Ei bine, aceasta a fost o vacanţă fără poze, fără prea multe telefoane – cuvântul cel mai potrivit să o descrie este „relaxare” - a fost o săptămână în care am învăţat să mă bucur de timp. Nu am fost pe repede înainte, nu am fost presată să fac lucruri şi cu toate că dimineaţa mă trezeam mai devreme decât dacă aş fi fost la muncă, recunosc că mi-a priit al naibi de mult acest respiro. Am cunoscut oameni noi şi m-am bucurat de soare, de apă şi am prins un pic de bronz. Însă cel mai mult mi-a mers la suflet liniştea şi fericirea de care m-am bucurat departe de ceea ce înseamnă capitala.
Ei bine, azi când am deschis într-un final mailul mă aştepta o supriză de zile mari, însă despre asta în perioada următoare când voi avea ceva fizic să vă pozez şi să vă arăt.
Până atunci vreau să vă continui povestea începută aici. Deja virală şi pe youtube, iniţiativa celor de la Western Union nu poate fi decât lăudabilă. La invitaţia companiei menţionată câteva cuvinte mai înainte am mers acum 3 săptămâni la Craiova pentru a ne implica în proiectul Habitat for Humanity. Unul dintre proiectele de suflet ale lui Jon Bon Jovi şi un proiect pe care eu îl urmăresc cu mare interes, abia mai puteam să stau la birou de nerabdare să încep această aventură.
Pentru o organizare excepţională şi condiţii demne de menţionat, atât cei de la compania care a avut iniţiativa cât şi cei de la Habitat au demni de laudă: de la respectarea cu stricteţe a orarului, până la explicaţiile de pe şantier totul a fost exact cum trebuie pentru a face un lucru bun în condiţii de bună dispoziţie şi cu o atmosferă de familie. Locul şantierului a fost în localitatea Preajba, în judeţul Dolj. Familia pentru care am construit are 9 copii şi la ora actuală locuiesc cu toţii într-o singură cameră. Când am ajuns acolo, nu am găsit decât o fundaţie la ceea ce avea sa devină un cămin. Timp de două zile 40 de voluntari, verzi ca şi mine în ale construcţiilor, am ales să facem o schimbare. Să lepădăm hainele de corporişti şi să îmbrăcăm salopete, să lăsăm mobilele înteligente şi să le înlocuim cu ustensile de construit, totul pentru nişte oameni pe care i-am zărit pentru câteva minute.
Din punctul meu de vedere, asta înseamnă să fi om. Să ajuţi fără a aştepta vreo recunoaştere, doar evidențierea locului acela cald din inimioara ta atunci când eşti mulţumit că ai putut ajuta.
Mai jos aveți filmuleţul de prezentare al evenimentului de lângă Craiova, iar de la minutul 2.08 până la 2.11 veţi vedea o mândră Marin care primeşte un premiu de participare.
Însă cele mai frumoase lucruri nu sunt cele fizice, cum ar fi o diplomă sau un trofeu, sunt oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut:
Anca, Cristina şi Oana de la Western Union;
Cosmin, Cristi şi nea Fane de la Habitat for Humanity;
Şi toţi voluntarii cu care am lucrat pentru a da o formă finală casei.
Cu cei de la Habitat sper să mă văd in octombrie când plănuiesc să merg la „Big Build”, care va avea loc tot la Craiova.
Melodia de mai jos îmi place în mod special. Lângă super clipul pe care îl are, se adaugă sentimentul meu că atunci când vrei cu adevărat să schimbi lumea, cineva sau ceva îţi aşterne în cale momente magice care te ajută să îţi urmezi calea:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu