Hospice, casa Speranţei, este pentru a doua oară invitata BAS-ului. Anul trecut, tot în ajunul Crăciunului, copiii ne-au făcut o vizită şi au aflat despre ce înseamnă un loc de muncă şi alte lucruri. Lor li s-a părut o experinţă fantastică.La final fiecare a plecat cu un cadou de la Moş Crăciun.
Anul acesta, i-am adus din nou, copiii se refac uşor după o pierdere, adulţii mai greu.
Anul trecut doi fraţi abia îşi pierduseră mama: sora mai mare, era mereu cu ochii pe mezin, un copil bălai de vreo 6 ani care alerga peste tot, privirea ei avea o autoritatea pe care numai statutul de sora mai mare ţi-l poate da, el povestea că mama plecase la cer, tatăl, care îi adusese stătea într-un colţ şi plângea încetişor, uitându-se la ei. S-a simţit ruşinat şi a ieşit din cameră.
Alţi povestea că mama lor e într-un loc mai bun şi că tatăl "munceşte 2 servicii" ca să ne dea de mâncare.
Anul acesta, de la fraţi mai mari pierduţi până la copii, ai căror părinţi deveniseră peste noapte bunicii, gărboviţi de vârstă, de durere, li s-au luminat ochii când îi vedeau pe cei mici cotrobăind după dulciuri, în cadourile lăsate de Moş Crăciun.
Actorii Teatrului Evreiesc de Stat ne-au fost alături, ne-au spus poezii, fabule şi au cântat alături de copii. Timp de două ore, clădirea mare a răsunat de aplauze, voci vesele şi multe râsete:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu