O viaţă de poveste

Finalul de săptămână m-a prins în alte coduri poştale. Plimbăreaţă din naştere şi o leacă dornică de ceva nou, am ales să merg spre Braşov, destinaţia mea de vacanţă, pe un drum pe care nu am mai fost până acum. La recomandarea cuiva drag, am ales să fac o oprire la domeniile Lacerta de lângă Buzău. Lăudate îndelung, am înţeles atunci când am ajuns acolo că fiecare cuvinţel reprezenta prea puţin. La standarde şi peisaje cum vezi doar în filme şi cu nişte oameni dornici să îţi povestească cu lux de amănunte despre ce înseamnă fabricarea vinului, Marin ar fi putut dormi acolo liniştită dacă drumul nu o mâna din spate.

Am aflat ce dă culoarea rubinie vinului, ce îi imprimă aroma, cum se îmbuteliază, temperaturile la care se ţine.... :) Am văzut o linie de îmbuteliere, mi s-au explicat tipurile de dopuri, tipurile de butoaie şi pădurile din care provin, mi s-au explicat chestii chimice, chestii inginereşti şi am decis că după toate aceste informaţii îmi place şi mai mult vinul, pentru că acum am a doua poveste pe care să o leg de vin. Toate acestea au fost mulţumită domnului Băniţă de la Lacerta, care a fost un ghid genial şi a explicat pe înțelesul unui comunicator detalii pe care doar un inginer le-ar fi priceput.

Principalul motiv pentru care îmi place să colind ţara: îmi oferă experienţe! Am ocazia să cunosc oamenii minunaţi care şi-au găsit pasiunea şi au făcut din acest lucru un mod de viaţă. E drept că fără oamenii locului nu aş fi descoperit nici locaţia şi nici vinul de Lacerta, însă anumite lucruri se întâmplă cu un anumit scop şi eu nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru sentimentele pe care mi le-a dat această oprire.

Weekendul a continuat la fel de interesant însă mai mult în cuvinte și prea puțin în poze.

Mi-a plăcut logoul - o sopârlă verde, frunzele de viță stilizate, culorile alese și mi-a mai plăcut și vinul primit spre degustare....buuun răăăău :)


Tare bine merge piesa aista...nu? :)