Liniste

In septembrie 2011 descopeream in urma unei examinari lunare un nodul la san. Investigatiile care au urmat, m-au facut sa descopar o Marin care avea nevoie de schimbare. Dupa un nemilos "pe o scara de la 1 la 5, sunteti la risc 4 de cancer" viziunea asupra vietii ti se schimba. Incepi sa iti pui intrebari, incepi sa iti faci socoteli si sa cauti raspunsuri. Modificarea perceptiei este una brusca, care te loveste in plexul amortit de prima veste. Si incepi lungi investigatii, masori cu pasi mici luuuungi si sterile sali de asteptare, iti fixezi privirea in tavan la nenumaratele consultatii si zambesti pentru ca zambetul este singurul lucru pe care stii sa il tii la locul lui. Te ascunzi cand ajungi acasa, pentru ca ai o mama care a ingropat doi parinti din cauza cancerului, te ascunzi la serviciu pentru ca nu ai un raspuns si urasti sa fi privita cu mila.

Iti permiti sa te inchizi in bai de clinica sau de birou si sa plangi pana cand scoti zambetul, cu care lumea este obisnuita, la iveala. Incepi sa nu mai dormi noaptea decat o ora, poate 3 daca esti norocoasa si totul in asteptarea unui rezultat care se dovedeste ca este neconcludent si continui cu inca o analiza sau o alta programare.

Iti petreci ziua de nastere cu oamenii importanti din viata ta si te distrezi asa cum doar tu stii sa o faci, te uiti la chipurile lor si iti dai seama ca sunt parte importanta din viata ta si ca vrei sa fi alaturi de ei si la 50 de ani.Si ii minti ca esti bine cand ti se vad ochii inlacrimati. Primul lucru pe care il poti gandi este unul negativ...voi muri.

In asteptarea rezultatelor incepi sa te informezi mai mult decat o facusei pana atunci, treci de la auto-examinarea lunara pe care o recomandai tuturor prietenelor sa o faca, la cercetari despre cancerul la san si discutii cu supravietuitoare. Unul dintre cele mai intense momente a fost o astfel de discutie, cu o femeie frumoasa, plina de eleganta si cu voce blanda cu accent basarabean. A venit la mine si m-a luat de mana spunandu-mi ca vrea sa vorbim intre patru ochi, daca nu ma deranjeaza. Raman suprinsa, era o conferinta despre cancerul la san si eu ma asezasem in spate si luam notite, ma linistea acest lucru. Merg cu ea intr-un birou si ne asezam pe doua scaune, fata in fata. Discutia care a urmat avea sa imi schimbe din nou perceptia.Imi ia mainile in mainile ei...sunt fine si par blande, ca ale unei mame.

"Esti frumoasa!Stii asta?"

Zambesc, "da, stiu" continui in gand, acum asta nu prea conteaza.

- Chiar stii? Cat timp te privesti dimineata in oglinda si iti spui ca esti frumoasa?

Continui sa zambesc, probabil ca usor stramb pentru ca ce imi spunea ea, nu rezona cu mine. Continua cu vocea blanda si parca nepercepand reticenta mea:

Esti frumoasa si ar trebui sa iti spui asta zilnic, ia cateva minute in care sa te privesti in ochi si sa te descoperi cat esti de frumoasa! Ai un suflet cald si esti o persoana buna! Vei fi bine, trebuie doar sa gasesti in tine puterea pe care o detii. Ai multe intrebari la care doar tu iti vei putea raspunde. Uita-te la mine, am doi copii, un barbat care ma iubeste insa peste toate ma am pe mine si eu ma iubesc! Imi spun zilnic in oglinda cat de frumoasa si puternica sunt si ca nimic nu imi va sta in cale. Tu...faci asta?

A urmat o tacere din partea mea....ma gandeam... eu nu ma mai vedeam frumoasa de mult! Ma delasase si uitasem de mine. Incercam sa ma schimb pentru a il face fericit pe omul de langa mine, uitand de fapt cine eram, transformandu-ma intr-o persoana pe care nimeni nu o placea, mama, prietenii, nici macar el :).

Discutia a mai continuat cu lacrimi din partea mea si multe cuvinte frumoase din partea ei. Atunci mi-am dat seama ca nu eram unde trebuia. Ca viata, ca persoana, ca relatii interumane. Insa pentru a schimba ceva trebuia sa incep din mine, sa cred din nou in mine si sa ma redescopar.

Dupa discutia aceea am plecat cu multe intrebari si multe cai de batut, cu hotararea sa lupt cu boala si convingerea ca este un lucru bun aceasta intamplare si ca imi va schimba viata in bine.Aveau sa urmeze saptamani in care oameni speciali aveau sa imi intre in viata

Dupa luni de tratament de imunitate, saptamana trecuta am aflat ca nodulul a disparut. Una dintre cele mai bune vesti pe care le puteam afla. Normal anual voi continua investigatiile, lunar voi continua autoexaminarea. De data aceasta a fost doar un semn de alarma al corpului meu si a subcontientului ca ajunsesem intr-un punct in care nu mai puteam continua.Poate cam dur si poate cam abrupt, probabil ca altfel nu intelegeam.

De atunci am inceput schimbarea, cu pasi mici la inceput. Am inceput sa analiez motivele pentru care nu eram fericita, am inceput sa analizez elementele care ma faceau nefericita si ce tinea de mine sa schimb. Am analizat ce conteaza pentru mine si ce vreau sa pastrez in viata mea si pentru ce sunt dispusa sa lupt ca sa pastrez langa mine. Incet, urma sa ma transform intr-o persoana pe care sa o privesc dimineata in oglinda si sa o iubesc!Am inceput sa citesc si sa ma inconjor cu oameni de la care am lucruri de invatat, am inceput sa invat sa tac si sa ascult, am invatat sa sper. Am reinvatat sa imi dau voie sa simt, sa am incredere si sa realizez ca lumea care trebuie, ramane langa tine sustinandu-te in efortul tau de redescoperire.
Zilnic invat, zilnic ma descopar, zilnic sper, zilnic fac pasi mici si adun informatii, incerc sa ating vieti si sa dau energie pozitiva, asa cum altii au facut-o sau o fac cu mine.

Acum munca nu este doar ceva care trebuie facut, acum munca este ajutarea celor din jur sa isi descopere potentialul, acum voluntariatul este o metoda de a da inapoi dragoste pe care cei din jur ti-o dau tie si increderea pe care o citesti in ochii lor, acum iubirea este ceva frumos si de care te bucuri pas cu pas fara intrebari, acum vacanta este o metoda de a te redescoperi.

De data aceasta eu am fost norocoasa! Statisticele spun asta, altele nu sunt atat de norocoase, "afla ca esti bine" este o campanie pe care am sustinut-o, inca dinainte de a fi in situatia sa imi pun intrebarea daca voi lupta sau ma voi da batuta.

Informeaza-te s-ar putea sa iti schimbe viata sau chiar sa ti-o salveze.

E un articol pe care il scriu de mult, unii oameni nu i-am mentionat insa au fost alaturi de mine in momentele cheie in care aveam nevoie de o mana intinsa care sa ma ajute in drumul meu, desi nu sunt mentionati sunt in inima mea. Fiecare lucru bun pe care il fac in viata li se datoreaza pentru ca au fost inspiratia mea intr-un moment de cumpana.

si o piesa care mie imi place la nebunie: