Săptămâna aceasta stă sub însemnul inspiraţiei, motiv pentru care apăs butonul de publicare la multe din articolele care erau în lucru până acum. Să fie din cauza faptului că mi se apropie concediul sau poate pentru că de undeva mi se aştern în cale lucruri frumoase sau oameni care mă inspiră astfel încât să ajung să cred că a fi creativ este acel "ceva" parte din fiecare dintre noi, acel ceva pe care unii învaţă să îl exprime iar alţii nu.
Acum trei săptămâni am purtat o discuţie cu un pictor pe baza a ceea ce înseamnă artă. Eu i-am răspuns că nu ştiu! Din punctul meu de vedere artă este acel "je ne sais quoi" care mişcă ceva în interiorul meu, urât sau frumos în viziunea altora nu înseamnă că este urât sau frumos şi în viziunea mea. De aici şi vorba aia: nu e frumos ce e frumos, e frumos ce îmi place mie, pe care eu o arunc cât de des pot în discuţii :D.
Pictorul se numeşte Francisc Chiuariu iar lucrările făcute de el la care eu eram martoră fac parte din colecţia Outdoor, sunt picturi pe backlit. Mie mi se pare că suportul pe care sunt pictate, faţă verso acestea, apare ca un film de diapozitiv. Luminate din spate picturile prind viaţă. I-am spus şi lui acest lucru şi i-am mai zis că din perspectiva mea ceea ce expunea el ESTE artă. Faţa lui arata, probabil ca a mea atunci când cineva îmi laudă blogul: devine un amestec de bulversare, încântare şi neîncredere în acelaşi timp.
Poze ale unor lucrări din Outdoor puteţi vedea pe siteul curatorului.
Însă dacă aveţi ocazia să îi vedeţi o expoziţie - nu ezitaţi, apoi vă aştept cu impresii aici să vedem dacă avem acelaşi gust cu privire la ceea ce este arta.
În altă ordine de idei sau poate chiar aceaşi - sunt mândră să zic că am un înger păzitor :), o reproducere a uneia din picturile lui Francisc sub formă de magnet de frigider tronează la loc de cinste printre sute de astfel de dispozitive de pe bucata de metal care răceşte alimentele pentru Marin. Aceasta m-a atras la vizitarea unei galerii de artă acum 6 luni, aşa încât a plecat cu mine acasă. Atunci nu aveam de unde să ştiu că va veni o vreme în care voi cunoaşte personal artistul.
Viaţa are propriul ei plan, nu-i aşa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu