În luna februarie am încheiat, după 5 ani legătura de muncă pe partea de marketing și comunicare cu una din companiile autohtone. O decizie luată de comun acord, ei au decis că nu mai vor să aibă om de marketing în București iar eu am decis că deși îmi plăcea compania, oamenii cu care lucrasem în ultima perioadă nu prea așa că era timpul să merg mai departe. Motiv pentru care am refuzat mai multe posturi, printre care și cel de trainer. Este o decizie de care sunt foarte încântată - mai ales că lucrurile așa cum este normal au evoluat în favoarea mea.
Vestea desfințării postului am primit-o înainte de Crăciun deci am avut pe lângă un cadou frumos și timp berechet să mă gândesc ce vreau să fac. Acestea fiind datele, am început să fiu mult mai atentă la acest aspect al vieții noastre. La mine lucrurile erau simple știam că vreau să lucrez în București, Buzău, Brașov sau Sibiu - așa că m-am apucat să îmi caut locuri de muncă în aceste orașe. Este complicat, mai ales când pe site-urile de joburi sunt 1000 de aplicanți din care 50% nu au nici o experiență pe ceea ce se cere în respectivul job.
Este și mai dificil când angajatorii fac mari confuzii între job description-uri sau vor să angajeze un struțo-cămilă. Cu multă cercetare, profesionalism și răbdare identifici oportunități de proiecte, de job-uri, de recomandări, important este să vrei și să știi că vrei. Este extrem de dificil în economia de azi să îți găsești un job dar dacă vrei se poate, indiferent că vorbim de barista sau om de marketing.
Ei bine, însă există țări unde poți să muncești chiar dacă ești o persoană fără adăpost, doar să vrei. Vânzarea de ziare se practică și la noi, însă din păcate cu o industrie care trage să moară e cam greu să fii atât de darnic încât să împarți din puținul tău cu unul mai nepăstuit.
Suedia este țara unde oamenii străzii folosesc cardul.
Oare într-o țară în care avem răspunsuri de genul „nu ne merge POS-ul, nu puteți plăti cu cardul!” sau „Se plătește cu cardul doar dacă cumpărați de mai mult de 15 lei”, unde mai pui că există întregi zone unde cardul este acel ceva care se dă vecinului pe data de 15 și el merge „la perete” să scoată pensia, va exista o astfel de inițiativă, vreodată?
Și ca să concluzionez, eu cred că România este țara tuturor posibilitățiilor și oricine poate să își găsească de muncă, să evolueze, să învețe sau să facă orice le trece prin cap....depinde doar de dorința lor de a face ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu