia Firestarter din Bv, de acest creativ am auzit de pe LinkedIn când a venit cu o idee de proiect genială. Din păcate am refuzat-o atunci, dar le-am urmărit activitatea pentru că din punctul meu de vedere au ceva de spus în domeniu şi o spun prin idei inovative şi out of the box!A venit însoţit de fotograful Mihai Bodea pentru că alături de el şi alţi doi omuleţi au dezvoltat conceptul PHI care priveşte Braşovul, un proiect virtual care va arăta lumii ce înseamnă acest oraş. Mi-a plăcut prezentarea lor chiar dacă Razvan a intrat de multe ori în raza de acţiune a videoproiectorului. :)

Revenind la JCI şi pentru a înțelege de ce am ales să intru în această organizaţie, incorporez un filmuleț care redă spiritul pentru care am ales să mă alătur lor, acum doar timpul va spune ce se va întâmpla:

Networkingul bate-l vina!

O conferinţă de networking este pentru o persoană timidă o adevărată provocare, îţi setezi că vrei să cunoşti 3 oameni, ajungi acolo şi speri să fie măcar unul! Ca apoi să te lovească ambiţia şi să zici "eu pot! - o să cunosc 6 oameni, e un targhet realist!" Dar din nou e un pic cam greu atunci când în faţa ochilor ai o cameră întreagă cu oameni veniţi cu acelaşi scop ca şi tine, dar care cumva par de inabordat. Ei bine, în seara cu pricina, persoana timidă eram eu şi cu greu mi-am atins şi depăşit limitele pe care singură mi le-am pus. Am uşurinţă în a comunica cu oamenii şi mă laud că sunt o persoană deschisă cu adevărate veleităţii în ceea ce priveşte interacţiunea umană. Însă câteodată ne punem singuri capcane, poate doar pentru a ne simţi mai bine când ni le depăşim, cine ştie? mintea umană este un spaţiu extrem de vast şi greu de explorat.
Luuuungă introducere!Aşa cum spuneam mai sus, am fost la un eveniment despre networking organizat prin fonduri europene la Clubul Ţăranului Român, m-am dus neştiind la ce să mă aştept. În mod normal, atunci când particip la o astfel de sesiune, locaţia este una mai fiţoasă decât maşina pe care o conduc iar costumele negre, apretate vin însoţite de o atitudine cât mai de înaltă clasă şi sunt o obligativitate dacă vrei să ai acces. Ori locaţia aleasă aseară nu cerea nimic din chestiile de mai sus.
Clubul este la fel de lipsit de aer condiţionat aşa cum mi-l aminteam şi un pic ciudat când nu se lasă cu un concert după, dar cred că a fost exact ce trebuia. Oameni de resurse umane, voluntari din diferite asociaţii, oameni de marketing (aştia sunt ca râia şi peste tot! :P) şi profesori...da, da, da profesori. După o jumătate de oră m-am lămurit ce căutau profesorii acolo: studenţi pentru un master în engleză! Buuuun zic io, asta e! Mie oricum nu îmi place şcoala şi nu mi-a plăcut vreodată deci nu sunt în target dar măcar să mai casc gura. Ei bine Paul, un domn prezentabil cu alură de profesor şi cu timbru de profesor, de formare - suprinzător profesor a fost experienţa serii. Pe lângă felul de a vorbi, s-au mai adăugat şi informaţiile şi felul în care le poţi aplica.
Lucruri pe care le ştim cu toţi au fost spuse la conferinţă, dar modalitatea de livrare a fost alta, aşa încât şi nivelul de conştientizare a fost altul. Ca o concluzie al evenimentului am învăţat că stau pe adevărată mina de aur, respectiv reţeaua mea.

Şi ca să exemplific cumva ceea ce am simţit la un moment dat aseară ataşez un scurt metraj care pe mine m-a amuzat enorm:



PS mi-am atins obiectivele şi am cunoscut 8 persoane şi chiar am făcut schimb de informaţii utile cu cei din noua mea reţea :)

Duminca, la muncă

Acum o săptămână a trebuit să vin şi duminica la muncă, ei bine aşa muncă să tot fie :) nu pot să vă dau prea multe informaţii că e secret de stat, daaaar vă pot spune că l-am cunoscut pe maestrul Rebengiuc şi să vă las să vă uitaţi puţin pe gaura camerei de filmat, aşa cum am făcut şi eu :)

Atunci când munca e pasiune....

Aseară am fost la un eveniment în the Ark. Pe lângă pozele minunate făcute, am fost prinsă la o expunere a designerului Mihai Popescu, mai multe despre el şi despre eveniment găsiţi aici.

Ei bine, atunci când pasiunea ta devine muncă, poţi să mori fericit pentru că e clar - ai tras lozul câştigător. Aseară am văzut un om fericit din toate punctele de vedere, se vedea că îi place ce face iar angajaţii lui erau "colegii" lui...lucru care nu a scăpat neobservat de către coorporatişti pasionaţi de design din sală. Deşi la capitolul vorbit în public puţin dintre noi excelăm, eu zic că pentru o primă ieşire la rampă domnul Popescu s-a descurcat, deşi dacă e să mă iau dupa limbajul trupului cred că cele 20 de minute de discurs l-au făcut cu 3 kilograme mai slab :)

După aseară voi privi decorarea unui interior cu alţi ochi şi cu altă viziune, iar prin acest lucru cred că sunt foarte câştigată cu plimbarea de aseară.

Şi articolul acesta stă să dovedească că nu duc lipsă de subiecte însă duc lipsă de inspiraţie....