Unul din lucrurile trecute în manifest este să învăţ să scriu în limba greacă. Cu vorbitul mai merge...mă rog, mai puţin când dau peste un vorbitor nativ. Atunci vocabularul meu de limbă greacă fuge în cel mai adânc ungher al minţii şi nu mai iese la lumină iar cu mine rămân Αντίο, όχι şi...cam atât. Motiv pentru care de cele mai multe ori par, fie un peşte pe uscat fie o mută care încearcă să repete citind pe buze pronunţia. Dar nu renunţ! motiv pentru care dimineaţa după ce iau o doză de guerrilla mă bag la vorbit singură în public şi fac vocalize după Igor şi Nataşa, ambii vorbitori nativi de limba greacă.
Igor şi Nataşa sunt profesorii mei, vă place numele pe care le-am ales, nu ştiu numele lor real dar nici nu prea contează :)))Ei îmi vorbesc din radioul maşinii şi îmi explică cum ar trebui să mă descurc cu limba bunicii mele. Ei bine, cu Igor şi Nataşa mă înţeleg perfect! La fel şi cu cei care vorbesc cu mine folosindu-se de cuvinte elene...însă mai am câţiva paşi până voi ajunge să le răspund cu toate sunetele de care sunt capabilă. Ca să îmi fac viaţa şi mai amară, am decis că voi învăţa să scriu în limba greacă aşa încât mâine, poimâine mă apuc să ţin blog în ελενα sau dacă preferaţi în ελληνικά :). Am năzuinţe mari pentru ce a mai rămas din anul acesta.
Ca şi coloană sonoră vă las o piesă mi-a făcut dimineaţa mai frumoasă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu