miercuri, 29 februarie 2012

Zambetul si ce face el din noi :)

Zilele trecute, vorbeam despre zambet si despre ce face el din/pentru noi! Ei bine, intelegerea mea cu oglinda, mazgalita cu ruj in dreptul gurii mele, este aceea ca de fiecare data cand ma uit in ea sa imi aduc aminte dupa dunga rosie trasata ca trebuie sa zambesc! Puteti rade, insa este una din ideile bune pe care le-am avut in ultima perioada si ca sa vedeti ca inca sunt departe de locul cu pereti albi si maneci foarte lungi la camasa, va redau ceva de pe TED :) enjoy!

marți, 28 februarie 2012

Cum e sa fii in capul meu

Vreau un post inteligent, despre o carte inteligenta sau despre o discutie care sa va lase cu gura cascata, insa am observat ca in perioada in care ma ocup cu cititul beletristic, si inspiratia mea este aproape zero. Pot sa va povestesc spre exemplu, despre studiul coeficientului de inteligenta al criminalilor in serie, insa venind dupa recomandarea de carte facuta acum un post, o sa ziceti ca am luat-o spre cuibul cu cuci ;) sau as putea sa va spun despre faptul ca am vazut unul dintre cele mai bune filme de comedie din ultima perioada si unde am ras cu lacrimi (noroc cu recomandarile prietenilor), insa as parea bipolara dupa pasajul in care faceam referire la criminalii in serie asa incat cred ca undeva trebuie sa trag linie :)) Si ca postul sa nu fie complet inutil, o sa impartasesc cu voi o piesa geniala, care mi-a ramas in cap inca de azi dimineata...stiti voi, prima melodie pe care o asculti matinal te urmareste, ca umbra urmatoarele 18 ore ;)

luni, 27 februarie 2012

Cand lunea nu e ca sambata...

Ieri am discutat despre asteptari si despre cum cei din jurul nostru nu se comporta conform cu scenariul aflat in capul nostru! Discutia a fost un deja-vu pentru mine, care mai fusesem angrenata intr-un astfel de dialog acum cateva luni. Atunci mi-am dat seama ca asteptarile mele cu privire la cei din viata mea sunt de cele mai multe ori setate prea sus. Asa incat mereu ajung sa fiu dezamagita…insa vina este doar a mea! Fie ca tind prea sus, fie ca nu le comunic pe intelesul lor, fie ca pur si simplu imi pun sperante in oameni care nu au nimic in comun cu mine. Asa cum discutia despre dezamagiri s-a extins in aceea ca lipsa acuta a somnului este de fapt subconstientul neuronului meu care sub greutatea intrebarilor existentiale a cazut din barca si pana nu va reveni in ea, nici lui Marin nu ii va reveni somnul…tot asa un simplu compliment primit sub forma unei intrebari m-a facut sa imi aduc aminte ca una din armele mele favorite este zambetul, care imi ascunde varsta din buletin si pe care atunci cand il afisez ii zapaceste pe oameni si mie imi place la nebunie, si vorba si fapta :)

Si pentru ca mi-am promis ca anumite subiecte nu le voi mai discuta pe blog, ma opresc aici! Cum in weekend m-am amuzat citind va recomand o carte despre un om care "se sinucide" la nesfarsit – daca reusiti sa treceti peste pasajele macabre, povestioara este scrisa intr-un fel ironic si plin de umor negru, exact asa cum imi place mie – "O perfecta zi perfecta" de Martin Page

Sa aveti o saptamana asa cum va doriti! :)

vineri, 24 februarie 2012

Dragobete si sport extrem

Cum azi e Dragobetele, sarbatoarea oficiala neaosa a iubiri va doresc sa fiti iubiti si sa iubiti, asa cum meritati! Se anunta un weekend calduros, cel putin asa vorbeste lumea pe siteurile de socializare :)! Nu poate decat sa ma bucure acest lucru deoarece pentru Marin, se anunta multa treaba asa incat ar prefera macar, vremea sa tina cu ea. Maine merge la evenimentul de vorbit in public unde abia asteapta sa vada ce chestii interesante mai afla! Insa pana maine dupa ce aseara a petrecut cu Stig si baietii de la Top Gear azi este nerabdatoare, deoarece prietenii de la RedBull au invitat-o sa vada un film pe care il astepta cu sufletul la gura inca de cand a auzit ca baietii au filmat in Romania: the art of flight ;)

miercuri, 22 februarie 2012

Momente, oameni...oameni, momente....

Azi a fost o zi buna! O persoana draguta care are un moment negativ mi-a dat sansa sa ii vorbesc despre pozitiv si despre oamenii, pe care acel "ceva" (fiecare ii da ce interpretare doreste), ti scoate in cale la momentele oportune. Vorbind, mi-am facut si eu ordine in ganduri si povestind despre "oamenii mei speciali" am trait senzatia de speranta ca poate acel "ceva", candva, ma va face sa fiu "omul special" al cuiva. Si atunci, cand acel cineva va avea nevoie, voi putea fi acolo. Nimic nu este intamplator, nici macar durerea de cap care inca ma ucide incet dar sigur!Multumesc, M! Sa fie asa cum iti doresti, din toate punctele de vedere! Piesa asta imi place la nebunie, sper sa va placa si voua! Sa aveti o noapte frumoasa, oriunde v-ati afla!

joi, 16 februarie 2012

Semne de întrebare anul are....

Azi am primit un feedback de la un apropiat în care îmi spunea că în unul din ultimele mele articole, am folosit cuvântul karma nepotrivit. Ei bine, oarecum a avut dreptate si pe de alta parte nu, dar pentru că lumea nu este în capul meu, am schimbat karma cu soartă astfel încît să mă înteleagă tot cititorul…karma înseamnă conform Wikipedia (sursa aici): “Prin karma (sanscrită: कर्म, karman, pali: kamma - efect, faptă) este înțeles un concept filosofic-religios, prin care fiecare acțiune - fizică sau spirituală - are în mod inevitabil o urmare. Aceasta nu se manifestă neapărat în actuala viață."Karma" înseamnă acțiune. Pentru a înțelege mai bine conceptul de karma, Swami Vivekananda în cartea sa, "Raja Yoga", folosește exemplul unei pietre aruncată în vid (unde forța gravitațională a planetelor nu există). Orice piatră arunci în acest mediu se va întoarce în cele din urmă la tine, cu un moment (masă x viteză) egal cu cel care l-ai folosit pentru a o arunca. În același fel, orice acțiune se întoarce în cele din urmă, egal și in aceeași formă, la cel care a inițiat-o.De ce nu este acest concept evident pentru noi toți? Explicația yoginilor himalaieni este: "pentru că uităm". Uneori, efectul acțiunilor din trecut se manifestă la un moment ulterior în aceeași viaţă, alteori se actualizeaza doar într-o viață viitoare, când condițiile sunt propice. Chiar când se manifestă în viața actuală, noi am uitat de mult acțiunea respectivă. Și nici nu putem vedea întotdeauna legătura, pentru ca ea nu este doar la nivelul fizic, material. Căile "Domnului" nu sunt întotdeauna ușor de înțeles. Este nevoie de o adâncă profunzime spirituală.Chiar mai dificil este să poți vedea conexiunea cu o faptă dintr-o viață anterioară, mai ales când cei mai mulți dintre noi ne întrebam încă dacă așa ceva chiar există.Karma nu înseamna neapărat ceva rău, și nu are decât o legătură extrem de vagă cu ideea creștină de "păcat". Nu este o pedeapsă. Este pur și simplu legea firii, unde ceea ce semeni, aia culegi. Faptele bune se vor întoarce cândva la tine, la fel ca și cele negative. Depinde ceea ce proiectezi în viață, în fiecare moment.” Pe genul american: „nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită” sau mai neaoşul: „după faptă şi răsplată”...asta pe scurt pentru profani ca şi mine. Karma este ceea ce ai de plătit....Jumătate din ceaţa de pe pământ la ora actuală este din vina mea, deoarece neuronul meu este cufundat în ea de câteva zile şi se pare că nu mai e loc suficient în capşor aşa încât a început să îmi iasă pe urechi. De câtiva ani încerc să o conving pe doamna Karma sa fie îngăduitoare cu mine, am învăţat să fiu amabilă cu proştii şi să îi accept. Am învăţat să renunţ la orgoliu şi să mă pun în papucii celuilalt (sincer ăia cu sub 40 la numărul de la pantof...auuu aş prefera să aveţi sandale!). Am învăţat să iert şi să încerc să merg mai departe de impulsul de a da cu maşina înainte şi înapoi peste idioţi...aşa încât acum îmi doresc o listă de păcate ale rubedeniilor mele ca să ştiu când ajung pe plus. Cum ştiu că nimeni nu ajunge deştept şi frumos fără a calca pe capete...iar familia mea a fost şi este :D plină de oameni deştepţi şi frumoşi :P mă gândesc că or fi câteva pogoane de una, alta :). Aşa incât ador semnele însă parcă aş mai vrea şi mură in gură cateodată ca să ştiu că deciziile mă duc pe calea bună şi cam cât mai e până departe :) Eu iau toate semnele şi toţi oamenii pe care îi cunosc în ultima perioadă şi care îmi influentează în bine viaţa ca pe nişte indicaţii date de karma mea, care vrea să mă ajute să ajung pe zero cât mai curând posibil. Undeva mic, fara legatura cu cele de mai sus - trebuie sa menţionez o persoană specială! Am cunoscut-o acum multă vreme şi m-a încurajat sa îmi pun mai abitir pe picioare blogul! La mulţi ani, my favourite MC! :)

miercuri, 15 februarie 2012

Karma, karma si iar karma

Stiu, m-ati dat la "disparuti"!:P Am deja 2 zile 3 zile (eu si matematica.. :D) de cand nu am mai scris aici, si vad ca lumea continua sa verifice zilnic daca a mai aparut ceva... :) Nu e din lipsa de subiecte ci din pura lene, cateva zile de concediu si m-am transformat intr-o leguma de canapea :)! Insa gata cu leneveala, e timpul sa trecem la lucruri serioase! ;)
Si cand spun lucruri serioase, inseamna ca trebuie sa scriu despre ceva ce mi-a impresionat weekendul. De curand, m-am implicat intr-o organizatie care sustine vorbitul in public. Desi abia i-am cunoscut trebuie sa spun ca imi plac! Urmaresc evenimentele lor de cateva luni bune insa niciodata nu am ajuns la unul, dar sambata cu ajutorul la 15 remindere si a faptului ca m-am alaturat echipei de organizatori, am avut prima experienta "Public Speaking". Si m-am indragostit! Pe langa faptul ca primul si ultimul discurs mi-au mers direct la suflet si mi-au intarit credinta ca tanti Soarta e mereu prezenta, restul discursurilor m-au atins, fiecare in felul lui. De la gateala pana la sport, sau de la cum sa te reindragostesti de persoana de langa tine, din nou si din nou pana la puterea de a ierta, indiferent cat de greu crezi ca iti este....Ei bine, energia pozitiva pe care am simtit-o de la cei 50 de participanti mi-a dat incredere in abilitatile mele de orator si in urmatoarele intalniri am de gand sa apar acolo si sa tin un discurs despre orice altceva decat despre munca si chestiile legate de servici, si sper ca energia acea sa o simt si altfel decat ca simplu participant!
Doi speakeri vreau sa ii mentionez: Andrei - care a vorbit despre cum s-a reindragostit de sotia sa si despre faptul ca de fapt schimbarea trebuie sa vina din tine nu de la cel de langa! Se prea poate sa fiu subiectiva deaorece pe pe Andrei si sotia lui i-am cunoscut la o "evadare" la gatit si mi-au facut o impresie solida! Ii felicit pentru ce au si imi doresc sa gasesc si eu asa ceva!
Al doilea speaker care m-a impresionat a fost Paul, care a vorbit despre campul energetic pe care il transmite inima si care este mult mai puternic de cel transmis de cap. Tot el a vorbit si despre iertare si cate ceva despre ura....m-am regasit in discursul lui...inca mai am de lucrat la a ierta si merge mai departe insa cu munca si perseverenta mutam muntii din loc :)))
Asa cum ziceam mai sus soarta este acolo mereu prezenta si iti scoate in cale oamenii care trebuie.
Despre sedintele de Public Speaking gasiti informatii pe facebook, pe youtoube exista inregistrari ale discursurilor tinute pana acum insa puteti sa va alaturati si groupului de yahoo - daca printre voi sunt amatori care doresc sa isi imbunatateasca calitatile oratorice primind feed-back constructiv, sau care pur si simplu vor sa invete sa vorbeasca in public, aici e locul vostru! :)
O sa sharuiesc cu voi momentul meu de glorie de la PSSG cand va veni :) tineti aproape!

duminică, 12 februarie 2012

Saltimbanco

Week-end de blogger, aglomerat si plin de invataminte! Pentru mandea acest week-end a insemnat karma din toate partile! Pentru ca sunt inca sub influenta vom discuta despre Cirgue du Soleil - Saltimbanco. Restul subiectelor in perioada ce va urma :P. Datorita epidemiei de pojar care umbla prin Bucuresti, karma mi-a pus in brate o invitatie VIP la ultimul spectacol din capitala. Un show sold-out si suplimentat in spumele marii, mi-a lasat un gust inca nedefinit. Un mare multumesc merge catre zeul Pojarului si catre Stefan, care in urmatoarele 2 saptamanii ii va aduce ofrande primului, sub forma a mii de bubite! :) Dupa ce am luptat cu nametii si cu frigul ca sa ajung acolo asteptam...ceva! Daca costumele pline de culori vii si scena la fel de colorata m-au incantat peste masura, asteptam ca numerele de circ sa vina si sa ma ridice in al noualea cer. Ei bine nu! De mica aceasta trupa de circ a insemnat pentru mine perfectiunea de a face spectacol cu acrobatii...Inca imi aduc aminte pe la 15 ani, cum stateam nemiscata in fata televizorului si gustam fiecare numar care venea din partea lor. Atunci nu imi inchipuiam ca poate fi ceva mai inaltator, decat sa participi in public, la asa ceva.Chiar ma gandeam daca as putea si eu sa fac asa ceva :) Azi insa cred ca erau sanse sa fie si mai bine! :) Trebuie sa laud oamenii din spatele spectacolului, multitudinea de ore lucrate, costumele multicolore splendide si oamenii de pe scena care au fost minunati prin ceea ce fac!Insa coregrafia, numerele alese puteau sa mai fie "polisate" :). Si, cred ca in ciuda numeroaselor ore de munca, cand la final sala se ridica in picioare si te aplauda fara limita, merita! Nu a fost cazul si aici :(, insa oricum, poate daca voi mai avea ocazia sa ii revad si atunci voi veni cu o opinie clara, daca imi plac ori ba! Locatia execrabila!Daca s-ar fi tinut la Circ si nu la romexpo ar fi fost mai de impact! :) Acum intrebare: pot sa sharuiesc de pe youtube ori ba? cum a ramas cu acta? :)

vineri, 10 februarie 2012

Voluntariatul haine albe....

Postul de mai jos este un post scris in 2008 care nu a apucat niciodata sa vada lumina internetului. Este un post scris cu inima, dupa o vizita la un proiect, asa incat nu tartacuta a dictat cuvintele, din acest motiv poate vor lipsi aberatiile. Este un post serios, azi recitindul-l, am spus ca merita sa fie vazut si de voi! Proiectul de care vorbesc mai jos, este unul care mi-a ramas adanc in suflet! :) Ii lipseste creativitatea si ironia cu care v-am obisnuit insa bear with me and read between the lines. "In urma implicarii in proiectele voluntare United Way, am ajuns in comunitatea sociala "SOS Satele copiilor" - un proiect austriac.Motivul prezentei noastre acolo era o cerere de sustinere adresata United Way pentru continuarea prevenirii separarii copiilor de familia naturala prin asistarea si sprijinirea parintilor in vederea dezvoltarii competentelor parentale si sustinerea copiilor atunci cand apar probleme in dezvoltarea acestora. Satucul unde se desfasuara programele SOS se afla pe Floreasca langa Oracle, poate de mmulte ori ati trecut si ati admirat parculetul cu casute cu aer de vacanta la munte. Aici am cunoscut doua familii aflate in program: una cu 9 copii si o pereche de bunici care au decis sa creasca cei 3 nepotii - abandonati de prima lor fiica, pe rand in spital. Au fost de acord sa vorbeasca cu noi, sa ne spuna cum au fost ei ajutati de voluntari si de cele trei doamne din proiectul SOS Satele Copiilor. Prichindeii ne-au facut felicitari, ne-au povestit cum a fost anul trecut in tabara si cat de mult si-ar dori sa mearga si anul acesta, cum merge scoala si ce le place, cum merg la cercul de informatica.... Personal, pe mine, m-a impresionat Maria Ponomorenco (sper ca am scris corect numele). Un copil superb, in varsta de 11 ani - care deseneaza, canta si vorbeste foarte frumos insa cu maturitatea unui om de 30 de ani....ea este intruchiparea expresiei: 11 going on 30. Trebuie sa le mentionez pe coordonatoarele proiectului SOS Satele copiilor: Lavinia Hagiu si Marcela Biliuta care merita toata stima! Au, intodeauna, un cuvant de alinare (cateodata doar de atat de putin este nevoie), idei care sa aduca zambetul pe buzele copiilor si mai ales au multa dragoste de daruit. Stau in fiecare zi alaturi de cei 200 de copii aflati in program si familiile lor si cauta sa ii ajute in solutionarea problemelor zilnice. Ca sa aflati mai multe despre proiectele celor de la SOS Satele Copiilor puteti accesa site-ul lor, unul hasliu, plin de viata si de sentimente calde, la fel ca oamenii implicati in el. http://www.sos-satelecopiilor.ro/index_ro.html Lucrul de care au mereu nevoie sunt voluntarii....."

joi, 9 februarie 2012

Mi-a placut ;)

