Blogger 3, 2, 1

Îmi aduc și acum aminte când am decis să îmi fac prima oară blog, era o seară de octombrie, eram la Iași într-o cafenea întunecată și stăteam la masă cu doi oameni din show-biz - un MC și un impresar de trupă rock. Vorbeau despre promovare, turnee și aveau povești cu oameni pe care îi vezi în mod obișnuit doar în reviste. Atunci, mi-am dat seama că îmi place viața mea și că sunt norocoasă. Cumva am ajuns și la blog-uri și la oamenii de comunicare care folosesc această metodă de a își exersa mușchiul scrierii.

Acela a fost momentul în care am decis că îmi voi deschide un blog despre nimic - doar pentru plăcerea de a scrie și de a povesti lucruri. Am ajuns în cameră, era mult după miezul nopții, am comandat o pizza quattro formaggi și am început să lucrez la ce avea să devină locul meu de inspirație. Acum - mulți ani după acest moment mă uit în jur și îmi dau seamă că datorită blogului am ajuns în case peste munți și mări și chiar oceane. Am cunoscut oameni extrem de interesanți, din întreaga lume - unii care mă citesc folosind google translate. Amuzant, mai ales că nu este cel mai precis intrument de traducere :). Cu toate acestea oamenii nu se dau bătuți și intră zilnic să vadă ce am mai scris, într-un fel cu mulți dintre ei îmi beau cafeaua dimineața. La GPeC - am primit două feedback-uri unul să îmi schimb temă (că o am deja de prea multă vreme) și al doilea, că am deja câteva zile bune de când nu am mai scris :). Am zâmbit, în continuare îmi place dar, în același timp, mă face să mă fâstâcesc când cineva îmi vorbește despre locul meu de joacă :).

Și, deși din când în când, cred că tu acolo, undeva ai uitat de mine - și că intri pe blog doar pentru că te-ai împiedicat de un articol de-al meu aruncat în marea lume a internetului, însă îmi dau seama că atunci când intri, citești cu atenție lucrurile pe care eu le postez - iar pentru mine asta înseamnă enorm! Mă bucur când, la câteva săptămâni după ce eu am împărtășit cu tine o reclamă aceasta devine virală pe facebook. Sau, la ceva vreme după ce eu am fost surprinsă de un produs - acesta este comentat de toată lumea din jurul meu. 

MC-ul, de care vorbeam la început, mi-a spus că este amuzant și în același timp o mare responsabilitate - aceea de a fi blogger. De ce? Unu la mână este o muncă continuă, dacă ai început trebuie să scrii, la fel ca un job, un blog trebuie întreținut. Doi, responsabilitatea, trebuie ca informațiile pe care tu le oferi celor care intră pe blog să fie informații utile sau măcar nostime - cititorul este stăpânul tău. Dacă el nu te citește vei scrie degeaba, doar ca să umpli sutele de 101011 din www.Însă, când oamenii fac referire la ce au citit la tine atunci lucrurile devin frumoase și amuzante :)

Ei bine, pentru mine, ca blogger (o descriere care s-a lipit recent de mine) înseamnă enorm că fac parte din blogosfera românească, mă motivează să găsesc subiecte interesante pentru tine, CITITORUL MEU, să caut lucruri inspiraționale menite să îți transforme ziua în una și mai frumoasă, să scriu într-un fel care să dea dependență și care să te facă să mă recomanzi și la alții. Iar la final, bloggeresc pentru a învăța și perfecționa exprimarea în scris a unor lucruri care, poate uneori, te lasă fără cuvinte.

Acest articol este un răspuns la provocarea celor de la Blogalinitiative și pentru că aceasta este postarea cu numărul 570 - un număr complet nerotund :) am zis că merită ceva festiv! Așa că îți prezint noul meu logo - executat de designerul Liviu Vasilescu :).