Oratorica - te ține papagalul?

Acum un an, am fost invitată să particip ca trainer la Oratorica, un proiect adresat studenților pasionați de dezvoltare personală organizat de ASCIG. A fost o experiență minunată după care am rămas nu doar cu o amintire plăcută dar și cu prietenii. Din grupul de atunci, una din cursate și-a lansat un proiect de modă, alta este extrem de implicată în educația alternativă, iar unul dintre băieți a trecut peste frica de vorbit în public și a ajuns Competent Communicator într-un program de oratorie. Ei bine, când vezi astfel de povești de succes și îți parvine o nouă invitație de a fi trainer la ediția din acest an a Oratorica, nu poți refuza.

Așa a fost și cazul meu, workshopul „Vedetă pentru 5 minute” este după părerea mea cel mai de impact. Acolo cei care aplică la program, intră pentru prima oară în contact cu „vorbitul în public” într-un mod conștient, așa trebuie că gândesc și organizatorii pentru că un astfel de workshop deschide și închide proiectul.

În 2012 am fost doar la workshopul de final, anul acesta am avut ocazia să deschid proiectul, se pare că oamenilor le-a plăcut de mine :) așa că am putut să aleg două grupe și dacă sunt cuminte voi avea și două grupe la final de proiect. SÂmbătă a fost prima parte și am avut parte de o dimineață de excepție. Echipa de organizare este la fel de extraordinară ca anul trecut, serios, oamenii din coorporații ar putea învăța de la acești studenți care pun pasiune în voluntariat, seriozitate, profesionalism și maturitate în proiectele pe care le au. Al doilea lucru care mi-a luminat ziua au fost elevii mei – aproximativ 50 de tineri, au ales să vină la ASE pentru a învăța să vorbească în public. Datorită lor, workshopurile au fost extrem de interesante și interactive – și se pare că și ei au simțit acest lucru dacă este să mă iau după feedbackurile primite :).

Discuțiile despre feedback, frica de vorbit în public și care este perceția ta vs care este perceția celor din jur au fost timp de 2 ore, vedete. Abia aștept să văd înregistrările de final ale grupelor pentru a mă bucura pentru ei cât de mult au evoluat în doar o lună de proiect Oratorica. Îmi doresc ca atunci când bebele meu va fi la vârsta aceasta să aibă ocazia și să își dorească să participe măcar la un astfel de program și cred că acest lucru spune multe despre cât de bun este un astfel de „antrenament” pentru oricine este dornic să evolueze și să învețe continuu.

Revin cu partea a doua a zilei de sâmbătă care a însemna Ora Pământului la Buzău, organizată cum altfel...de JCI :).

O zi la rugby

De ceva vreme îmi tot doream să merg la un meci de rugby, am mai fost acum un veac și îmi aduceam aminte că mi-a plăcut. Cum atunci când vrei ceva, universul conspiră pentru a îți îndeplini voia, într-o dimineață când deschid aplicația de pe mobil care îmi permite să accesez rețeaua socială albastră văd la unul dintre prietenii mei bloggeri postase un articol despre....rugby, exact! Și pe final de articol era o invitație de a ne alătura lui la meciul România Georgia, care avea să aibă loc în perioada următoare. Puf ce tare, tocmai privisem afișul și mâ gândeam să merg să iau bilete, dar universul a avut grijă pentru mine 

Sâmbătă amiaza, m-am îmbrăcat bine și am pornit-o spre stadion, lume multă. M-am bucurat, în sfîrșit lumea mai gustă și alt sport decât fotbalul! Stadionul Arcul de Triumf, deși mic a fost plin, frigul și vântul au trecut neobservate. Am scandat, am țipat, am bătut din picioare și am aplaudat puternic când ai noștri aveau un eseu sau când era în grămadă. Eh, am preluat și jargon, frumos, nu?
Și ca să închei frumos acest articol, atât de mult mi-a plăcut experiența că o să mă mai duc, am zis!

De la muncă :)

Un alt tricou apare....

Din trafic

Prinsa in trafic fiind, am obisnuinta, defect profesional probabil, mai casc ochii la panourile publicitare.

Cel din poza m-a lasat cu gura cascata, mai ales ca spalatoria cu pricina era chiar la piciorul panoului si nici urma de fete.

Oare am citit eu alte carti si le-am omis fix pe cele in care vorbeau despre guerilla mkt, de care sunt atat de atasata? Eu una nu inteleg conceptul din spatele acestui vizual. Sunt convinsa ca ori un geniu, mult prea subtil pentru mine este in spatele acestuia ori un patron mult prea plin de el care in loc sa dea o punguta cu 2 bani unui creativ si sa primesca ceva de calitate s-a hotarat ca intelectul si spiritul lui artistic este net superior.

Jos palaria, Gigi a se inlocui Gigi cu numele patronului.

Lansare Decât o revistă live draft 1

Aseară am poposit la Cinemateca Eforie, se lansa un nou număr al revistei DOR. Cititoare ocazională, dar mare fană a echipei din spatele hârtiei m-am obişnuit să merg la astfel de evenimente.

De data aceasta veneam de la un eveniment organizat de o asociaţie studenţească. Aici, una din cursantele de la Bacău a Cursului de Vorbit în Public era implicată în organizare. Sunt super mândră de Gio, studentă anul 1 la psihologie, sunt convinsă că va deveni un trainer remarcabil.

Cumva aceste evenimente au mers în tandem, la conferinţa IAA de săptămâna trecută Cristi Lupşa spunea despre motivare iar la Bacău unul din feedback-urile care m-au marcat a fost întrebarea: „Eu cum fac, să devin ca tine?”. Acum veneam după un eveniment organizat de o elevă de a mea și drumul mergea iar la Cristi.Întrebarea mi-a răsunat toată seara în cap, iar în timp ce evenimentele de lansare se derulau pe scenă, în fiecare personaj găseam ceva motivant.Am râs, am plâns, m-am hlizit și m-am gândit din nou la motivare și la ce ne face ceea ce suntem sau ce ne împingem pe drumul pe care suntem. Nu îmi doresc să devin ca el, nu îmi doresc să fiu Cristi, îmi doresc însă să motivez mereu oamenii din jurul meu, să facă acel pas în plus, să se descopere și să învețe să se aprecieze. La final tu ești cel mai mare fan al tău!

Cam asta mi-am dorit eu la final de lansare DOR, ah și îmi doresc din nou, să mă apuc naibii de dans contemporan. Și da, pe undeva îmi doresc să fiu pe lângă Cristi, să fur un pic de meserie :)

Prezentator la Speakers' Arena

Pe 10 martie am avut plăcerea să prezint o nouă ediție de Speakers' Arena. În faţa a aproximativ 70 de oameni, mi-am dat seama cât de mult m-a schimbat în bine acest proiect şi cât am crescut, cu el, la nivel de vorbit în public. Sunt abia la început de drum dar...e atât de frumos să descoperi!

M-am alăturat lui acum un an şi jumătate, mai întâi timid, de la distanţă, apoi a devenit unul dintre proiectele mele preferate. Aici am găsit multe de la dezvoltare personală la prietenii, de la învăţare non formală la echipă, şi aşa după luni de participare activă am ajuns să îmi dau seama cât de important este să întâlneşti oamenii potriviţi la momentul potrivit din viaţa ta.

Dacă sunteţi curioşi asupra vorbitului în public, ne vedem din două în două săptămâni duminica, pe la prânz în librăria Bastilia.

Un alt loc...un loc altfel...un bar numit Origo

Într-o duminică, uitată fiind prin Bucureşti m-am lăsat plimbată şi răpită de străzile lui. În apropiere de Izvor, m-am oprit în faţa unei vitrine, simplă. Deasupra deloc ceremonios, cu un stencil stătea scris Origo. M-am oprit să mă uit, uşa se deschide şi cineva mă invită să intru: „Nu am deschis, încă, dar vă oferim o cafea din partea casei!” Am intrat curioasă, nu pentru a bea cafea ci pentru a continua să explorez. Un loc minimalist, cu 5 mese, un bar imens și doi oameni zâmbind.

Mi-au prezentat oferta de ceaiuri, am început să miros borcanele...mari, mici, fiecare cu etichetă. Ce conține, cât timp se ține și la ce temperatură trebuie să fie apa în care se lasă. Eram în raiul aromelor...apoi am văzut ustensilele de cafea....raiul a mai primit un etaj! Și ei, erau dornici să îmi povestească de fiecare în parte, de expresor, de decantor și de răznița pe care o folosesc să macine cafeaua în funcție de tipul de maşinărie în care urmează să ajungă cafeaua sau de dorința clientului care cumpără.

Și ca totul să fie complet, este un local în care nu se fumează....pentru mine cele 2 ore cât am stat, în micul bar care se numește Origo...au fost două ore de basm.

Seara, această cafenea se transformă într-un loc concept, unde stai în bar lângă barman în timp ce acesta îți prepară băutura...chiar că trebuie să încerc și asta. Pentru mine este clar că a fost doar prima din multele vizite în locație. Dacă doriți un loc liniștit, romantic și plin de aromă de cafea atunci Origo e localul pe care trebuie să îl alegeți.

În traducere liberă: învaţă de la boschetari

Un articol extrem de interesant mi-a atras zilele acestea atenţia, mai ales că este complet în afara cutiei, cum se spune în ultima vreme!

Ce părere ai?

Sursa articolului

Vrăjitorul din Oz

Da, l-am văzut şi pe acesta, care este el. În urma unei invitaţii primite de la cei de la New Media, am apucat să îl văd încă de săptămâna trecută. Biletele au venit cu următoarea replică: "o să îţi placă, e super colorat!" deci nerăbdare maximă, mai ales că îl vedeam la IMAX deci experienţa era la apogeu.

Cred că tot filmul am stat cu gura căscată, am uitat şi de floricele, din când în când mai luam o gură de suc că mi se usca gura de la aerul static din ea. Deşi povestea nu m-a captivat, culorile, costumele şi scenografia fac toţi banii. Dacă vrei să vezi cum a ajuns vrăjitorul din Oz, vrăjitor ei bine e musai să vezi filmul.

Dacă îţi plac culorile vii şi decorurile şi mai viu colorate atunci clar va deveni unul din filmele tale favorite!

Vizionare plăcută! :)

Lampioane

Flashmob

Am descoperit azi, întâmplător, ce s-a petrecut în weekend în Bucureşti. Mi-a părut rău mai ales că weekendul trecut a fost unul care am şi stat în Bucureşti deci aş fi putut participa. Joi cei de la Jazzapella au concert, evident că voi merge să îi văd :)

Ce părere aveţi?

Tricou de aniversare

Ea a ajuns la mine printr-un prieten care purta un tricou făcut de mine. I-a plăcut la nebunie ideea şi a vrut să îi facă un cadou de aniversare inedit pentru iubitul ei. După negocieri şi schiţe am ajuns la tricoul "Inginer la muncă" iar pe spate am pus logo-ul companiei unde el îşi exercită meseria.

Să vă iubiţi mult, zic! :) Happy anniversary C şi A!

Artă urbană în Bucureşti

Zilele trecute plimbându-mă prin Sema Park în interes de serviciu, am descoperit aceste grafitti-uri extrem de bine făcute, am oprit maşina am tras câteva poze şi am decis să le împărtăşesc cu voi. Ce părere ai, ţi-ar plăcea să vezi aşa ceva mai des prin Bucureşti? :)

Phiu

Iar nu am mai scris de multă vreme, dar cum în seara aceasta am văzut un film de excepţie prin culori şi imaginaţie trebuie să vă povestesc despre el. Vrăjitorul din Oz, că despre acest film este vorba, trebuie neapărat văzut la Imax, altfel nu este un film pe care să daţi bani. Dar coloritul şi efectele merită toţi banii dacă sunteţi dispuşi să îi sacrificaţi.

Pentru o persoană colorată, ar putea deveni filmul favorit, pentru restul este doar un film cu buget şi reclamă pe măsură :)

Ah şi ca să mă laud că nu stau degeaba, mi-am mai lansat un blog, unde vă împui capul cu ce mai desenez :)

Spor să avem!