miercuri, 15 octombrie 2014

Puterea nemărginită a unui speaker

De fiecare dată când mă aflu în fața susținerii unui discurs, îmi aduc aminte de momentul „X” - când am decis că îmi voi învinge emoțiile de a vorbi în public.


Eram în fața la aproximativ 90 de oameni, aflasem cu 10 minute înainte de ședință că voi susține o prezentare și înaintea mea aveam un speaker desăvârșit și adorat de întreaga lume prezentă în amfiteatru. Oare putea să fie ceva mai groaznic? Da, o picătură de transpirație care, pe toată durata alocuțiunii mele mi s-a scurs pe șira spinării. Trebuie că a fost cea mai leneșă picătură ori că timpul s-a dilatat pentru mine, oratoarea. Știam că mă înroșiem, eram convinsă că cineva se jucase cu termostatul la cameră special pentru a mă face să mă simt ca într-o saună și...cuvintele din capul meu păreau să aibă o viteză mult peste capacitatea de accelerație a aparatul meu vocal.

Și totul a durat 8 minute, pe ceas! Momentul în care am pășit în față, a coincis cu deschiderea unei găuri negre, pentru că acele câteva minute, mie - cea roșie, nădușită și cu debit verbal demn de Cascada Niagara, mi-au părut undeva spre două ore.


Toată lumea a aplaudat - fie că au fost politicoși, fie că ce am spus eu a avut sens, fie că pur și simplu mă admirau că nu fugit rupând ușa - toţi și-au ridicat și lovit ușor palmele odată vocalizele mele încheiate. Zâmbind, m-am așezat, am nimerit scaunul - capul îmi bubuia, zâmbetul era înghețat la locul lui, iar privirea îmi era sticloasă - nu îmi mai amintesc decât...neno criminala picătură de transpirație de pe șira spinării...nimic din ce am spus sau am făcut.

La încheierea ședinței, am urcat în birou cu obrajii în flăcări, înjurându-mă pentru orice aș fi făcut sau nefăcut în timpul momentului meu de glorie - pe care eram convinsă că l-am nenorocit. Atunci, mi-am promis mie că voi deveni o bună vorbitoare în public și îi voi învăța și pe alții să scape de....nenorocita de picătură de transpirație! Asta era în 2011 - azi le vorbesc oamenilor despre curaj, despre oratorie și despre pasiune. În traininguri, în discursuri, în workshopuri - 10, 50 sau 100 de oameni...picătura este tot acolo :). Însă, acum știu că e acolo pentru că fac ceva bine și vrea să se bucure alături de mine. Iar eu, 3 ani mai târziu mă felicit că nu m-am dat bătută și am mers în fața colegilor mei de atunci.

Urmează câteva zile de foc - mai multe proiecte noi, provocări și evenimente, în care abilitatea mea de a vorbi în public mă va salva. Este, la fel ca orice altă meserie, una care se „fură”, motiv pentru care sâmbătă am să fiu prezentă în sală la un eveniment despre curaj, la un eveniment dedicat pasiunii dar și oratoriei.

Dacă, încă nu ți-ai luat bilet la Conferința „Putere nemărginită” folosește codul ANA și vei beneficia de o reducere de 20% din cost. Poate nu vei deveni instant cel mai orator, dar cu siguranţă vei fi pe drumul cel bun :) prinzând curaj.

Niciun comentariu: