Cadoul meu de Crăciun

Sâmbătă am avut parte de o experienţa frumoasă, datorită a două organizaţii apropiate sufletului meu: Junior Chamber Internationl Buzău şi Bucureştiul are suflet. După o săptămână plină de mici daruri de Crăciun, nu puteam decât să închei la fel. Drumul azi, m-a dus în comuna Colţi, acolo unde acum mulţi ani exista o mină de chihlimbar, acum a rămas doar muzeul. Aici trăiesc câteva sute de suflete, 50 de familii însa, lunar primesc 350 de lei pentru a supravieţui, unii au câte 3 sau 4 copii, alte familii au copii cu handicap sever pe care au refuzat sa îi abandoneze, iar alţii, după o viaţă de muncă la câmp aşteaptă poştaşul care le aduce 100 de lei....

Sâmbătă, prin donaţiile membrilor JCI Buzău, curajul lor de a se purcede la drum şi o contribuţie generoasă a Asociaţiei Bucureştiului are suflet, o parte din locuitorii comunei Colţi au avut un motiv de a zâmbi. 1 kg de zahar, 2 sticle de ulei, 1 kg de orez, 1 kg de făina au fost împarţite în 50 de porţii, 10 saci de haine şi 4 saci de jucării au fost arajate pe vârste şi mergând din poartă în poartă am urat Crăciun Fericit. Feţişoare surprinse de copii, care se luminau la vederea hainuţelor viu colorate şi a pungilor cu papuşi sau tractoare, oameni simpli care întrebau când primeau pungile cu alimente: "Sunt din ajutoare?", toate acestea le-am văzut sâmbătă. Paşii m-au dus departe, înainte de semnul de intrare în sat unde există o casă...acum era aşezată în mijlocul unui ocean de nea, fără nici un semn pe ea, parcă proaspăt aşternută, vara îmi închipui că e plin de iarbă şi trifoi!

Aici ne-a ieşit în întâmpinare o femeie simplă care ţinea în mână o carte. Casă simplă, înconjurată de pisici şi păzită de un căţel care lătra fără a se vedea dintr-o cuşcă în apropiere, doamna Diana cea care ne-a deschis uşa, ţinea în mână o carte, curioasă să ştiu dacă face lecţii, mi-a răspuns cu timiditate, că este cartea ei si că abia o primise de la tipografie, o carte despre enigmele munţiilor Buzău. În cele 5 minute pe care le-am petrecut cu ea, mi-a spus că este absolventă a facultăţii de istorie şi că zona este plină de lucruri frumoase de descoperit dar din păcate puţin ştiu de ele. De când Cristina s-a măritat în zonă am descoperit Buzăul, am văzut Vulcanii Noroioşi, Tabăra de sculptura de la Măgura dar cam atât ştie şi Google-ul despre Buzău. Ei bine, în ultimul an am descoperit Sărata Monteoru, Lacul Vulturilor, valea Siriului, Lacerta şi multe altele doar în judeţul Buzău, nu mai spun de restul locurilor neturistice unde m-au purtat picioarele anul acesta. Câte sunt încă nedescoperite în România....

Pentru mine, sâmbătă a fost un sfârşit de săptămână aşa cum trebuie, după o săptămână în care faptele bune şi oamenii dornici să ajute m-au înconjurat: luni am avut parte de vizita copiilor de la Hospice care au venit să vadă ce înseamnă să lucrezi într-o coorporaţie, marţi la caminul sfânta Macrina unde pe lângă cei 30 de copii fără familie care locuiesc permanent aici, am mai cunoscut şi alţii din centrul de zi, norocoşi să aibă o familie fără însă o situaţie materială care să le permită mai mult de o masă pe zi. Joi am cunoscut o adolescentă cu deficienţe de auz pasionată de fotografie iar graţie unui coleg mărinimos am putut pe lângă dulciuri să îi dau cadou un aparat foto cu care să poată să îşi imortalizeze amintirile. Bucuria de pe faţa ei când a văzut aparatul dar şi mirarea/încântarea ei când m-am prezentat prin limbajul semnelor mi-au înseninat ziua. Aşa încât weekendul nu putea fi decât la fel de plin de oameni buni dornici să facă lucruri bune!

Vă doresc să aveţi mulţumire în suflet, linişte şi să fiţi înconjuraţi de oameni care să vă aducă bucurie aşa cum sunt şi eu!