Voluntariatul haine albe....

Postul de mai jos este un post scris in 2008 care nu a apucat niciodata sa vada lumina internetului. Este un post scris cu inima, dupa o vizita la un proiect, asa incat nu tartacuta a dictat cuvintele, din acest motiv poate vor lipsi aberatiile. Este un post serios, azi recitindul-l, am spus ca merita sa fie vazut si de voi! Proiectul de care vorbesc mai jos, este unul care mi-a ramas adanc in suflet! :) Ii lipseste creativitatea si ironia cu care v-am obisnuit insa bear with me and read between the lines. "In urma implicarii in proiectele voluntare United Way, am ajuns in comunitatea sociala "SOS Satele copiilor" - un proiect austriac.Motivul prezentei noastre acolo era o cerere de sustinere adresata United Way pentru continuarea prevenirii separarii copiilor de familia naturala prin asistarea si sprijinirea parintilor in vederea dezvoltarii competentelor parentale si sustinerea copiilor atunci cand apar probleme in dezvoltarea acestora. Satucul unde se desfasuara programele SOS se afla pe Floreasca langa Oracle, poate de mmulte ori ati trecut si ati admirat parculetul cu casute cu aer de vacanta la munte. Aici am cunoscut doua familii aflate in program: una cu 9 copii si o pereche de bunici care au decis sa creasca cei 3 nepotii - abandonati de prima lor fiica, pe rand in spital. Au fost de acord sa vorbeasca cu noi, sa ne spuna cum au fost ei ajutati de voluntari si de cele trei doamne din proiectul SOS Satele Copiilor. Prichindeii ne-au facut felicitari, ne-au povestit cum a fost anul trecut in tabara si cat de mult si-ar dori sa mearga si anul acesta, cum merge scoala si ce le place, cum merg la cercul de informatica.... Personal, pe mine, m-a impresionat Maria Ponomorenco (sper ca am scris corect numele). Un copil superb, in varsta de 11 ani - care deseneaza, canta si vorbeste foarte frumos insa cu maturitatea unui om de 30 de ani....ea este intruchiparea expresiei: 11 going on 30. Trebuie sa le mentionez pe coordonatoarele proiectului SOS Satele copiilor: Lavinia Hagiu si Marcela Biliuta care merita toata stima! Au, intodeauna, un cuvant de alinare (cateodata doar de atat de putin este nevoie), idei care sa aduca zambetul pe buzele copiilor si mai ales au multa dragoste de daruit. Stau in fiecare zi alaturi de cei 200 de copii aflati in program si familiile lor si cauta sa ii ajute in solutionarea problemelor zilnice. Ca sa aflati mai multe despre proiectele celor de la SOS Satele Copiilor puteti accesa site-ul lor, unul hasliu, plin de viata si de sentimente calde, la fel ca oamenii implicati in el. http://www.sos-satelecopiilor.ro/index_ro.html Lucrul de care au mereu nevoie sunt voluntarii....."