Postarea de luni :) sau ce citeste lumea acu trei luni si scrie abia azi despre :))

Mi-a ramas in cap ceva ce am citit acum multa vreme pe blogul unui nene, e singura postare pe care am citit-o insa asta pe care mi-au cazut ochii m-a urmarit. Iar in perioada asta in care incerc sa redescopar chestii uitate despre mine, mi-am dat seama ca omul avea dreptate. In mare zicea cam asa...atunci cand vedem ceva care ne-am dori sa avem si noi in viata: o relatie perfecta, un copil destept, un job plin de satisfactii, o silueta de invidiat primul sentiment pe care il incercam este invidia iar gandurile sunt de genul: "de ce ala si nu eu?", "ce are aia si nu am eu?" etc. In loc sa simtim bucurie, pentru oamenii aceia ca si-au gasit ce isi doreau si sa ne dorim si noi sa fim la fel de norocosi incat peste un timp sa putem fi la fel ca ei, noi devenim invidioasi si ne incarcam cu energii si sentimente negative! El zicea ca atunci cand esti pozitiv, si viata e pozitiva cu tine sau ma rog, ceva de genul :P. Si pentru ca in capul meu a facut sens ce zicea omul acela, mi-am dat seama ca in perioada in care eram pozitiva si aveam un mojo bun, karma ma rasplatea cu o gramada de bunatati :) asa incat desi pe undeva m-am uitat pe mine, week-end-ul asta am gasit cateva bucatele prin camara! Mi-am dat seama ca sunt o persoana wow, ca am forte multe de oferit, ca stiu o gramada de lucruri, inca mai am de regasit frumusetea, super energia si desteptaciunea (gasitorului recompensa!!!) :)) insa abia am plecat la drum, asa incat cred ca sunt pe calea cea buna, de a imi regasi increderea in mine. Acum multa, multa, multa vreme persoana cu care imi imparteam viata, a dus munca de lamurire si a adaugat caramizi peste fundatia inceputa de familia lui Marin insa pe care blogarita de mine o lasase in paragina. Mi-a dat aripi si m-a invatat sa zbor, sa am incredere in mine si in cei din jurul meu, sa caut sa invat mereu lucruri noi si sa impartasesc si altora lucrurile pe care le stiu, sa imi iubesc defectele si sa muncesc sa le indrept si mai presus de toate m-a invatat ca pot sa fiu independenta fara insa a calca lumea in picioare, asta a fost partea cea mai grea pentru copilul super rasfatat caruia ii se cuveneau toate :D! In perioada acea, increderea mea a cunoscut spatiu cosmic :) Anul trecut, am uitat toate astea si am devenit o persoana agasanta si chinuitoare pentru mine si pentru cei din jur, chinuita de indoieli, am inceput sa imi vad doar defectele si sa imi neg calitatile, mi-am indepartat oamenii dragi (e drept unii sunt la mii de mile distanta, dar asta nu e o scuza :)), am uitat sa investesc in mine, sa imi acord timp si am uitat sa zambesc, motive pentru care am devenit nefericita si in loc sa fac ceva ca sa schimb situatia m-am complacut in ea. Una din rezolutiile de anul nou era sa redevin fericita asa incat sa am mereu motive sa zambesc, pentru ca viata e scurta si nicioadata nu stii cat de repede iti vine timpul! Inca din primele zile ale anului incerc sa imi aduc aminte de spatiul meu cosmic, de aripi, chestiile din neuron si mai ales de persoana mea! O femeie puternica caruia nu ii sta nimic in cale! Week-end-ul asta mi l-am dedicat, am petrecut timp cu mine, chiar sunt o tipa misto :)))), am invatat lucruri noi, am cunoscut oameni draguti, am fost motiv de inspiratie pentru cineva, am primit aplauze la scena deschisa si mi-am dat seama ca am o problema cand vine vorba sa pronunt repede: "sase sasi in sase saci!" de trei ori :)))! Am facut de toate mai putin partea cu marea! :( Cum neuronul meu este cel mai activ noaptea, sambata pe la ora 1 si ceva mi-a spus ca datorita faptului ca duminica la ora 9 aveam deja angajamente, era cam greu de realizat si drumul inapoi in timp util dupa vederea rasaritului, asa incat am amanat pe vinerea urmatoare, si am inlocuit autostrasa A2 cu un somn bun! Promisiunea de la comentariu se amana pe saptamana urmatoare, Florian! ;) LE: am pus si o melodie ca sa va tina companie cat cititi ditamai postul :))