Cand miercuri 14 e de fapt marti 13

Deci io omul pozitiv si cel mai optimist posibil a cedat azi nervos...cineva, undeva, cumva m-a intrebat azi de sanatate si atat de bine m-a intrebat incat azi toata ziua m-am uitat in continuu la data parca pentru a ma convinge in continuu ca nu, nu este marti 13. Ziua mea a inceput ca oricare alta, dimineata cu mobilele sunand disperate sa imi dea trezirea dupa cele 4 ore de somn pe care le am de cateva luni incoa' nu ca nu as vrea sa dorm dar nu am somn...poate odata cu inceperea unui regim de viata mai sanatos, imi revine si somnul desi cred ca are alta gagica deja.
Toate bune si frumoase, cobor la masina care suprinzator nu prea vrea sa porneasca de la prima cheie...eh e femeie si are dispozitii ca toate femeile, o ia la a doua cheie pe semne ca nu e chiar perioada aia lunara...plec fericita la drum catre-mi corporatia draga sufletului meu, cand sa franez la stop....ce imi vad ochiilor...compu' de bord mi se reseteaza si vad cum masina mea este scoasa din viteza si cand compul se reaprinde masina mea, masina cu personalitate de altfel, intra direct in viteza 2, va dati seama zbucium si injuraturi si "femeie proasta care nu stie vitezele" mi-am luat la acel stop, nu? Eh asta e, se mai intampla...o duc la mecanic o fi ceva electronic pe undeva...si cu muzica in surdina ma apuc sa dau telefoanele de rigoare pe care le dau in fiecare dimineata, numai ca in mijlocul negocierii pentru o masina noua...imi moare mobilul...mobil de altfel cu bateria plina..evident ca nu a mai pornit, spre fericirea mea cand intra in colaps automat toate apelurile sunt redirectionate pe celalalt mobil. Da, am doua mobile ca altfel nu m-as numi corporista ;) eh....se mai intampla...ajung usor si calm la uniri, nepanicata inca. La stop ma aplec sa iau ceva din geanta moment in care aud un sunet de crapat...hmm...dubios....nici o panica...frumosul meu costum de la zara de care eram tare mandra a cedat sub megagreutatea mea si s-a desfacut fix pe cusatura....frumos, curat, fara rupturi ne-nesesare...ce mai! lucratura fina nene! evident ca nu ma puteam duce la corporatia care ma plateste cu oarecare chestii la vedere asa ca ma intorc voiaosa acasa, unde evident era sa nu gasesc loc de parcare. Dupa ce nimeresc din a treia incercare cheia buna, am doar 3 chei care seamana si de aici si a 3-a incercare. Buuun e au fost 3, cifra magica deci is all ok with the universe! Ma schimb, pantofi, costum, bluza alea alea...ca na orice femeie....bun, sunt si in grafic ajung bine la corporatie deci totul e ok! Ziua mea decurge cum nu se poate mai normal...vorbit cu oameni, mailuri, discutii, tactici, strategii...se face pranzul si mandra Marin, paraseste o leaca cladirea care o adapostea, moment in care tocul cui de 10 cm de la pantof cedeaza...dar nu oricum ci se reteaza de la jumatate...toc de altfel cu insertie de metal pe toc...buuuuuuuuuuun...sa rad sa plang...nici eu nu stiu...ma intorc la siguranta cladirii, punandu-mi deja intrebari :)))) toate bune...iau cardul si ma duc la aparatul care face operatiune de a scoate bani cand ii bagi in gaura o chesti de plastic...numai ca aparatul nu m-a placut motiv pentru care mi-a blocat cardul. Draguta doamna de la banca mi-a eliberat cardul si deblocat din centrala...bun customer care...:D desi deja eram in prag de isterie...moment in care ma opintesc dau mail la mai mari mei ierarhici si solicit zi libera, evident ca lumea era in sedinta si nu a avut cine sa imi dea ok decat dupa ceva vreme. Oricum am plecat spre casa cu teama in suflet, insa hotarata sa imi inving karma negativa asa incat am mai facut o incercare de a face operatiune care implica bacnote, intru in banca unde e mama rezidenta cu contul, completez un op pentru plata si il duc la ghiseu, moment in care sunt anuntata cu zambet pe buze ca momentan este cazut sistemul si nu pot face operatiunea....deci....sa mai astept un pic.
Am renuntat si m-am incuiat in casa asta dupa ce am blocat yala de la intrarea in casa si m-am hotarat sa stau cuminte. Sper doar sa vina Tudor sa ma ia pentru spectacolul de improvizatie si sa nu fie nevoie sa mai plec nicaieri neinsotita :)))
Deci sper ca la ora asta nu mai exista nici o localitate in care sa fie marti 13, nicaieri pe mapamond!