Zilele astea cautand o informatie despre un anumit eveniment, am dat peste un articol, intr-un numar vechi din Tango (parca) despre gelozie si cum ea pune stapanire pe femei. Foarte misto articolul, ca o femeie care am fost acuzata in trecut de gelozie excesiva si posesivitate, va dati seama ca nu aveam cum sa nu imi arunc un ochisor ager peste ;). Carligul care m-a agatat a fost: “Gelozia este varianta romantica a unei cistite”, dureri, usturimi si o stare generala de disconfort, numai ca de data asta la nivel sufletesc. Imi pare rau al naibi de rau, ca nu am retinut numele autoarei insa in multe din exemplele oferite de ea m-am citit pe mine si parca a fost altceva cand am vazut scris negru pe alb ceea ce avem de mult in cap, ca sa vezi ca nu sunt singura isterica :))

Atunci cand inspiratia e cal naravas...

Azi ma chinuie talentul, sa fie de la bocancii noi achizitionati care inca ma mai strang pe la cusaturi...sau sa fie de la faptul ca iar am privit stelele mai bine de jumatate de noapte, habar n-am. Insa talentul urla, se zbate si da cu pixul in mine. Pentru a il calma, am incercat sa scriu o parte din ideile care imi vin in cascada in cap! Ei bine, numai ca dupa un anumit debit, nici macar tehnica de dactilografierere la care sunt maestra pe telefon nu ma mai salveazs. Si sunt idei bune asa ca nici nu prea le-as lasa se duca la vale, pentru ca daca se duc...duse raman....
Unul din mailurile citite azi m-a inspirat sa scriu despre amintiri si despre prieteni. O discutie mai aprinsa m-a inspirat sa scriu despre iubiri - viitoare, avute, pretuite sau pierdute. Bocancii (de care apropo sunt extrem de mandra incat cred ca vor primi o poveste ;)) m-au inspirat sa scriu despre moda si efectele ei. Persoanele pe care le-am cunoscut in ultima perioada m-au inspirat sa scriu despre evolutie si cunoastere. Cartea recent citita ma indeamna sa scriu despre decizii. Masina ma indeamna sa scriu despre parcare, piese si preturi....
Apai din multitudinea de subiecte, pe care sa il abordez mai intai? Azi am o stare care joaca ping-pong intre bine-dispusa (aici e de vina soarele) si PMS acut (aici e de vina, noapte nedormita avuta), asa incat orice subiect as aborda va incepe haios si va sfarsi intr-o nota sumbra si intunecata ca somnul pe care il astept cu ardoare noaptea :P deci momentan iau notite de subiecte si dupa ce le sedimentez o sa vin cu niste posturi adevarate! ;)
 
 
 

vineri, 3 februarie 2012

Eu cu pixul pe hartie

Mi-am reluat activitatea de a scrie, si nu on line ci cu pixul pe hartie. Stiu, stiu...ce suntem in epoca de piatra? Cine mai scrie cu pixul pe hartie, cand in ziua de azi totul e on line si inseamna "cut", "copy", "paste" sau "delete". Ei bine, mandea! Datorita cursurilor la care m-am inhamat in ultima perioada pentru dezvoltare personala am inceput din nou sa iau notite! Asa si-a adus Marin aminte ca stie sa scrie si altfel decat cu ajutorul tastaturii, si scrie inca suficient de citet incat pot copia si altii dupa ea ;) :P Si pentru ca pe langa scris lui Marin mereu i-a placut sa vorbeasca mult s-a apucat si sa studieze vorbirea corecta! Asa incat dupa un curs maraton de dictie cu multe cuvinte alambicate si in care a invatat sa deschida gura, sa respire corect si sa pronunte toate literele dintr-un cuvant, acum a venit timpul sa foloseasca acest lucru si sa isi lucreze vocea. Asa incat de saptamana trecuta face un curs care duprinde pe langa tactici de intonatie si respiratie, si tactici de voice acting - habar nu am care este traducerea mot-a-mot in romana insa cred ca merge foarte bine modularea volumului si tonului vocii :D ca sa fie mai cu mot! Si ca sa fie cu folos toate aceste cursuri s-a hotarat sa se apuce si de vorbit in public asa incat s-a alaturat unei miscari care face exact acest lucru: tine discursuri - despre orice subiect care iti vine in minte! Pe langa implicarea pe care o planuiesc sa fie activa in organizare, vreau sa imi inving si tracul de a vorbi in fata multumilor si cine stie ce s-ar putea sa mai descopar ca imi mai poate pielea! ;) Ca piesa pentru aceasta scriere, alesesem o piesa de dragoste insa asta merge mult mai bine si parca chiar te pregateste de week-end! :)